806 matches
-
de-afară, în salturi mici și înfundate, până la mijlocul holului. Urmată de îndată, de o alta, dotată cu o pereche de urechi prelungi! Unde naiba fuseserăți?! se stropșește Dan, la Iepure și la Bursuc. Ce vrei, am prins stopurile alea tâmpite, de la Tribunal! replică Viezurele. Boss, să fii atent! Atinge-ne cu sabia! Pe mine și pe Alb! Acum...! Vierme se supune poruncii, fără să crâcnească. Un bubuit..., un licărit..., o undă bâzâindă, surdă, ca un puls electromagnetic... și..., iată! Doi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ceru'gurii, pân' la omușor! Mișcă din copane, umblă și tu după lichidități și după culinare, prin frigider și prin congelator... Dă-ne să-mbucăm! Ca să nu-ți umblu eu ție pe sub capotă, pupăză marxistă ce ești! Vacă proastă și tâmpită..., mai mormăie el stins, după dispariția ei. În mijlocul mesei, zăceau: O sticlă golită de tequila, expunându-și propria inocuitate, printre coji de alune smălțuite cu sare grunjoasă și feliuțe străvezii de lămâie, mozolite și stâlcite; o jumătate de sandvici cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Portalul! le strigă Îngerul, cu un glas bubuitor, pedepsitor. Acolo...! Uitați-vă! Acolo! Chiar acolo! Acolo este Poarta Iadului! Puțul urgiilor! Prieteni... Ceea ce-mi aduce bine aminte gândește absolut pe-alăturea, Poetul de toată porcăria aia de banc rasist, tâmpit și răsuflat, cu barca și cu câinele: Un tip, din tagma ălora ceva mai bruneței, de felul lor, comis-voiajor, vânzător ambulant, colindător liber-profesionist ori țambalagiu de taraf sau ciorditor sadea, după caz (și după talentele etniei), revine și el pe la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
zicem, toanta de Garoafa de cea dinainte, în afară de faptul că începuse să fumeze. Grețosul damf de tabac prost să mi-o fi înstrăinat atît? Gemenele se înălțaseră binișor și te făceau să râzi de plăcere văzîndu-le zâmbetul simultan, pe jumătate tâmpit, pe jumătate ironic, luminat însă până la frumusețe de dinții albi și de ochii mari, cafenii. Puia, tot cu umbra ei hipotiroidiană după ea, mă lăsa acum rece, în ciuda focurilor curcubeene care se aprindeau din tot ce era pe ea, agrafe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nouă s-au înființat toate, iar am uitat de ea. Le-am spus de Egor și de poveștile lui, la care, în mod neașteptat, ele au părut ofensate și-au bâiguit din vârful buzelor: "Mai dă-l încolo de lungan tîmpit" - sau cam așa ceva. Dar, cum eram foarte însuflețită, mi-au spus până la urmă că fiecăreia în parte îi povestise, tot așa, de prima dată când le văzuse, toată aiureala cu strămoșii lui și cu magazia aia veche în care s-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
scurtă clipă, vîrful unui brad din copilărie (probabil de la 4 ani, stau cu vecina și prietena mea de aceeași vîrstă Monica pe un fotoliu, ținînd-o de gît, așteptîndu-l pe Moș Gerilă) străpunge pînza scenei unde trăiesc dilema unui vis adolescentin tîmpit (ocazie cu care Înțeleg: ce dracu’ de treabă are Babilonul cu restul versurilor?). Pentru o clipă am senzația că sînt undeva la mare pe o plajă și simt o zdrelitură În talpă. Îmi scot șlapii să văd ce am În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
niște tipi cu potențial, merităm mai mult, dar iată că acum sîntem AICI, stînd pleoștiți pe lăzile de muniție, sub un mal cenușiu de pămînt și o burniță care se transformă Încet În lapoviță, belind absenți ochii la un caporal tîmpit care n-are nici o șansă să ne bage În cap numele pieselor de tun. Pentru că, sub masca asta plată, sîntem foarte ocupați - ne fabricăm destine nemaiauzite În abisurile conștiinței, În cel mai intim teritoriu al ființei noastre, săpăm cu o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
-i aia genocid. Poate că acum În București se Întîmplă ceva Îngrozitor, iar noi habar nu avem. Așa cum nu știm ce s-a Întîmplat de fapt la Timișoara. Nu trebuia să plecăm de pe culoar, individul ăsta bate cîmpii, e Îngrozitor de tîmpit... nu pare să priceapă cu adevărat ce se Întîmplă. Trebuia rămînem acolo să auzim și noi ce se vorbește. Nu cred că se uită cineva urît la noi. Noi nu sîntem armata, sîntem niște animale speriate, niște gîngănii, niște prăpădiți
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
