848 matches
-
își sancționa soțul, inferior cultural, reticent la schimbări. Este diplomată în relație cu Mătușa Mărioara, care era rea de gură. Smaranda părea a fi plină de miracole: înfigea toporul în pământ ca să gonească duhurile necurate ale furtunii, solomonea cu cleștele tăciunii în sobă, descânta cu funingine, trăia într-un univers de mituri și de legendă. Episoadele Amintirilor decurg unele din altele, depinzând de fluxul memoriei. În narațiune sunt prezente cele două procedee: povestirea în lanț și povestirea în ramă. I. Creangă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
portret moral. Ea este autoritară, virtuoasă, bisericoasă, insistentă în a-și vedea băiatul popă, pricepută în practici străvechi: alunga "nourii cei negri de deasupra satului", știa să abată "grindina în alte părți, înfigând toporul în pământ, afară dinaintea ușii", vrăjea tăciunii, să se potolească dușmanii, descânta de deochi. Smaranda era iubitoare de învățătură și învățați și își orientează copilul în acest sens, spre deosebire de soțul ei, Ștefan a Petrii, om harnic, cu dragoste de familie, care se joacă cu copiii, dar disprețuiește
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
acompania starea abisală. Un alt fior îi trecu pe spate și o amorți, nesimțind decât frigul din suflet. Apoi corpul ei se prăbuși brutal pe podeaua plina cu cioburi. Niciun cuvânt nu mai putea scoate... doar o lacrimă neagră ca tăciunea îi aluneca din nou pe chip lăsând în urma ei o dâră neagră. Pe computer ultimele cuvinte pe care le-a scris erau: "te iubesc și te voi iubi mereu, adio acum din mine doar trupul va rămâne...". Și așa s-
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by STRUŢĂ RALUCA, DEACONESCU MIHAELA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2024]
-
la miezul nopții un fâlfâit de aripi la fereastră. Ursitoarele Îi prezic noului-născut: să trăiască cât tăciunili acesta din sobă; o să aibă mare noroc, dar n-o să se bucure de el. Moșul reușește să schimbe cursul destinului multă vreme. Ia tăciunele din sobă, Îl Înfășoară Într-o basma și-l dă părinților copilului. Cât o trăi tăciunele, copilului vostru n-o să i se clintească nici măcar un fir dă păr pă cap, da dacă tăciunili o să să facă cenușă și o să să
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
tăciunili acesta din sobă; o să aibă mare noroc, dar n-o să se bucure de el. Moșul reușește să schimbe cursul destinului multă vreme. Ia tăciunele din sobă, Îl Înfășoară Într-o basma și-l dă părinților copilului. Cât o trăi tăciunele, copilului vostru n-o să i se clintească nici măcar un fir dă păr pă cap, da dacă tăciunili o să să facă cenușă și o să să stârpească, atât i-a fost. Copilul crește, se căsătorește, are și doi fluturi de copii, moare
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
atât i-a fost. Copilul crește, se căsătorește, are și doi fluturi de copii, moare femeia lui. În cele din urmă, se ajunge la prezicerea inițială. Omul pleacă la pădure Împreună cu fiul său, nora face curat prin gospodărie și aruncă tăciunele păstrat cu atâta grijă până atunci. Bărbatul se Întoarce mort În căruță, i se-mplini bietului om ursita. Pavel Ruxăndoiu Întreprinde o foarte abilă analiză a proverbelor necazurile nu cad pă pietre și soarili că e soare și tot nu
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
bal”, dar la unul cu o figurație de eden primitiv, sugerînd o vîrstă a unității cosmice originare, ca În aceste Bucurii Îngăduite: Cum se bucură de eleganța trestiilor rațele sălbatece, păpurișul destramă un cîntec pe panglica nemișcării În ierburi alunecă tăciunii din privirea vulpilor bursucii se leagănă În adiere ca arbuștii pitpalacii Împletesc un șal din lumina sunetului, caprele negre fac alpinism oglindesc Înălțimile, ploaia dăruie scoarțe oltenești pămîntului; și plugurile fac dragoste cu țărîna, o mușcă, iepurii se pitesc la
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
omului Într-Însul”, cu solitudinea În stagnare și inerție. De unde și proiectul ideal al misiunii ce și-o Încredințează, mesajul generos-umanitarist fixat poemului său: Să vă scutur din somnul vostru oameni Îngrășați de tenebre Să vă arunc În sîngele cărnii tăciunii sfîrÎitori ai stelelor Să vă Învăț să prindeți În lațul privirii bivolii opintiți ai nopții Să Înțelegeți dansul visului pe o frînghie de viscol Să vă treziți din lene pentru foamea și setea fecundă Să recunoașteți misterul care juca o
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
