760 matches
-
telefon, alții veți scrie la computer de zor... alții veți fi În plin brainstorming... Țineți minte, acest departament este Însăși esența companiei. Panther Corporation e renumită pentru geniul său În marketing ! Se oprește și noi ne uităm la el ca tâmpiții. — Hai, hai ! Bate iar din palme. Nu stați și vă uitați la mine ! Tu ! Arată către mine. Hai. Mișcă ! O, Doamne. Biroul meu e ticsit de tot felul de prostii. Deschid un sertar și arunc la Întâmplare hârtiile În el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
prea rea. Cred doar că nu ajută la nimic să discutăm despre asta. — Tot aflu până la urmă. Își Încordează maxilarul. N-o să-mi ia chiar atât de mult. — Connor, te rog frumos. Chiar nu cred că... — Emma, nu sunt un tâmpit, să știi. Mă măsoară din priviri. Te cunosc mai bine decât crezi că te cunoști chiar tu. Mă trece un fior de Îndoială. Poate că tot timpul ăsta l-am subestimat pe Connor. Poate chiar mă cunoaște. O, Doamne. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
În mână, iar eu rămân uitându-mă după el, scăpând un cub de gheață În iarbă. Un apartament. Asta nu poate să Însemne decât un singur lucru. O să facem sex. Și, din senin, mă cuprinde o nervozitate insuportabilă. — Doamne, ce tâmpit sunt ! exclamă Connor, lăsându-și jos cuțitul. Doamne, ce orb am putut să fiu. Se Întoarce cu fața spre mine, și Îmi aruncă o privire albastră otrăvită. Emma, știu cu cine te vezi. Mă cuprinde un atac uriaș de spaimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de lemn negru al ferestrei. — ...Ț-am zis, toarășu’ academician, că nu e cazu’ să te deranjezi! N-am nevoie de mai multă lumină, că văd! Văd Încă destul de bine! râse celălalt. Și ce crezi, nu s-a găsit un tâmpit s-o oprească șila noi? Când ne-am trezit cu mâinile-n sân, că tot aparatul sta, l-a și adus la mine de guler! Un cretin! Nu și nu, că dimineața, Între 10 și 14, a primit ordin să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
dracului de incredibili, nu?! Când luai pilule contraceptive și-l trăgeai să faceți sex, probabil că-și spunea c-a murit și-a ajuns în rai, iar acum că încerci să faci un copil, se apucă să facă nazuri. Ce tâmpit! —Julia! a admonestat-o Susan. E totuși soțul lui Alison. Indiferent ce defecte ar avea, ea îl iubește. Nu, are dreptate. Chiar e un tâmpit. Cuvintele lui Alison au fost întâmpinate cu o tăcere șocată. — Da, eu îl iubesc, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
rai, iar acum că încerci să faci un copil, se apucă să facă nazuri. Ce tâmpit! —Julia! a admonestat-o Susan. E totuși soțul lui Alison. Indiferent ce defecte ar avea, ea îl iubește. Nu, are dreptate. Chiar e un tâmpit. Cuvintele lui Alison au fost întâmpinate cu o tăcere șocată. — Da, eu îl iubesc, dar am ajuns la concluzia că el nu mă iubește pe mine. Sau, cel puțin, nu mă iubește destul. Ce vrei să spui? Fiona era îngrijorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nici unul nu era o surpriză că prada își luase zborul, și sergentul major Malik-el-Haideri profită de ocazie ca să sloboadă cele mai murdare înjurături din vocabularul lui cazon, blestemându-l pe targuí și blestemându-l, în trecere, mai insistent, și pe „tâmpitul de locotenențel“ care se lăsase înșelat ca un novice. Ce facem acum? întrebă descumpănit unul dintre soldați. Nu știu ce-o face locotenentul, dar eu, cu sau fără voia lui, o să mă îndrept spre puțul de la Sidi-el-Madia. Oricât de targuí
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
clipă, dar nu se întoarse și-și continuă anevoie drumul spre locul unde așteptau copiii și animalele sale. Malik îi făcu un semn unui soldat negru. — Ali! Cel strigat se apropie repede: Da, domnule sergent. — Tu ești negru, ca sclavii tâmpitului ăstuia. El n-o să spună nimic, pentru că e targuí și crede că onoarea lui ar putea rămâne pătată pe vecie, dar akli sunt vorbăreți: le place să povestească ce știu și s-o găsi vreunul dispus să câștige niște bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
