702 matches
-
brusc, un om extrem de bogat. Paralel,împreună cu alți câțiva, asemeni lui, și-au împărțit între dânșii întreaga avere compusă din parterele tuturor blocurilor de locuințe și tuturor magazinelor statului și ale cooperației meșteșugărești din teritoriu. Fără zgomot, mai mult pe tăcute, averea asta a trecut în mâinile micului grup de hoți. Mai cu bani, mai fără bani, totuși, cu un anumit tip de acte, care să le ateste proprietatea asupra patrimoniului respectiv. Și au început, cu toții, să le închirieze. Și le
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
se-aude doar lingurița noaptea dintre ani - privind foile albe rămase-n jurnal primul vis din an - strălucind ca niciodată piatra unui inel iarnă uscată - crengi de brad tresărind sub mănușa albă lebede pe lac - nori albi împrăștiați pe cerul tăcut acoperite toate datoriile - ascult cum ninge ninge liniștit - freamutul pădurii doar în soba-ncinsă curs de chitară - în insectarul clasei greierii tăcuți note de pian - țurțurii copacilor numără clipe “El dă zăpada ca lâna, El presară bruma albă ca cenușa
T?cerea iernii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83682_a_85007]
-
Probabil că o consideră hidoasă, disperată, o cochilie măruntă și sfărâmicioasă de nevoi. N-are cum s-o dorească și niciodată n-a dorit-o cu adevărat. Și totuși se încăpățânează să rămână decent față de ea, deși o face pe tăcute. Fratele ei a fost la un pas de moarte, iar omul ăsta e singurul care știe ce înseamnă asta. Omul ăsta e singurul care o poate ajuta să reziste. Stă întinsă în pat, cu șira spinării la douăzeci de centimetri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spital, probabil după ce mă internasem, când data nașterii - prin cezariană programată - era sigură. Am văzut scrisul când am intrat în living, cu picioarele încă tremurânde și cu Eric în brațe. Momente despre care nimeni nu scrie, care se trăiesc pe tăcute : ce faci când intri prima dată în cameră, ținându-ți copilul nou-născut în brațe, cum călcați, tu și cu el, în aerul acela domestic, cunoscut și necunoscut în același timp, cum vă așezați corpurile în aerul acela cu iz de
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
este în pridvor, De tatăl meu îmi este tare dor. Nu are cine să mă strige, Iar inima în piept mă frige. Astăzi toate sunt doar nostalgii și vechi povești De care cu durere-ți amintești. In urmă eu privesc tăcut, La casa mea cu prispele de lut.
Revedere by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83176_a_84501]
-
ieftine, așezate sub o vitrină mizeră de sub un glob soios de sticlă, cîteva sandvișuri cu șuncă și brînză, care zac acolo de la deschiderea localului și vor continua să zacă acolo pînă la sfîrșitul războiului. Între timp, prostituatele Își joacă pe tăcute, sub o mască străvezie, rolul de chelnerițe, mișcîndu-se Încet printre mesele aglomerate și făcîndu-și meseria. Bărbații așezați la mese fac parte, În marea lor majoritate, din acea categorie de ființe fără statut social care hoinăresc și plutesc, muncesc, hoinăresc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
noastră, atunci afirmațiile mele în legătură cu o revoltă nu ar avea nici un înțeles. Aceea ar fi, fără îndoială, cea mai bună soluție, din moment ce ne-ar duce pe toți înapoi la familiile noastre. Nu era - fu Gosseyn de acord cu sine pe tăcute - un moment prea grozav pentru Semantica Generală, în ceea ce-l privea. Problema unei astfel de întoarceri, după datele pe care le avea el, era mai complicată decât orice. Așa că aceasta era o nouă minciună pe care situația reală de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
iar noi vîsleam într-un vacuum deconcertant, dar nu neplăcut. Nu Fahrtspiel, vîslit de plăcere. În zilele acelea, Schneiderhahn stătea deoparte și nu monitoriza progresul nostru, de pe bicicletă. Vîsleam un pic, cu mușchii relaxați în mod deliberat, la început, chicotind tăcut, stropind un pic prea mult. Apoi luam cîteva starturi ca să ne eliberăm de energia pe care, în mod evident, o aveam încă. N-au mers niciodată mai bine decît în acele zile de după competiție: jumătate, plin, trei pătrimi și, din
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
