6,881 matches
-
că i-am văzut de câteva ori plecând împreună. El o lua pe după gât și o mai și săruta pe gură. - Ce vorbești? Șoferul meu, Haim? Nu se poate! Îmi vine să turbez. Sub înfățișarea sa de băiat cuminte și tăcut, iată se ascunde o hahaleră clasa întâi. Să vină imediat la mine! După nici cinci minute, Haim intră pe ușă. Salută respectuos și întrebă dacă a fost chemat. - Mai întrebi? Desigur. Ascultă, băiete, crezi că te-am chemat să-ți
CINE A SEDUS-O PE LIZETTE? de HARRY ROSS în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377107_a_378436]
-
peșterile sumbre te așezi La tratative, problema tot maschezi... Auzind spațiul.. în loc de comunicare, Tăcând, nesațiul se extinde ca o boare Încremeniri viabile-n seamăn făr’tip, Pârlește fervoros asemănări la chip... Cu dor de pacea din tăcerea liniștită, Conflictul făcut tăcut e ca o smintită, Doar la suprafață ceva mai adormită, După un timp pare o dorință răzvrătită.. Îngenuncherile din fața neștiinței, Voluptățile ei din prefața biruinței Tainicelor tăceri ce nu se vor ști, Si, respirațiile minți vor pârjoli.. Tăceri adânci ce
TĂCERI CE DOR.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377167_a_378496]
-
dar cine să le vadă Când una câte una se schimbă-n energie Scolasticii la care, vor face alergie Acesta e canatul sub care se ascunde Mulțimea de enigme în camerele scunde Din care câte una când flutură la rampă Tăcuți vin licuricii și suflă seara în lampă Dar nu deschide ușa, se face întuneric Anunțuri interzise atârnă de generic Mai bine ia ghiveciul, acoperă-l cu dalii Și șterge-le de praf, aceste vechi medalii Bastonul e cu mine, ies
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376995_a_378324]
-
cu stil autentic și expresie stilistică formată, Melania Atanasiu Briciu realizând unitar acest parcurs liric. Volumul este un lung poem al meandrelor destinului revelat într-un poiesis modern, o transcedere a libertății creative, ca rupere a cercului închis al contemplării tăcute. Cartea Melaniei are o bucurie a poeziei și un avânt pe care îl eliberează din sine, scriind. O carte cu lănci metafizice. O carte prismatică biografiei autoarei, dar nu e decât începutul! Cristina Ștefan, 16 martie 2015 Referință Bibliografică: MELANIA
MELANIA ATANASIU BRICIU- EU SUNT SPARTACUS, EDITURA ARTBOOK de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377170_a_378499]
-
alături amândoi Petalele de trandafiri. TE VISEZ Din când în când te mai visez, În nopți de ceață și de fum Și umbra ți-o mai văd și-acum, Cum cade lin peste zăpezi. Parcă te văd cum te așezi, Tăcut, la margine de drum; Din când în când te mai visez, În nopți de ceață și de fum. Pădurile nu-mi mai sunt verzi Și sufletul mi-e numai scrum, Iubitul meu de vis și fum, Deși tu poate nu
RONDELURI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377176_a_378505]
-
zaci împăcată de fericirea noastră, să fii măcar frumoasă și mai puțin tristă, să nu ne mai încurci cu părerile tale, cu inima ta sfâșiată de șacali nevăzuți, cu mâinile tale umflate și smochinite, așa cum stai acum, liniștită și palidă, tăcută și iertătoare, îmbrăcată în lumânări și în flori de salcâm, cu ultima ciorbă gătită în frigider, pe care nu îndrăznesc s-o ating, să nu se termine visul că ai fost în toată viața mea, Tamara, și din carnea ta
LUA-TE-AR DRACU, TAMARA! de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377180_a_378509]
-