fi dezvinovățit. Adevărul e că n-are nici o vină... — Lasă-l, mami, nu-l mai întărâta. O să te muște. Atâta-i trebuie! replică Sabina, întărâtată și ea. — Fir-aș al dracului, mami, pufni Milică într-un avânt moralizator masochist. Ce tâmpit pot să fiu! N-am să pricep vreodată ce plăcere ai să te pui la mintea unui biet animal. Ie păcat de Dumnezeu să ne batem joc. Atâta balamuc, pentru ce? Ca să-ți satisfaci o manie proastă. Și parcă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nici o limită pentru depravarea ta? Doamne, dacă ar fi fost un popă, mai că aș fi Înțeles, dar un polițai... Vocea Îi căpătă alt ton de Îndată ce cârmi spre curiozitate ordinară. — Și, ia zi, te-a Încurcat casca? — Nu purta uniformă, tâmpitule. Nu sunt chiar atât de desfrânată. Era În haine obișnuite. La propriu. Și-o să-ți placă la nebunie chestia asta: are o prietenă pe care o cheamă Daphne. Nu se poate! Nu glumești? — Nu. — Daphne, spuse Tom, meditând. Pare genul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
am așteptat. — S-a făcut bine tipul ăla, până la urmă? Întrebă Tom Într-un final. — Cine? a cerut Pegg lămuriri, fiind nedumerit o clipă. Ah, vrei să zici tipul pe care l-a aranjat Jeff? Da, e bine. Pentru un tâmpit de muncitor marxist, adică. Mai mâncă niște chipsuri. — Jeff e o jigodie, asta-i drept, dar să nu exagerăm. Adică, n-ar omorî pe nimeni! 21 — Nu știu ce să mă fac, spunea Janey profund deznădăjduită. Proprietarul jură că a Încercat totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
în vreme ce alții arătau la ceas, părând nespus de nemulțumiți de întârzierea noastră. „Nando e capul răutăților”, a spus Francesco, „el e vinovat. A tras un vânt în mașină, de a trebuit să oprim și să aerisim jumătate de oră.” „Ba tâmpiții de romani sunt de vină”, l-a contrazis Nando, „ei nu pot merge la țară decât toți odată, buluc.” S-au descărcat bagajele și fiecare s-a repezit să pună mâna pe ce-i trebuia. Tinerii pe mingi, rachete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
probabil ar înțelege și după aceea ar suferi. Prea curând, prea curând.” „Da, da, are o privire vioaie și e așa frumușel. Să sperăm că se descoperă ceva în medicină, cât de curând. Sărăcuțul.” „Măcar un lucru au priceput și tâmpiții aceia. Că trebuia să plec și să caut o soluție, cel puțin să încerc. Disperarea, cu asta se poate învinge birocrația.” Eu nu voiam să fiu numit sărăcuțul. La urma urmei, tata se mândrea cu mine, când veneau musafiri la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
gurii, însă eu nu știam ce înseamnă asta și n-am reușit niciodată să-l conving să-mi explice. Domnul Petrea a aruncat sticle de la fereastră în stradă când echipa orașului nostru a câștigat meciul contra „celor din capitală”. „Mă tâmpitule, nătărău impotent, cel mai măgar dintre toți bărbații”, striga cu năduf doamna Petrea. „Eu dorm și tu mă lași să tot dorm, eu dorm și tu uiți de mine. Precis cu intenție, lua-te-ar naiba. Ca să-mi cadă blocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
înșirați cu toții pe canapea, iar cutia cu imagini licărea înaintea ochilor noștri. De priceput nu pricepeam nici o vorbă, căci încă nu exista un post în limba noastră, iar ce vedeam noi se transmitea din Iugoslavia. Priveam cu gura căscată, ca tâmpiții, și de atâta emoție, uitam să mai scoatem un cuvânt, ceasuri întregi. Apoi, cândva pe la începutul toamnei - lăsam noaptea ferestrele deschise, ca să alungăm căldura - sârbii - căci, trebuie să știi, ei erau mereu cu un pas înaintea noastră, doar îl aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pe o ființă distinctă, tu știi câte întrebări nici măcar nu am apucat să îmi pun? El mă privește cu scepticism, știi, spune el, ieri, când mi-ai spus că soțul tău te-a părăsit, mă gândeam că este un mare tâmpit, dar acum îl înțeleg, iar eu simt cum obrajii îmi fierb, ca și cum zeci de chibrituri ar arde înăuntrul lor, îl înțelegi? Ce vrei să spui? Ascultă-mă înainte de a te înfuria, mă ceartă el, eu aștept vorbele lui, ca și cum întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Într-un fel morbidă și nu m-am obișnuit niciodată s-o aud, dar acum, urcînd scările, mă simțeam bine. Noi, toți clienții vechi de la Chicote, ținem cumva la locul Ăla. Știam că de-aia fusese Luis Delgado atît de tîmpit Încît să intre acolo. Ar fi putut la fel de bine să-și vadă de treburi În altă parte. Dar dacă era În Madrid, trebuia neapărat să treacă pe-acolo. Fusese un client bun, cum spusese și chelnerul, iar noi am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