din volumul Plante și animale ar putea fi luat drept text emblematic pentru o astfel de viziune, animată de sentimentul universalei comuniuni: Cum se bucură de eleganța trestiilor rațele sălbatece, păpurișul destramă un cîntec pe panglicile nemișcării În ierburi alunecă tăciunii din privirea vulpilor bursucii se leagănă În adiere ca arbuștii pitpalacii Împletesc un șal din lumina sunetului, caprele negre fac alpinism, oglindesc Înălțimile, ploaia dăruie scoarțe oltenești pămîntului; și plugurile fac dragoste cu țărîna, o mușcă, iepurii se pitesc la
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
siebenbürgische Landeskunde” (Sibiu), 1905-1906; George Cătană, Povești poporale din Banat, I-II, Brașov, 1908; I. A. Candrea, Ovid Densusianu, Povești din diferite ținuturi locuite de români, București, 1909; Dumitru Furtună, Izvodiri din bătrâni, Vălenii de Munte, 1912; Tudor Pamfile, Un tăciune și-un cărbune, București, 1914; C. Rădulescu-Codin, Făt Frumos, București, 1914; C. Rădulescu-Codin, Îngerul românului, București, 1913; C. Rădulescu-Codin, Cal de zmeu, leu-paraleu și alte povești, București, 1926; Alexandru Vasiliu, Povești și legende, București, 1927; Ovidiu Bârlea, Antologie de proză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
e o „apă fără milă, apă fără fund, / turburul mă mustră, zâmbetul mă cheamă; / apă care sapi infinit rotund / și de mine însumi faci să-mi fie teamă”, toamna „lumini târzii se zdrențuie pe crânguri; / cresc adieri din lanuri cu tăciune, / și frunze slabe degetele strâng,/ să închircească-n scrum o rugăciune”. Reflexiv elegiac în Penumbre, poetul se abandonează contemplației, fără a-și reprima predispoziția meditativă, în Culori de apă, ciclu din volumul Poezie (1968), ce însumează grațioase stampe și inscripții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289981_a_291310]
-
țării, în vederea identificării materialului inițial de ameliorare. Cu această ocazie ne-am dat seama de starea fiziologică, patologică și genetică precară a plantelor, sesizând următoarele probleme: slaba dezvoltare a plantelor cu aspect debil; atac puternic de fuzarioza porumbului și de tăciune; rezistență foarte scăzută la cădere datorită sistemului radicular slab dezvoltat precum și din cauza distrugerii de către boli ale țesuturilor vegetative de susținere; panicul foarte sărac în ramificații, în multe cazuri existând numai câteva ramificații secundare; inserție foarte joasă a știuleților pe plantă
In honorem dr. ing. Mihai Cristea - membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gh. Ionescu Şişeşti" by Dumitru Bodea, Silvia Străjeru, Marius Murariu () [Corola-publishinghouse/Science/1221_a_2384]
-
alte părți, înfigând toporul în pământ, afară, dinaintea ușii: închega apa numai cu două picioare de vacă; ... bătea pământul sau păretele sau vrun lemn” când odorul i se „pălea la cap, la mână sau la picior”, ușurând suferințele copilului; „buchisea tăciunii în sobă cu cleștele ca să se mai potolească dușmanul”; când mamei „nu-i venea la socoteală” căutătura feciorului, „îndată pregătea, cu degetul îmbăiat, puțină tină din colbul adunat pe obsasul încălțării, zicând: «Cum nu se dioache călcâiul sau gura sobei
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
izvorând Golgotelor din mine, Iisusul meu Prea-Blând?... O, ce sfânt e Visu-acesta... Divinul și pământul îngemănate-n mine... De ce dormi, banditule? Te-nvăț eu minte, acuși! Răsună prin vizetă un glas de căpcăun și cad din reverie-n cuptorul cu tăciuni.) Mai ai trei luni de zile de-acu-nainte-i bine?! O, să trăiți, domn’ șef, e bine, foarte bine! Ce dulce va fi Visul, încă trei luni de zile... De-ai ști, poate-ai veni alăturea de mine! Tâlharule, nu ți-e
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a putut fi surprins și nimicit de trupele de securitate comuniste. ...Ofițer de carieră, Gheorghe Baltă, a luptat în Răsărit, până la Stalingrad și înapoi.. și în Apus până în Tatra. Înalt, cu umeri puternici, cu ochi negri care te ardeau ca tăciunele aprins, cu un mers drept ca lumânarea, abia trecut de treizeci de ani... Vânjos și iute ca o șopârlă, se strecura pe nesimțite prin sate în miez de noapte, băgând groaza în autoritățile comuniste. Numai la auzul numelui de „Baltă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
s-au alăturat trup și suflet. Erau oameni încrezători în el, și în cauza pentru care luptau. Baltă era un tânăr înalt, robust, brunet cu mustață neagră tunsă scurt, păr negru, bogat, tenul puțin palid... Ochii mari și negri ca tăciunele trădau, dincolo de o fermitate ieșită din comun, o blândețe pe aceeași măsură. Fruntea înaltă, gura frumos creionată, cu buze cărnoase, cu dinți puternici de om trăit la munte și hrănit cu brânză de oi. Glasul îi era puternic dar stăpânit
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