defilam pe loc ca-ntr-o formație, Pe dinăuntru goi și-ntunecați. Distrugem celor mici cu drag, copilăria, Se nasc, devin maturi și știutori, Când le-arătam ceva virtual, tehnologia, Nu desemnatul pe hârtie și-n culori. Pe străzi pășim tăcuți, ca niște marionete, Defunctă-i facultatea de-a vorbi, De parca gurile sunt șterse cu-n burete, Și nimeni nu le poate dezrobi. Urechea-i bleaga și un sunet nu pătrunde, Căci adevărul deseori e proclamat, Păcatul omului, adânc în inima
IONICĂ DRAGOMIR [Corola-blog/BlogPost/377140_a_378469]
-
defilam pe loc ca-ntr-o formație,Pe dinăuntru goi și-ntunecați.Distrugem celor mici cu drag, copilăria,Se nasc, devin maturi și știutori,Cănd le-arătam ceva virtual, tehnologia,Nu desemnatul pe hârtie și-n culori.Pe străzi pășim tăcuți, ca niște marionete,Defunctă-i facultatea de-a vorbi,De parcă gurile sunt șterse cu-n burete,Și nimeni nu le poate dezrobi.Urechea-i bleaga și un sunet nu pătrunde,Căci adevărul deseori e proclamat,Păcatul omului, adânc în inima
IONICĂ DRAGOMIR [Corola-blog/BlogPost/377140_a_378469]
-
în care este implicată. Parcă se pierde in lumea ei ăi nimeni nu vrea să o ajute. Doar sentimentul propiilor vibrații o poartă dintr-un val , pe alte valuri și înfăsurată în propiilei dorinți se pierde în largul dragostei oferind,tăcut, o formă de eternitate. Supusă neajutorării închipuite, ea este înzestrată în realitate cu puterea dragostei,a fecundității și e conștientă parcă, in mândria ei ca, de ea depinde însăși perpetuarea vieții în micul univers al pământului. Fără să-i fie
EXTRAS DIN MEMORIA UITĂRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377230_a_378559]
-
pași rătăciți sau descântă-i, de poți. Să n-ai doruri, nici vise! Lăstari de-amintiri, Arome neclare, le-nchide-n sertare, În resturi de jar vor ofta-n mănăstiri, Albi fluturi răniți cu ace de sare. Iubiri fără brațe, tăcut, urcă scară, În turle de gânduri, dar fără vreun rost, Povești nenuntite își căra povară Căutând primăveri în cuib fără cost. De unde te știu, mi-ai fost, te-am pierdut? Frânturi de nimicuri flamand răscolesc, Doi ochi de cicoare, cu
IUBIRI ANONIME de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377297_a_378626]
-
florile-adormite, de violetele, ce în albastru lăcrimau? Îți amintești de banca solitară, ce ne-aștepta lângă cireșul înflorit, înveșmântată-n alb, în fiecare seară, ne oferea odihna și un ram îmbobocit? Îți amintești de steaua noastră, la care noi priveam tăcuți, de noaptea rece și albastră, de aștrii pâlpâind, abia iviți? Îți amintești magnolia-nflorită, de liliacul, ce cuvinte dulci ne susura, de-acea iubire tandră, negrăită, când visul meu cu-al tău, se împletea? Îți amintești castanii candelabre, ce-aleea
ÎȚI AMINTEȘTI? de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377306_a_378635]
-
iviți? Îți amintești magnolia-nflorită, de liliacul, ce cuvinte dulci ne susura, de-acea iubire tandră, negrăită, când visul meu cu-al tău, se împletea? Îți amintești castanii candelabre, ce-aleea noastră luminau în serile târzii, și-alăturea de noi, tăcute umbre, ne însoțeau până în toamnele arămii. Acum, doar eu îmi amintesc de-o primăvară, În care cireșii, cu petale albe te-nveleau, doar eu îmi amintesc de-o seară când îngerii, de mine te indepărtau. Referință Bibliografică: Îți amintești? / Margareta
ÎȚI AMINTEȘTI? de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377306_a_378635]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > AMINTIREA SĂRUTULUI CURAT Autor: Daniel Dac Publicat în: Ediția nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Tăcut e plânsul tău, cu lacrimi din copaci Ce-au ruginit sperând, să dea timpu-napoi, Uscate de necaz, încerci ca să le-mpaci, Cu ochii ațintiți, spre verile din noi. Pe-o ramură respiră din clipa muribundă Din anotimp rănit și cer