da, am văzut. — Ți-a plăcut? — ĂĂĂ, nu. — Nici mie, spuse. Ascultă la mine, toată treaba asta e enervantă ca o ploșniță. De ce ar vrea să atace frontal poziții ca alea? Cui dracu’ i-o fi venit ideea asta? — Unui tîmpit, Largo Caballero pe numele său, spuse un tip scund cu ochelari groși care stătea deja la masă cînd ne așezaserăm. Cum l-au lăsat să se uite prin binoclu, cum l-au făcut general. A lui e capodopera aia. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
gura pe așa ceva! Nu știu ce farmece ți-o fi făcut ție asta! Eu nu pricep cum ți-o luat mințile. Sigur ți-o băgat prostii în mâncare, altfel nu se explică. Că oricât de cu capul în nori ai fi, chiar tâmpit nu ești. - Hai că acum ai început și matale să vorbești în dodii. O fi de la oboseala călătoriei. - Ce dodii, ce oboseală? Las că am vorbit io și cu taică-tău. Dacă nu ea, cel puțin maică-sa sigur vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
acum. Peste încă o săptămână am sunat-o de la Biblioteca Pedagogică. Spăla rufe, timbrul vocii îi era sec. Îi simțeam deja lipsa. În disperare de cauză, am cerut-o în căsătorie. A început să mă înjure. S-o crezi tu, tâmpitule! Nu am suferit destul lângă tine? Ești un maniac care distruge femeile! Să te ia naiba, dobitocu’ dracului! Mâna îmi tremura, nu mai puteam ține receptorul. Nu mai întâlnisem la ea o asemenea furie, cuvinte atât de demente. Sabinuța, brânzoaica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
asertiv vorbind, ce mama-dracu', versurile deochiate sunt o treabă finuță, apanajul deictic al meu, al meu și numai al meu! Păi, nu m-am putut reține! chicotește Fratele. Pe viitor, am să te rog s-o faci! Mi-ajunge un tâmpit la masă! Dar, să revenim la lucruri serioase. Fără insanități, concis și la obiect: Ascultă, Boss, avem mare, urgentă și stringentă nevoie, de o foaie! O bagatelă, pentru tine! Hm...! Pricepi ce vreau să zic? De priceput, pricep io, Șefu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
un mit urban anost. Penibil. Lamentabil. À la Ponson du Terrail. Păi, nu...? " Tinerii voștri vor avea vedenii, iar bătrânii vor avea visuri..." Hopa! Revino-ți! Maturizează-te, odată, bâtă! Hai! Ce-aștepți? Rușine! Te faci de râs, ca ultimul tâmpit, reia el introspecția. Suntem în miezul unei mega-chestiuni, a unei experiențe-limită, de criză, epocale, poate și tu gândești și te comporți ca orice dobitoc. Obtuzule! Vei rata totul. Chiar. Dezgustător! Coco, ca să o numesc și eu la fel ca voi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ca să ia caimacul, să se-nghiftuie și să bea el, Mațo-Groso, pe de-a moaca, mai mult decât noi, ăștilalți, la un loc! Nehalit ești tu, cu toată familia ta de arborigeni, băi, curule! i-o întoarce Vălică, negustându-i poanta. Tâmpitule! Geniu' lu' Pește! Auto-Pizdelea! N-am complexe cu tine! (Pentru cine n-o știe, Aligatorul se trezise cadorisit și cu acea ultimă poreclă ce avea darul să-l morcovească și acuma, la maxim în trecutul recent și luminos, al socialismului
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
șosea. Deodată zări o trăsură. O recunoscu, începu să strige. Glasul i se pierdea în uruitul roților. Îl cuprinse o clipă deznădejdea. Dacă se va întîlni pe drum cu vreo ceată de țărani? Trăsura se depărta în galopul cailor. " Ce tâmpiți și țăranii! își zise dânsul cu amărăciune. Se năpustesc asupra arendașului să-l omoare și pe urmă îl lasă să plece cu trăsura... Dacă știam, rămâneam și eu pe loc și nu mă mai chinuiam prin hârtoapele astea!" 4 ― Trebuie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Kane nu mai putea să-l ajute. Pe drum, găsi un intercom pe care-l acționa. Imediat îi răspunse o voce. ― Sala mașinilor. ― Dallas. Cum se prezintă? ― Nu prea rău, zise Parker fără să se compromită. ― Doamne, nu face pe tâmpitul! Spune clar! ― Hei! Calmează-te, Dallas. Domnule, noi muncim cât putem de repede. Într-un timp atât de scurt Brett a terminat doar circuitele. Vreți să-ncolțiți bestia asta și s-o atingeți cu un simplu tub de metal sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]