parcă nu era al lui. În clipa aceea, chipul său avea o înfățișare.. și o privire în ochi, cu care ar fi dărâmat un perete. „..Trebuie să fie cineva..!”, se auzi, tot el, după o vreme. Ichim simți ochii de tăciune ăi căpitanului, că-l caută prin întuneric. Și, din nou vorbele comentatorului de la Radio Londra, începură să le umble prin minte... „Regim cu rele deprinderi..secăturile conduc.. țara se duce de râpă.. dreptatea este călcată în picioare”... Trecuse de miezul
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
vorbele lui Baltă, calme și liniștite îi ului cu totul. Poate că mulți dintre ei, au înțeles abia atunci.. cine era Baltă... omul. El îi privea cu milă și un fel de dispreț, arzându-i cu ochii lui negri ca tăciunele aprins. Avea în toată ființa lui, în ochi mai cu seamă, o liniște poruncitoare, care paralizează orice voință... care-ți face frică. Ei, ce mai așteptați.. trageți !”, li se adresă din nou, cu un calm care parcă, le paraliză orice
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de șarm autentic, întocmai ca rezidenta locului. Astăzi, pot urca până la etajul 4 pe scări sau cu liftul, bucătăria e loc de masă și de amintire depănată în egală măsură, iar glamour ul pâlpâie ca un foc uitat undeva, sub tăciunii nostalgiei. Trei săptămâni, o zi da, o zi nu, după amiezile mele au început la fel: drept pe rue Saint-Dominique până în Boulevard Saint Germain, drept pe Boulevard Saint-Germain până în Place Maubert. Interfonul nu merge. Câteodată, un bilet pe ușă: "Sunt
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
semnificației, În folclorul copiilor <endnote id="(128)"/> -, pun În evidență relația dintre barba evreului și Diavol. În România, ele sunt atestate În secolul al XIX-lea, mai ales În Moldova, unde imaginea evreului ortodox era mai prezentă : „Iese Dracul din tăciuni,/ Cu jidanul de perciuni ;/ Iese Dracul de sub iarbă,/ Cu jidanul dus de barbă” <endnote id="(3, p. 12, și 2, p. 39)"/> ; „Jidanul cu barbă roșie/ Duce pe Dracu’ la poștie ;/ Jidanul cu barbă neagră/ Duce pe Dracu’ la iarbă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
p. 380)"/> ; sau Înjurături : „Du-te-n jidovi” (= Du-te dracului ; <endnote id="cf. 39, p. 21"/>) ; sau strigături : „Una, două, trei,/ Să ia dracu’ pe ovrei” <endnote id=" (3, p. 12)"/> ; sau recitative din folclorul copiilor : „Iese dracul din tăciuni/ Cu jidanul de perciuni,/ Iese dracul de sub iarbă/ Cu jidanul dus de barbă,/ Iese dracul de sub ghiață/ Cu jidanul de mustață,/ Iese dracul din curechi/ Cu jidanul de urechi,/ Iese dracul dintr-o bortă/ Cu jidanul de-o ciobotă,/ Iese
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
german <endnote id="(3, p. 62)"/> ; „Crezuse că-l apucase pe evreu de barbă [sau de picior], dar Îl prinsese pe Diavol de coarne” - proverb polonez și german <endnote id="(70, p. 176 ; 3, pp. 62-63)"/> ; „Unde-s evrei și tăciuni, să-l aduci pe Diavol” - proverb german <endnote id="(3, p. 69) "/>; „Unde Diavolul nu poate acționa, evreul poate” - proverb polonez <endnote id="(70, p. 176) "/>; „Evreul, neamțul și Diavolul sunt copiii aceleiași mame” - proverb polonez <endnote id="(70, p.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
15 cvartale, de unde ne lăsase camionul, pînă la sediul Gărzii Civile, popasul nostru obișnuit. Am cumpărat pîine, am făcut niște mate și eram pe punctul de a scoate afară faimoasa noastră carne crudă, Însă nu am apucat nici măcar să zgîndărim tăciunii aprinși ai focului abia făcut, că un camion ce se Îndrepta spre Oxapampa s-a oferit să ne ia și pe noi. Interesul nostru ridicat de a ajunge În acel loc izvorîse din faptul că mama unuia dintre tovarășii noștri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
a bine. Cărăbuș Dacă într-o primăvară se arată mulți cărăbuși, apoi se crede că va rodi păpușoiul - și viceversa. Cărbune Cînd îți cere cineva cărbune, să nu-i ții tu să aprindă, că-ți cad dinții. Cînd iei un tăciune pentru foc de la un vecin, trebuie să lași un cărbune ca sămn. Căruță De la căruță să nu pui pe foc: inima*, că-i rău de inimă; spițele, că te dor dinții; spetezele, coastele; leucile*, mînile; posteuca*, șelele. Ceafă Cînd te-
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
lepădat de Iisus înainte de a cînta cocoșul a treia oară. în seara ajunului Sf. Dumitru [26 octombrie] se fac focuri pe lîngă care se adună copiii și strigă: „Hai la focul lui Sumedru!“ Cînd copiii se întorc acasă, iau cîte-un tăciune din acele focuri și-l arun că prin grădinile cu pruni, ca să se facă fructe în abundență în vara viitoare. Nu e bine să calce cineva pe foc, că el calcă focul de știe, și focul îl calcă pe el
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]