AMINTIREA SĂRUTULUI CURAT de DANIEL DAC în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382239_a_383568]
-
regrete Căci viață se naște acuma, din nou. Cu vise curate dar și pertinente Închise în noi ca într-un cavou. E timpul ca noi, din pură-ntâmplare Să mai și zâmbim căci nu-i un păcat. Știind că acuma, tăcută, sub soare O dragoste caldă s-a înfiripat. E timpul ca noi să rupem tăcerea Și să ne-chinăm acum la prezent. Căci viața trăită era ca și fierea Iar tu îmi erai tot timpul ... absent. E timpul ca noi să
ESTE TIMPUL de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382267_a_383596]
-
PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Istorisire > VIAȚA LA PLUS INFINIT (8) Autor: Dan Gheorghilaș Publicat în: Ediția nr. 1818 din 23 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului O urmează tăcut, cu bagajele în mână, pe coridoarele înguste ale hotelului . Nu e nici pe departe un hotel de lux ,dar nici oricine nu se poate bucura de generozitatea celor trei stele din dotare. Nu pare o femeie foarte stilată sau parvenită
VIAȚA LA PLUS INFINIT (8) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382278_a_383607]
-
bolnavi. Am vrut să fac și altceva ,decât să-l duc pe taică-meu la wc și să execut fără crâcnire ordinele superioare ale maică-mi, doar pentru faptul că s-au chinuit să mă țină în facultate. Îl ascultă tăcută și înțelege că viața lui nu fusese tocmai ușoară acasă. A vrut să evadeze,însă a nimerit un pic mai rău. Și totuși.... - Ce facultate ai făcut ? - Matematică,am fost cinci ani profesor .... - Profesor ?! E cam mare diferența dintre un
VIAȚA LA PLUS INFINIT (8) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382278_a_383607]
-
Acasa > Strofe > Atasament > SUNT TREAZ DE-O VEȘNICIE ... Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1747 din 13 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Sunt treaz de-o veșnicie, numai cerul Străjerul meu etern născut din stele, E martorul tăcut scrutând eterul Zenit peste Nadirul sorții mele. Cu timpul armă, am înfrânt destine, Zei nemiloși țesându-te-n tenebre; În roua nopții te-au ascuns de mine Și-n licurici, sub tânguiri funebre. Zvântat-au roua soarele și vântul, Cri-cri-ul
SUNT TREAZ DE-O VEŞNICIE ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382299_a_383628]
-
în suflet și în minte? Coline musulmane, cer evreu, ficuși în floare, Dudul lui Zaheu, fântână, casă, îngerul Gavriil, raze de soare, lacrimi de copil, icoane, cruci și stele, semiluni, păcate, moarte, credință, minuni, pământ fertil, cactuși și chiparoși, creștini tăcuți, arabi gălăgioși, tarabe, negustori și suveniruri, construcții albe în diverse stiluri, caniculă, călugări și imami, rabini, spini și turiști, smochini și pelerini, livezi sublime de măslini în rod, lanțuri, securi, Palatul lui Irod, Mazal U’ Bracha, pace, fericire, Măicuță Sfântă
JURNAL DE PELERINAJ ÎN ŢARA SFÂNTĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382301_a_383630]
-
este unul non-verbal, o poveste expusă în imagini metaforice de o poezie ieșită din comun. De altfel, micul nostru grup, reunit în centrul Poznanului la cuvenita bere poloneză (căci da, am cercetat Polonia și sub acest aspect) a rămas destul de tăcut, într-o stare de reverie, după. Ewa Wojciak, directoarea companiei, pe care am întâlnit-o înainte de reprezentație, ne-a povestit câte ceva din istoria companiei, o istorie care se împletește foarte strâns cu cea a opoziției la regimul comunist: tentative de
Teatrul polonez by Vlad Massaci () [Corola-journal/Journalistic/8246_a_9571]
-