morală mai vagă: cine ce-a mai zis și despre cine (și oare de ce să vorbească asemenea prostii?); ce politică se discută În televizorul ăla la care nu te mai poți uita (ce ne facem cu ăștia, că sînt la fel de tîmpiți ca ăia dinainte? iar de mințit, mint și mai mult); povești despre nu știu ce neamuri Îndepărtate care se ceartă ca chiorii pe niște moșteniri și pe averi (nu că ar fi nemîncați); remedii din medicina populară pentru niște boli clasice; și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fac... ca să distrugă ce era mai Însemnat din societatea românească... Îi ridicau pe preoți, pe Învățători... Erau și mulți din ăștia cu propaganda și agenți din NKVD, bolșevismul era ca o mașinărie, aveau o strategie, ca să-și instaleze socoteala lor tîmpită rădeau locul, Îl curățau de identitatea lui, de tradiția lui, de ce avea el mai bun și mai luminat... Și veneau cu puhoiul de armată, s-au instalat ca lăcustele, au prădat Cernăuțiul În cîteva zile... Păi, dă-ți seama, În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
au Întîmplat toate? CÎnd a trecut timpul? CÎnd? Ahhh, spune eroul, ducîndu-și o mînă la piept și alta la frunte, prăbușindu-se cu capul pe masa pe care arde un muc de lumînare... Mă tem că ăsta e un mister tîmpit, un subiect asupra căruia nu are rost să ne zăbovească mințile. Să nu ne gîndim la el. De ce să devenim așa de... tragici? Să luăm lucrurile așa cum sînt. Să le luăm și să ne vedem de treabă și o să ne
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că tu te-ai uitat la fata aceea prin binoclu. Te-a văzut din grădină. E pretutindeni. Nu face nimic, n-are nici o importanță. George strănută. — Ai răcit. Da, am luat răceala de la Tom. — Cred că Gabriel e cea mai tâmpită și mai lăcrimoasă ființă omenească pe care am cunoscut-o vreodată. Și e îndrăgostită de tine. — Da. Nici asta n-are nici o importanță. — De ce-ai venit aici? — Din cauza lui Bill Șopârla. — Mi-am spus eu. Alex se așeză lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
exact lângă dărăpănătura aceea de grajd, Ghelasse simți că un alt corp se implementează în talpa propriului picior. Era o caia ca aia care se bate în potcoave. Tânărul corespondent la rubrica mai trimiteți a unui mare hebdomader (ce nume tâmpit !Ă vru să țipe, dar, citind înscrisul oțelit surâse : era, din fericire, o caia de import! Import, import dar cum poți exporta durerea în altă direcție? Aceasta e-ntrebarea ! Question. Scoase cu un gest total calculatorul din nădragi și recurse
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Hoților ăstora, domnule. Că acum au deschis și gogoșerie, vată pe băț, siropuri.Ce mai?! Aripi ! Și dacă extindem situația...cine mai are aripi ? Cine ? Dumneata, deși n-am reușit să termin nici Academia “La Gheorghiu”, mă crezi mai puțin tâmpit? Păi, dragă doamne, aripi au animalele cu aripi...Și mașinile au aripi. Și avioanele au aripi, că de aia le și zice în cântec compozitorul înnaripate ! Dar puiul ? Puiul de gloabă ! El...ce are ?!? O are pe măsa, iapa. Dar
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Portaru? Mai de Jos. Mda, nea Gică de la Termoficare. Și spuneați c-ați venit... Pentru taxa pe-ntuneric. Taxa pe ce nu se vede? Exact. Domnule, dumneata să-i spui asta lu` Mutu de la parter că l-ai fi crezând tâmpit dar io-s mai ceva ca el. Cum să plătim pe ce nu se vede? Păi...n-a crescut taxa pe sănătate? Pe medicamente? Aaaa... Vedeți că sunteți de acord? Pe naiba de acord. Am zis “Aaaa” de la măsea și
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
săreau bumbii de la fermoar!... Nu mai vorbesc de...Că se uită și copiii. Și ce văd? U Bingote. UU Aiurea. Ex-cro-cherie! Impozit pe prostie. Dau de unul ca mine sau de-un tâmpit ca dumneata. U Domnule, nu mă fă tâmpit că sunt deputat! UU Și asta e o scuză? Tâmpenia nu se ia, e ereditară. U Nu te lega de mama că-i văduvă de război! UU Imposibil! U Ba foarte posibil și sigur. C-a avut un război și
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
O clipă de neatenție și...se schimbă proprietarul !... Fără martori, de unde să știm că bancnota este într-adevăr găsită, cum declarați sub prestație de semnătură, și că nu e furată sau, mai rău, că nu vă aparține? Dumneata mă crezi tâmpit. Păi dacă era a mea n-avea rost s-o declar ca găsită. Asta s o crezi dumneata. Orice sumă trebuie declarată pentru a fi impozitată corect și total, conform legii și normelor respective. Oricum eu pot s-o trec
