509 matches
-
aibă loc și parte cu Iuda și cu trecletul Arie, în vecii vecilor amin. D.A.N.I.C., Fond Manuscrise, nr. 545, f. 48-48v; Mențiune la Melchisedec Ștefănescu, op. cit., p. 133, pe care îl datează în 1667. „Ioan a repețitu la Domnulu Iliașu tânguirea făcută mai dinainte de Serafim la Evstratie Dabija pentru sărăcia Episcopiei, și a căpatatu de la el nou chrisov întăritoriu dreptului de zeciuială pe satulu Broscenii”; Mențiune în C.D.M., vol. III, p.361-362, nr. 1689 - < 1673 (7181ă februarie 12 >, Iași. - Ștefan Petru
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
23 aprilie 1836-23 aprilie 1837 este adjudecat de același serdar Ioniță Hotiniul care se obligă să vândă carnea de vită și oaie cu 22 parale oca. Contractierul căsăpiilor din 1846 nu-și respectă contractul, comercializează carne de calitate îndoielnică provocând tânguirile populației în fața Isprăvniciei. Departamentul nu acceptă la 1846 ca antrepenor al căsăpiilor pe Hurmuzachi, care în august 1846 câștigă mezatul, revenindui căsăpiile. Ioan Neagul, în jalba din 18 iulie 1849, face referire, după porunca primită, prin care i se cere
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
a orașului. Revenim tot la magistrul Constantin Ciopraga: "Lui Mihai Codreanu sonetistul istoria locului îi părea scrisă în Statui, Dimitrie Anghel romanticul, evocatorul de Fantome ale trecutului, asculta orologiile din turnuri în dialog cu timpul sau se lăsa cucerit de tânguirea clopotelor "ca într-un oraș de legende, scufundat sub ape", evocatoarele coline ieșene albastre-mov, compunând un amfiteatru circular, asimetric, ne amintesc de Quasi nova Roma..." Eu, azi, aud cum sună, cu vibrațiile lor alchimice, clopotele Bisericii Toma Cozma din apropiere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
de comunicare. Mai ales și mai întâi a omului cu sine însuși. Căci aici este esența rostului nostru în lume. În clipa ultimă, după ce se stinge mai întâi văzul, și la final auzul, sufletul se pregătește de marea despărțire prin tânguirea rugăciunii, adică prin vălurile poeziei. Nici nu se știe dacă sufletul nostru nu este cumva adevărata poezie a lumii, învelișul ei poetic, adică, din care se nasc și se hrănesc îngerii noștri păzitori. A.B.Orice carte are destinul ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
auzului... Mașinile trec într-o relativă liniște, dar în războiul decibelilor se întrec, care mai de care, clopote creștine și casete înregistrate musulmane. Dangătelor care, din turnurile clopotnițelor, îi cheamă la slujbă pe puținii credincioși rămași neavertizați, le ripostează vehement tânguirile guturale, țârâitoare, feruginoase, difuzate din minarete și care-mi amintesc de discurile uzate de 78 de turații pe care le ascultam la pick-upurile din copilărie. Moscheile nefiind sincronizate între ele, rugăciunile preînregistrate se suprapun de la un cartier la altul, cu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
n-a numărat banii! Și peste 3 zile d. C. M. a dat faliment! Când aude doctorul de așa ceva, se duce cu lacrimi pică, cere măcar banii lui. Domnul C. M. era încă în camașa de noapte. Drept răspuns la protestări și tânguiri, și-a râdicat camașa și s-a bătut peste posterior: Na de-aici... Odraslă a boerimii și a marei proprietăți! Toată lumea vede și înțelege că e excrocherie legea nu poate pedepsi asemenea fapte: cel puțin așa declară oamenii legii. Iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de lucrează oameni din Suceava, de la Lămârgani și Vigotești. Iată că năvălesc doi oameni, un țăran și fata lui, plângând cu lacrimi dând din mâni; omul tot înălța și cobora o furcă cu colți plini de sânge. Și bocete, și tânguiri, că un vecin i-a ucis cu furca asta iapa, pentru că intrase și rupsese câțiva păpușoi. După accent par Ruși. Se crămăluesc și se tânguesc multă vreme. Proprietarul zice că va vesti autoritățile. El nu știe de asta: "Dumneata ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
urmaș al Dekeneilor. Semn steaua cu cinci crengi). Măria sa are nevoie de oameni de credință tare. Deci Arhim. cere lui Simion să vie în slujba lui Vodă la Curte. Cu Jder cel mititel M. S. nu s-a împăcat încă. Tânguirea Jderoaiei. Tânguirea nurorei pentru că soțul ei e lăsat cam la o parte. Îl îndeamnă să se alăture de complot. Între acestea se arată Laiotă. Arhimandritul pune pe Jderi să jure în paraclis pe sf. Evanghelie. Jderii pun la cale cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Dekeneilor. Semn steaua cu cinci crengi). Măria sa are nevoie de oameni de credință tare. Deci Arhim. cere lui Simion să vie în slujba lui Vodă la Curte. Cu Jder cel mititel M. S. nu s-a împăcat încă. Tânguirea