479 matches
-
să traversez de unul singur și rănit un cartier așa de periculos. Da, Sabina este cea mai egoistă femeie pe care o cunosc. Printre două tomberoane, cam la trei sute de metri, zăresc ceea ce aduce cu arhitectura specifică unei policlinici. Mă târâi printre costișe și pârloage. Pătrund în trupul spitalului cu un aer de iscoadă. Mă îndrept spre secția Negi, unde e omor. Bolnavii stau rezemați de pereți. O bătrână cu o gâlmă pe nas mă îndrumă: pune-te la coadă, băiatule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
prelungea până seara, după care cei mai bazați chemau un taxi și se prăbușeau în el. Cioflingarii, majoritar tineri, care mâncaseră cel mai cu spor - să bifeze problema asta pentru o săptămână -, nu aveau altceva de făcut decât să-și târâie burțile diforme peste pășunea din fața școlii, până la stația lui 102. În acele clipe toată lumea era mulțumită, chiar și organizatorul festinului, care trebuise să se împrumute de la bancă pentru a face față apetitului intelectual al colegilor săi. Ce importanță mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
care oamenii, în general, caută să-i atenueze gravitatea, făcând să reverbereze, de pildă, doar ideea de înțelepciune, în legătură cu care poetul tranșează fără echivoc: ...e o porcărie să se spună / că bătrânețea aduce înțelepciunea așteptată. Iar argumentele vin imediat: ...mă târâi de la o zi la alta / într-un trup străin / fără să mă părăsească obsesia / că nu sunt decât un rest de viață. Poetul își ia martori ai neliniștilor alți neliniștiți - Trakl, Nietzsche, Esenin, Villon, Isadora Duncan, Bacovia etc.-, ale căror
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
tabără și acum, se bucurau de prezența lor neașteptată. Probabil ar fi fost mulțumite cu oricine venea din lumea obișnuită și cum doar ei se iviseră pe acolo au fost fericite. Laur și-a revenit așezat cu spatele la copiii care se târâiau pe nisip, fericiți că văd și aud valurile mării. În timp dorea să uite și a uitat că la doi pași de ei exista calvarul de ne imaginat al copilașilor-oameni. Nu și-a dat seama de ce una dintre fete îi
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Un fluierat de locomotivă l-a scos de pe făgașul gândurilor. Îndată s-a auzit și glasul lui Toaibă: Domn’ locotenent, s-ar putea să fi ajuns la capătul plimbării noastre. Iaca că trenul o cam slăbit din viteză. Abia își târâie fierăraia... După cum se vede, am cam ajuns. Uite colo cum mărșăluiește trupa. Eu bag seamă că aici nu-i o gară adevărată, ci doar o haltă, unde armata a mai adăugat câteva linii - a constatat Toaibă. Gara o fi mai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cu ger de să crape pietrele... Ce-o fi făcând oare Trestie, sublocotenentul Cicoare, căpitanul Făgurel și ceilalți? Or fi întregi și sănătoși? Dee Domnul! Eu am ajuns unde am ajuns și nu mai pot face nimic decât să mă târâi de ici-colo cu mare greu”. În ultima vreme, mergea mai binișor. Folosea doar o cârjă. Hai, flăcăule! Nu te alinta! Fă pași mai cu nădejde! Mâine vei fi prezentat comisiei medicale, care îți va hotărî soarta: înapoi pe front sau
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
O pocnitură scurtă și... se rostogolește în afara cercului de foc... se ridică fulgerător și țâșnește ca nebun galopând în neștire... Cu sângele șiroind din rana largă făcută de căpăstru pe bot aleargă... aleargă... Calcă pe bucata de lanț ce o târâie după el, se împiedecă gata să se dea peste 108 cap, dar nu se oprește... Galopează ca scăpat din ghearele unui monstru”... Toaibă s-a cutremurat și-a trecut dosul palmei plină de cenușă peste ochi, pentru a alunga vedenia
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
tău! Mai bine să-mi spui de ce iei în de... iei peste picior noua orânduire. Eu nu prea am timp să iau în derâdere orânduirea . Îmi văd de treburile mele. Atunci de ce ai vorbit în contra primarului înainte de alegeri? „Auzi dumneata! Târâie ogheală aista era primar înainte de alegeri!” Care primar? Cel vechi sau cel care nu era încă primar? 120 N-o fă pe prostu’ cu mine! Nu ești tu Toaibă Toader? Eu oi fi dacă spuneți dumneavoastră. Ești din nou impertinent
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