ochiul urmărea panta cu miriade de culori, de la confluența abruptă cu apa, pînă la vîrful ce se topea în albastrul fără nori, îți era greu să nu-ți imaginezi un potop de rubine, safire, opale și onixuri aurii rostogolindu-se tăcute din cer. Doamna Macfee luă o altă conservă și pompă un miros de pansele. — Rahaturi sentimentale! țipă Macfee și răsuci cu violență un buton. Interiorul deveni parte a unei decapotabile roșii care gonea pe o autostradă cu multe benzi sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
putea trece la o acțiune pe scară largă. V-aș ruga să convocați o ședință specială, la care să-mi pot expune soluția pe care o propun. Al dumneavoastră, sincer, ELLIOTT GROSVENOR În așteptarea unui răspuns, Grosvenor își luă pe tăcute lucrurile pe care le mai avea în cabină și le duse în secția de nexialism. Era ultimul act al unui plan de apărare, care prevedea și eventualitatea unui asediu. Răspunsul sosi a doua zi dimineață: Dragă domnule Grosvenor, I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
lor era arvunită. Cu o lună înainte de plecarea din Yazd se simțeau ca niște taghouti chiar în locul unde trăiseră și unde bunicu-său își văzuse nepoții. Numai lor și evreilor li se mai spunea astfel. Împrejur, ba fugiseră, ba pieriseră pe tăcute. Celelalte curți păreau moarte în muțenia lor răvășită din când în când de zgomote scurte: poștașul le mai arunca ziarele peste gardurile de zid. Înflorea iasomia și se chircea neudată. Deșertul își întindea biciul de pedeapsă și foc peste sufletele
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în dar, ochii maică-sii strălucind. Minciuna și vorbele despre comoară, muțenia locului încălzit de o arșiță ca în Yazd. Oamenii serbau peste tot și se preumblau dintr-un loc într-altul. Pentru un copil de zartoshti, firi atât de tăcute și de umbroase, veselia din jur era o însorire în inimă. În fața hammam-ului Ebrahim, maică-sa se opri pentru un pumn de curmale, pe care i le cumpără ca desert. Numai palmierii din Bam făceau astfel de poame care, în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
acolo, pentru că erau curenți ascensionali, o binecuvântare pentru aripile lui obosite. Nu putea să planeze, dar tot îl ajuta. Trăia o senzație relativă de pace. Cel puțin asta simți până când o pasăre albă uriașă - extrem de mare, gigantică - se repezi pe tăcute spre el, trecu în viteză pe lângă și creă un vârtej care îl dezechilibră. Când Gerard reveni pe traseu, pasărea se depărtase, planând pe aripile ei uriașe și plate. Avea un singur ochi, în centrul capului. Sclipea în soare. Iar aripile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Nu ai auzit de incidentele din Adana? Intră În casele armenilor sub pretextul de a căuta arme și le pradă. Nu Înțelegi? Toți armenii vor fi exilați. Noi toți! Și iată-te trădându-ți propriul popor. Hovhannes Stamboulian a rămas tăcut un timp, mestecându-și capetele mustății. Apoi a murmurat Încet, dar sigur pe sine: — Trebuie să lucrăm Înpreună, evreii, creștinii și musulmanii. Atâtea secole sub acoperișul aceluiași imperiu. Am trăit Împreună În tot timpul ăsta, deși având drepturi inegale. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
stol, s-au cocoțat pe fotolii, pe canapea și pe pernele de pe podea, atât de Înghesuiți unii În alții, Încât umerii li se atingeau. Au salutat fără cuvinte și au plâns strident; toate femeile acelea care puteau fi atât de tăcute când erau singure, dar care erau atât de zgomotoase când boceau În grup. Armanoush descoperise deja până În momentul ăla câteva din regulile ritualului de priveghi: de pildă, În casă nu se mai gătea. În schimb, fiecare oaspete venea cu câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Iar eu? În acest moment, cel mai vârstnic dintre călugări Își ridică gluga, și recunosc oribilul surâs al lui Luciano, scăpat cine știe cum de stiletul meu, de haznale, de nămolul sângeros care ar fi trebuit să-l târască, ajuns cadavru, În fundul tăcut al oceanelor, trecut În rândurile dușmanilor mei prin dreapta sete de răzbunare. Călugării Își leapădă tunicile și apar Împlătoșați În armuri până atunci ascunse, cu câte-o cruce de văpaie pe mantiile dalbe ca zăpada. Sunt templierii din Provins! Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
abia Înmugurind. Dar facilitățile pentru turiști erau, la vremea aceea, măcar mai confortabile decît ce găsești azi Într-un avion comercial obișnuit. Același spiriduș care ne-a dat posibilitatea să lucrăm oricînd și de oriunde, grație electronicii, a chircit, pe tăcute, spațiul personal. Wakefield se face Încă și mai mic În scaunul lui din mijloc, ținîndu-și În echilibru cartea pe genunchi, dar nu există scăpare din calea valurilor de carne din vecinătate. Vin și tot vin, un tsunami de grăsime lovindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