Jderoaiei. Tânguirea nurorei pentru că soțul ei e lăsat cam la o parte. Îl îndeamnă să se alăture de complot. Între acestea se arată Laiotă. Arhimandritul pune pe Jderi să jure în paraclis pe sf. Evanghelie. Jderii pun la cale cu Arh. aducerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu uratul copiii. După ce se face noapte, pornesc flăcăii, cu mare spectacol de clopot, buhai, dobe, fluier și căpitenia urătorilor rostește orația consacrată recoltei grâului. Odată cu urătorii umblă "nunta", ursul, capra, căluțul, Vicleimul, stelele cu luceafăr, și din nou melancolicele tânguiri ale colindelor Țiganilor. În toată Moldova, Basarabia, Bucovina și nordul Ardealului aceste datine sunt încă în floare. În târgul de pe Siret unde m-am născut erau în putere acum jumătate de veac: poezia lor simplă și dulce mi-a fermecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și slujitorul tău și slujnica. Nu prigoniți și nu obijduiți pe străini căci și voi ați fost străini în Egipet. Nu supăra pe văduvă nici pe orfan. Dacă-i superi, au să strige cătră mine și eu le voi auzi tânguirea și mă voi mânia și vă voi face să pieriți de sabie, și femeile voastre vor rămânea văduve și copiii voștri orfani. Proprietatea pământului și a lucrurilor nu-i a omului, ci a lui Dumnezeu. Viforul dreptății va mătura toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
et faire l'amour en tout temps c'est ce qui distingue l'homme des autres bêtes. (Beaumarchais) Era un voievod chior de ochiul drept și surd de urechea stângă /povestea Mérimée/. Sărăcia norodului o privea cu ochiul chior și tânguirile le asculta cu urechea surdă. Îndată după războiul cel mare european, când s-au adunat frații într-o graniță, au prins a ieși la drumul mare dușmani care vămuiau pe călători și neguțători. La vadul Prutului din preajma Ștefăneștilor, o tabără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
creadă că ești fără cusur. Făgăduiește în grabă sărmanului și uiți imediat numele și existența. N-ai destulă putere ca să judeci bine. Cumpătarea nu e merit al nostru ci al celor care ne-au dat cu viața și echilibrul fizic. Tânguirile lui Ojog cresc în măsura în care se supraevaluează el însuși. De aceea s-a recomandat c-o demnitate de înmormântare mitropolitului Sevastian la Neamțu, "Ion Ojog scriitor". Puțini se supără de laude care nu le merită. Nimic mai dezonorant decât ridicolul (la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
scriitorii români să fie înfățișați fidel din punct de vedere artistic. Tov. Mihail Fridman, profesor de limba română la Academia de științe a Uniunii Sovietice, vă poate pune la îndemână o serie de exemple concrete de traduceri deficiente, care ilustrează tânguirea mea. Aș face o rugăminte colegilor mei de la conducerea Uniunii Scriitorilor Sovietici, să ia subt binevoitoarea lor observare traducerile ce se fac din românește, așa încât patrimoniul literar al Republicii Populare Române să fie înfățișat fidel, iar cititorul sovietic să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dihăniile care vă tulburau bucuria vieții, alături de magii care v-au înzestrat cu rudimentele culturii. Datoria noastră este să vă culegem cu pietate cântecele, cu grijă și înțelegere, în tot ce au ele ca valoare artistică. Dintr-un noian de tânguiri să iasă numai aurul inimii voastre. Ați avut și voi dreptul mediocrității, cum l-au avut și-l au poeții culți; dar nu se cuvine să alegem pentru bucuria prezentului decât lamura cea mai prețioasă a sufletului național. Mă adresez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
yachtului "Pilar", o mașină veche de scris și cam atât. Ce l-a atras aici probabil sunt cele doua ferestre înalte, prin care putea ține mereu "sub observație" Havana Veche și prin care răzbăteau zgomotele străzii, strigătele negustorilor, glasurile copiilor, tânguirile pescărușilor... În această cameră și în această atmosferă a început să scrie aici în 1939 "Pentru cine bat clopotele". În peregrinările de sfârșit de săptămână cu soția prin Havana Veche, poposeam "obligatoriu" pe la "Ambos Mundos". Mă încântau zidurile bătrâne, zugrăvite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
chiar un local nou pentru ospiciile de la Neamțu și Golia "din cauza lipsei de igienă și a tratamentului inuman".) Astfel, la 6 mai 1847, Inspectoratul General al Miliției, face cunoscut Î.P.S. Mitropolit al Moldovei Meletie, prin Departamentul averilor bisericești, despre "tânguirea lui Costache Gheorghiu, fost militar, care este cuprins de epilepsie și atacat acum la piciorul și mâna dreaptă". Mitropolitul rezolvă cazul prin trimiterea lui la Mănăstirea Vorona, din ținutul Botoșanilor, cum "singur s-a cerut să stea". În același an