din turuială pe Aizic. Când s-au văzut cu săniile goale și cu gologanii în chimir, au ieșit la drumul mare. In noaptea asta, vrem-nu vrem, trebuie să înnoptăm la Crâșma din drum. E prea greu pentru dobitoace ca să ne târâim până acasă - a apreciat situația Vasile Hliboceanu. Apoi și noi abia mai suflăm - l-a aprobat Pâcu. Mâine, așa pe la asfințit, suntem acasă. Ne-om hodini până luni și după aceea din nou la drum - a socotit moș Dumitru. Asta
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
muniție de tot felul. Pe o pășune, la marginea unui sat, zăcea o grămadă de puști din dotarea armatei române, peste care trecuseră șenile de tancuri. Localnicii mai curajoși îndrăzneau să culeagă de pe drum ce puteau, cum puteau. O femeie, târâia o ladă care-i păruse frumoasă, convinsă că dăduse peste o comoară. Lada era, de fapt, plină cu grenade. Alți săteni, mai practici, selectaseră prada, aleseseră făina, lăzile cu pâine de război, conserve. Aproape de intrarea într-un sat, le ieși
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
deja la câțiva pași de traseul șoselei, ștergându-și din mers urmele cu una din crengile aduse cu noi. Îndată și-a arătat profilul Întunecos șirul de camioane grele. „Ce-o fi În ele?” - mă Întrebam, urmărind cum miriapodul se târâie pe albul zăpezii. Îl invidiam pe Păpădie. Știindu-l Însă dotat pentru cercetășie, aveam mare Încredere că va fi cu o mie de ochi pe coloana ce defila deja prin fața noastră... De la distanța la care ne aflam, ne-am putut
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe micuț la prelecțiunile de sîmbătă? L-a luat somnul în plină expunere. Seamănă cu o morchella esculanta, popular, zbîrciog". Înainte de-a pleca, a mai strecurat o notă la gazeta de perete. A semnat-o Pepin cel Scurt: SOS-gramatica. Tîrîind al său picior și gata-gata să-mi dea cu cîrja-n cap, Mistrie a condus marile manevre. De la organele de supraveghere și de control am obținut ceva: rediscutarea "cazului" de două ori. Tot de două ori, reîncadrarea. Bine n-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
aceea să mergem undeva În seara asta - doar noi doi? am Întrebat eu, În speranța că nu‑și făcuse alte planuri, dar pe jumătate așteptându‑mă să și le fi făcut. După ce mă extrăsesem din pat de dimineață, În timp ce Îmi târâiam trupul extenuat și Îndurerat spre duș, el Îmi spusese că ar vrea să Închirieze un film diseară, să comande ceva de mâncare și să stăm acasă. Eu mormăisem drept răspuns ceva de un sarcasm care nu‑și avea rostul - cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cât prezentabilă. Am colindat toate grupele anului IV În căutarea unor adversari de idei, dar mă interesau mai ales reacțiile venite din partea unor colege frumoase. (duminică) Îmi pun pelerina, pantalonii În dungi, pălăria neagră și ies pe după colțul Universității. Mă târâi, moluscă lentă, purtată de hazardul privirii; nu am cu ce să-mi clătesc ochii, nu se profilează nimic interesant la orizont. La colțul de la ceas, mă ciocnesc de Bazil, care o așteaptă pe M. „O aștepți de mult?“ „De o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
strîmte în talie, involte în partea de jos). O ultimă observație: cuvîntul „prințesă” lipsește din Dicționarul lui Șăineanu! Enigme în „Amurg” (Pe seară, la geamuri, un nour violet și de aramă), versul al doilea e: „Pe drum, 1-aceeași oră, se tîrîie un lanț de fier” 1). La ce s-o fi referind poetul? „Amurg” a fost scris în 1918, în timpul ocupației Bucureștilor de către germani, dar nu e vorba, cred, de vreo „mașină de război”, ci de ceva mult mai simplu: de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o târzie vreme, ajung la împărăție, Dumnezeu să ne ție, ca cuvântul din poveste, înainte mult mai este. Și cum ajung, o dată întră tusșase, Harap-Alb înainte și ceilalți în urmă, care de care mai chipos și mai îmbrăcat, de se târâiau ațele și curgeau oghelele după dânșii, parcă era oastea lui Papuc Hogea Hogegarul [...] Și a ținut veselia ani întregi, și acum mai ține încă; cine se duce acolo be și mănâncă. Iar pe la noi, cine are bani bea și mănâncă
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
de a menține vigoarea germanilor 1. Calvarului asediului i-a urmat iadul din lagăre. Voința de a trăi a avut un rol important, pentru cei trimiși în lagărele de prizonieri. Cei descriși de Weinert ca “fantome în zdrențe, schiopătând sau târâindu-și picioarele” nu vedeau decât spatele celui din fața lor. După ce efortul marșului le încălzea trupul, păduchii deveneau mai activi. Unii civili le trăgeau pătura de pe spate, alții îi scuipau în față sau chiar aruncau cu pietre în ei. Cel