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
răspuns. Atunci ca cetățean conștient care încă nu v-ați băut mințile, vă informez că astăzi, care e ziua specială a votării, nu aveți voie să deschideți gura, mai ales la public electoral. Dacă vreți să spuneți încă un banc tâmpit, mergeți la grădiniță sau la balamuc dar nicidecum lângă urne, că vă observă observatorii și vă bagă cel puțin în penal... Pe-a cui listă sunteți ? Pe-a administrației. Aha ! Serviți puterea ! Care putere, că n-am servit decât un
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
ați oprit? Ați făcut semn. Aha. Și opriți la semnul oricărui nătărău? A orică... Domnu... A oricărui individ care ar putea avea intenții negative, morbide, criminale sau chiar mai rău?!... Ce v-a convins să opriți? Uniforma. Daaa? Păi orice tâmpit poate face rost de o uniformă. Mie mi s-a furat până acum de două ori, iar una mi-a fost schimbată. din dulapul personal cu cifru și efecte, că chiar mă întreb câteodată, când mă îmbrac, dacă nu cumva
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
carte, sărăcuțul! izbucni ea într-un râs zgomotos. ― Dar tu ce faci? am întrebat-o ca să schimb vorba. Ce elegantă ești! ― Da, găsești? a surâs măgulită. Uf, nu-mi place de loc cuna îmi vine taiorul ăsta, am o croitoreasă tâmpită. Apropo, știi că m-am logodit? ― Ei bravo! Felicitările mele! Cu cine? ― Un idiot, director la Generala. Moare după mine, mi-a făcut o curte nebună... și cadouri... nu-ți mai spun! ― Și ție nu-ți place? ― Nu-i genul
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
scenei“... Numai că, odată ieșiți la mal, înotând până la desfigurare în mareea populară, la intrarea principală ne au întâmpinat, dincolo de geam, câteva dintre sinistrele figuri de piatră din anii ceaușismului umilitor și inuman. Unul dintre paznici tocmai îi tratase de „tâmpiți“ pe cei care încercaseră să intre pe acolo. Dumnealor li se părea ceva cât se poate de normal ca, în loc să lași lumea să intre simultan, fie și ierarhic, pe toate cele trei intrări (protocol, plătitori de bilete, doritori de un
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
dat ? Ia spune ! Ți-am dat sau nu ți-am dat ? Zii cu gura ta ! Ca să audă și domnul procuror că nu te-am mințit. Ei, ce vrei să mănânci ? Cotlet ? Sau altceva ? Dar inculpatul nu era prost. Și nici tâmpit. Înțelegea că totul nu reprezenta decât o strategie menită a-l amăgi și a-l convinge să cedeze, și că promisiunile lor nu valorau doi bani, urmând să se spulbere în vânt și să nu mai dăinuiască nimic din ele
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
probabil, astfel de diplome. Liberate foarte cinstit, erau anevoie de echivalat în țară si erau speculate de ei necinstit. - Trebuie să fi spălat scândurile la vreun laborator! spunea Nory necruțătoare despre cei doi tâmpiți. Gemenii Hallipa, fără să fie deloc tâmpiți, consecvent însă cu nașterea lor în dublu exemplar, trebuiau să se mulțumească cu jumătate din orice fel de valoare. Se completau însă de minune într-un singur individ, care nu era deloc banal. Scunzi de tot, slăbănogi, cu urechi largi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Lică ștrengarul, care de-atunci crescuse la ioc. îi arătă la urmă o hârtie galbenă cu ștampile. Actul de naștere ai unui "prunc de sex feminin din mamă: Domnișoara Elena Gugiu și tată necunoscut". Cum Nory se uită la ea tîmpită: 217 - Asta e fata mea și a lui Lică! ... și îi explică cum Lică ținuse fata pe la gazde și școli și acum i-o adusese, plocon, așa mare cum se vedea. Vorbea de Sia ca de cineva în afară de interesul ci
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
păcate Învățată pe dinafară și unii dintre ei le numerotaseră, temîndu-se să nu uite vreunul și pe urmă să dea de bucluc. Au făcut făgăduieli de Îndreptare pe un ton hotărît și definitiv; n-o să-i mai spună majordomului metis tîmpit, n-o să-și mai bată niciodată sora și n-o să mai șterpelească niciodată creionul colegului de bancă; n-o să mai dorească să dea boala peste San Martin, premiantul clasei, sau să nu știe lecția; n-o să-i mai dorească Roșcovei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]