peste ochelarii de pe vîrful nasului. Wakefield se răsfață În fantezia verbală excesivă a lui Zamyatin; așa Își exprimă rușii fericirea. Lui Wakefield Îi plac bibliotecile și și-a Înscris de-a pururi În memorie o școlăriță care se masturba pe tăcute printre documente guvernamentale. — Biblioteca este simbolul suprem care trebuie opus barbariei, continuă Zamyatin, În stilul lui caracteristic (uneori Wakefield Îi spune Volga, din cauza acestei vorbiri-fleuve), este sinonimul civilizației. Marile biblioteci sînt echivalentul secular al mărețelor catedrale. Bibliotecile publice sînt sanctuarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să-i mărturisească fără ocolișuri despre copil. Poate că nu era momentul ideal, dar era foarte posibil să nici nu existe unul. — Laurence, începu ea șovăitor, am tot vrut să-ți vorbesc despre ceva. Însă Laurence, care fusese neobișnuit de tăcut și de inert, nerăspunzându-i nici măcar la sărut, își dădu ea seama deodată, se întoarse brusc spre ea. — Uite ce e, Francesca, cât de bine îl cunoști pe Jack Allen? — De ce întrebi? Speră că tonul ei nu părea prea vinovat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pentru că o poți străbate cu motoscaful tău și poți s-o depopulezi cu arma ta subacvatică, eu n-am pus mâna niciodată pe o armă și nici n-am să străpung vreun pește - dimpotrivă, mă consider eu Însumi un pește: tăcut, invizibil, liber și ascuns. Tu iubești hainele de firmă, căci numai eticheta lor te poate convinge că ești elegant, eu mă Îmbrac În zdrențe. Tu n-ai citit În viața ta o carte care să nu aibă vreo utilitate, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe jos cu ochii ieșiți din orbite. Eram îngrozită că aș fi putut fi eu în locul ei, că aș fi putut să urmez eu. Și sunt sigură că la asta se gândeau și Zilpa și Bilha, pentru că tremurau și stăteau tăcute în timp ce sora noastră se chinuia. Până la urmă Bilha și-a dat seama că aveau nevoie de mai mult ajutor decât le putea da Ada și a plecat după Inna, care a venit la revărsatul zorilor. Deja Lea scâncea ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
conversațiile nu s-au mai reluat. Nici o cupă nu s-a mai închinat. Re-nefer s-a ridicat și a părăsit încăperea fără nici o ceremonie și apoi, unul câte unul, restul invitaților au plecat și ei. Petrecerea s-a terminat pe tăcute, iar camera s-a golit în sunetul oftaturilor și al vorbelor de mulțumire. Muzicienii și-au strâns instrumentele și și-au condus maestra afară. Câțiva dintre servitori au adormit pe jos, prea obosiți ca să mai poată strânge înainte de răsăritul soarelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
alt motiv să mă salveze în afară de bunătatea din inima ei. Numele ei era bunătatea însăși, pentru că o chema Tamaraa, curmală coaptă, a zis Werenro și a început din nou să se miște. Am stat împreună în acel ceas al dimineții, tăcute, vreme îndelungată. La sfârșit, a vorbit din nou și a răspuns la o întrebare pe care eu nu m-aș fi gândit s-o pun. - Nu sunt fericită, a zis ea. Nici mulțumită nu sunt. În inima mea nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fascicolul lanternei peste criptă. Era goală. Poate doar vîntul printre ruine... O lumină tremurătoare Îi atrase atunci atenția la cîțiva metri mai departe. Rămase nemișcată. Instinctul și experiența profesională dovedindu-se mai puternice, Își stinse lanterna și se deplasă pe tăcute prin beznă. Lumina dispăru brusc. Dezorientată, Marie ridică vocea cu o siguranță forțată. - Cine e acolo? Răspunde, cine e acolo? Liniștea nu fu tulburată decît de bubuitul amenințător al furtunii. Precaută, se Îndreptă spre traveea centrală. Era gata să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
minciună. Plînse Îndelung pînă ce căzu Într-un somn agitat. Furtuna continua să bîntuie pe afară cînd o pală de vînt mișcă perdelele de voal ale patului unde În sfîrșit se odihnea. În penumbră, ușa camerei se deschise Încet, pe tăcute. Pierdută În visele ei, nu simți apropierea siluetei care era acum alături, dominînd-o, dar, cînd aceasta se aplecă s-o atingă, Marie se deșteptă dintr-odată. Brusc conștientă de o primejdie, scoase un urlet strident, se zbătu, Își respinse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]