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
încercarea de a menține vigoarea germanilor. Calvarului asediului i-a urmat iadul din lagăre. Voința de a trăi a avut un rol important, pentru cei trimiși în lagărele de prizonieri. Cei descriși de Weinert ca “fantome în zdrențe, schiopătând sau târâindu-și picioarele” nu vedeau decât spatele celui din fața lor. După ce efortul marșului le încălzea trupul, păduchii deveneau mai activi. Unii civili le trăgeau pătura de pe spate, alții îi scuipau în față sau chiar aruncau cu pietre în ei. Cel
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
Eva de au păcătuit. Dumnezeu s-a mâniat și i-a dat, atât pe dânșii, cât și pe șerpe, afară din rai, iar șerpelui i-a luat picioarele și aripile și l-a trântit jos. I-a spus să se târâie ca funia și când îl va durea capul să iasă la drum, că va veni popa să-i facă agheasmă, să-i treacă. De aceea iese șerpele la drum, iară omul merge cu măciuca de-i dă în cap și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Ea mobilizează mușchii, accelerează circulația sângelui, ascuțește percepțiile, astfel încât am realizat rapid că liftul nu era blocat pentru că se defectase ceva în mașinăria lui, ci pentru că era o pană generalizată de curent. Nu-i nimic, mi-am spus printre găfâieli, târâind de zor pe scări bidoanele cu apă potabilă, vor veni imediat cei de la "Eon" să repare defecțiunea. Nu era grav, în acel moment era suficientă lumină de afară, și, la urma urmelor, o pauză igienică de televizor sau de computer
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și se ițesc din paginile ziarelor cerșind interesul nostru exact în maniera în care conaționale de-ale noastre, mai mult sau mai puțin bronzate, solicită amenințător 10 euro gospodinelor germane, cu sugestia transparentă că altfel pisica moartă pe care o târâie de coadă va ajunge rapid în grădina ei de trandafiri. Dar, mă văd totuși nevoit să adaug că îngurgitarea zilnică a faptul divers, în nuditatea sa puturoasă și agresivă, nu e o invenție românească. Prințesa Diana, ca să amintesc de un
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ore, după 25 de ani de la operația mea de apendicită, în Spitalul de Urgențe din Iași. "Se sparie gândul!" Ruină, gălăgie, haos, popor, doctori scârbiți, cozi la analize, asistente obraznice, tupeu (sunt pe computer și trebuie să intru!), cadavre ambulante târâite în pături pe scări până la Terapie Intensivă, pe scurt, apocalipsa balcanică a unui sistem care ne mănâncă peste o treime din veniturile lunare și ale cărui miliarde anuale dispar în găuri negre greu de identificat. Cât despre UPU (E.R.-ul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
dat pe spate, Un mac își scutură pe rând Petalele însângerate. În salcii, vrăbiile tac, Doar cucul cal bătrân aruncă, Ne-ndemânatic și buimac; Chemarea-i scurtă peste lunca. Și din trifoiul adormit Cu flori ușoare și rotunde, Acelasi dulce târâit De greieri tineri îi răspunde. Pe-un fir subțire, auriu, Se leagănă sub o sulfina Un mic paianjen străveziu, O picătură de lumină. Și, dibuind un gândăcel Cu poleitele antene Coboară pe un mușețel La umbră între buruiene... Vară de
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
acest student al meu nu m? va tr? da, cum au f? cut-o fo? ții mei studen? i C.�C. Giurescu ? i P.�P. Panaitescu�. De la gar? , Iorga s-a dus direct la Bibliotecă Na? ional? pentru cercet? rile necesare preg? tîrîi urm? toarei lui conferin? e. Dup? ce a terminat, i-a dat lui Gollner notele, rug�ndu-l s? verifice exactitatea citatelor. �Ei, drag? �, i-a spus Iorga, �drag? prietene, verific? eventualele gre? eli, pentru c? ? ții tu... � (Gollner �? i amintea cum
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
obligatoriu, departe de mirabila plajă, regimul își consuma dur urîțenia lui de împrumut asiatic. Zi-noapte, generalizat, în acompaniamentul lozincilor bolșevic găunoase, urlate de la tribunele lui 1 Mai și îngînate fals de... masele largi populare. De bine-de rău, masele astea își tîrîiau traiul cum puteau, închisorile însă gemeau de elitele românești, cele ce definiseră o țară în plină emergență europeană. Asta pînă la invazia tancurilor rusești și înstăpînirea hahalerelor autohtone. Abrevierea scriitoarei, dincolo de tăietura ei ludică, diagnostichează exact starea de spirit a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]