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
mai deplină liniște”. Este adevărat - recunoșteau cu jumătate de gură ziariștii moldoveni - că, „la Începerea carnavalului”, românii „s-au Încăerat” cu evreii din Galați, cărora „li s-au stricat fereș[t]ile” și „vor fi urmat și alte vrednice de tânguire neorânduele”. Dar, „prin grabnice și nesmerite măsuri ale dregătoriei locale”, incidentele „au contenit cu totul, nelăsând altă urmă decât rândurile cele negre a gazetelor [transilvănene] sus Însemnate” <endnote id="(100, pp. 24-26)"/>. În Moldova și Țara Românească Nu de puține
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
vociferant a coborât în oraș. Au intrat în bisericuța de la San Benedetto al Monte și au așteptat să se termine liturghia. Apoi au ajuns preotul în sacristie și au clarificat imediat motivul prezenței lor. Don Calabria a ascultat în tăcere tânguirile lor. Când și-au epuizat toate motivațiile, el le-a răspuns cu gentilețe și învoială: «Vă înțeleg dificultățile; ba mai mult chiar, de câteva zile mă rog Domnului să vă ajute să găsiți o soluție decoroasă. Dar vedeți, nu sunt
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de imperioase. Don Calabria nu-și uita limitele omenești, dar se lăsa condus de o forță interioară supranaturală: îl impulsiona același zel al lui Cristos, despre care el a spus că a auzit-o în timpul sfintei Liturghii ca pe o tânguire: «Biserica mea, Biserica mea!». Ceea ce azi, după conciliul Vatican II, a devenit actual și normal în raporturile cu frații altor confesiuni religioase, don Calabria a realizat-o cu mult înainte, în ascundere, în umilință, în simplitate. Ar fi dorit să
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
zodia pandemiei nici un reper nu mai asistă și conduce, nici un sens nu mai inspiră și desăvârșește o acțiune, nici un cuvânt al unei pulsații afectiv-mentale nu mai răzbate dinspre oameni către oameni. Totul tace și ascultă, în liniște, refrenul absurd al tânguirilor umane care par a întreba, privind spre cerul ce și-a întors chipul de la Adam, de ce? de ce? Dincolo de această întrebare, însă, poate că privirea divină zărește persistența aceleași ignoranțe ce l-a ancorat pe om în primejdioasa și ispititoarea confuzie
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
devenit rob, sărac, slab, blajin; slugă pândită de toate relele: bazaconia, munca, osânda, truda, ostenirea, tânjirea, boala, scârba, năpasta, năcazul, ciuda, jinduirea, jertfa, ponosul, jalea, pacostea. Acum stăpânul străin îl plătește, îl hrănește, îl miluiește, îl dăruiește, prilej de jeluire, tânguire și smerire, de sfadă și de pricină. De la el vin dojana, căznirea, muncirea, obijduirea, prigoana, hula, gonirea, izbirea, răzbirea, zdrobirea, strivirea, prăpădirea, smintirea, belirea. Amestecul pripit de rase duce la urâțenia neamului și multe din cuvintele noi arată infirmități sufletești
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ci din cea vulgară. Transcripțiile cu literă latină nu sunt simple substituții de semne, ci ortografieri etimologice. "Adică" se scrie "adeque", "care", "guare". Etimologiile sunt de fantezie. Tâlharul e un purtător de săgeți, un telifer, birăul e un vir magnus, tânguirea vine de la tundere, fiindcă jeluitorii se tund. Totuși se face o mare nedreptate latiniștilor cu privire la neologismele adoptate. O mare parte din formele propuse de ei au fost absorbite de limbă: cauză, siguranță, evidență, providență, anticipație, conversație, educație, explicație, ocupație, ediție
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de roți pe ceas El bate drumul vieții în ritmicul său pas Și morile ce-n ape și-n vânturi grai frământă, Cu măsurate glasuri cântarea pâinii cântă. Și-n urmă când ne ducem pe poarta vieții mari În ritmul tânguirii, bat clopotele rari. E o poezie feminină, având ca fond senzația directă a lumii, percepția ploaiei, a apelor, a căror cadență olarul o presimte în învîrtirea urciorului. Poezia reprezentativă este Șerpii, traducând sub imaginea reptilelor orgoliul femeii fascinatoare de a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Ca să te-ador de acum pe veci, Marie! Pe noi ne domină acest „eu” liric în spatele căruia îngrămădim suferința și trăirile biografice ale poetului. Luat în sine, ca „eu generic”, ca avatar al lui Iov de pildă, cântecul eminescian de tânguire are acea mistică pe care numai un creștinism profund, asumat, i-o conferă. Și dl. Răzvan Codrescu citește acest sonnet, și iată cum îl înțele ge: „Răsai asupra mea... este tot un soi de rugăciune amară, dezabuzată, adresată Fecioarei.Judecata
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]