lectorul universitar (pe atunci) Ion Pop. Un specialist în avangardismul românesc (Ion Pop) și un reprezentant de seamă a acestei mișcări literare (Geo Bogza) au dialogat îndelung și cu împărtășit folos pe această temă. Viorel Mureșan a fost tot timpul tăcut și retras, speriat poate și de avertismentul lui Geo Bogza că șoferul care-i conduce este securist. După această vizită, care marchează apogeul prieteniei lui Geo Bogza cu tinerii scriitori ardeleni, autorul Cărții Oltului își rărește dialogul epistolar, pentru că, sprijinind
Geo Bogza și tinerii scriitori ardeleni by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/8290_a_9615]
-
strădania a doi pasionați oameni de cultură care s-au întâlnit pe tărâmul științelor etnologice puse în slujba relevării adevărului. Căci dacă, apăsați sub vremi, oamenii tac zgomotos, a sosit ceasul în care „pietrele” istoriei și tradiției acestui neam strigă tăcut și cuminte, fiecare din locul pe care i l-a hărăzit uitata neuitare. Cei doi autori, Nicolae Bucur și Constantin Catrina, ajunși acum fiecare la frumoase vârste ale împlinirilor spirituale, au conceput acest proiect cultural cu mulți ani în urmă
Tezaur de etnografie și folclor by Constantin SECARĂ () [Corola-journal/Journalistic/83132_a_84457]
-
zidirii...) întitulată ulterior "16 februarie 1959", după ziua când am scris-o, la împlinirea vârstei de 20 de ani, începea promițător, cu o senzație de maree celestă, de ieșire a astrelor "mai la suprafață": Curg șiroaie plopii către infinit, spumegă tăcut și verde prunii. Noaptea asta toate stelele-au ieșit mai la suprafață pe sub prova Lunii. Am tras apoi la strungul proletcultist două strofe, nespus de proaste, pentru a face publicabilă compunerea prin referința la un roman sovietic "clasic". Reluându-l
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
mine ca pe-un pat!" Nu trebuie să-l adorm și pe cititorul acestei confidențe autocritice, de aceea accelerez relectura volumului meu de debut! Sfârșitul unei poezii aduce comparația sugestivă a unui copac cu "o statuie / ce-și poartă umbletul tăcut / în inflexibilul genunchi". Un vers citeț încheie piesa "Din tren" prin: "Un viaduct subțire ca un strigăt". Urmează vreo șase poeme "libere", dar neîmplinite artistic. Vin la rând diverse celebrări ascultând de "comanda socială": "Zidar", deja amintitul "Miner", "Șarja de
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
o duminică, Paul Constantinescu s-a întors iarăși între noi, nemuritor, în duminica următoare: «Și tremură brazii/ Mișcând rămurelele,/ Căci noaptea de azi-i/ Când scânteie stelele...» NOTE BIBLIOGRAFICE {\footnote 1 - Cosma, Octavian Lazăr - De la „ferocitate și stupiditate”... la „ostilitate tăcută”...; în: Muzica, București, An XX, nr. 2 /78), iulie - septembrie 2009, pp. 23 - 39.} {\footnote 2 - Voicu Arnăuțoiu Raluca - Paul Constantinescu Biografii paralele; în Muzica, București, An XX, nr. 2 /78), aprilie - iunie 2009, p. 63.} {\footnote 3 - Tomescu, Vasile
OMAGIEREA MUZICIANULUI PAUL CONSTANTINESCU by Vasile Vasile () [Corola-journal/Journalistic/84334_a_85659]
-
că am participat la o întâmplare cu deznodământ fericit. N-aș ști să spun cu precizie pe cine-aș numi, dac-ar trebui să aleg un partener pentru cafeaua de dimineață. Știu, însă, cum ar trebui să fie: ori foarte tăcut, ori foarte vorbăreț. În ambele ipostaze, participarea mea la dialog ar fi minimă. N-aș vrea să mi se pretindă vreo reacție - de confirmare, de completare sau admirativă -, pentru că nu m-aș simți în stare. Asta nu înseamnă că, în
Cu cine v-ar plăcea să vă beți cafeaua? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8460_a_9785]