1,240 matches
-
să-și spele fețele și brațele. Din toate cîte-mi spuse, văzui curat că arabii, deși urăsc electricitatea s-o simță asupră-le, le place însă să o studie asupra unui european, dar, slavă Domnului!, că până să mi se facă tălmăcirea îmi trecu și durerea, și brațul și piciorul [î]și luară iar întrebuințarea. {EminescuOpVIII 579} HENRIETA DE SERREY de Armand de Lagniau Clopotele suna în zborul cel mare, o gloată multă de norod împluse marea și frumoasa uliță a Toledei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cetate, la poalele unui copac din pădure, a unei fecioare. Este o legendă cu rădăcini arhaice, care a beneficiat de o carieră prodigioasă în literatura și iconografia euro peană medievală (70). Iată un pasaj din Floarea darurilor, într-o veche tălmăcire românească : „Și poți să asemeni nesocotința unii hieri, ce-i zic inorog, carele are multă dulceață ca să șază lângă fată și, deacă veade vreo fată, el îndată merge la dânsa și adoarme în brațele ei ; și atuncea vin vânătorii de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
legătură cu Kyrall, zise Tars pe un ton grav. Toate stelele... Kyrall face legătura între ele. - Ai dreptate, Allin. Pierdem vremea cu taine din astea. Pe mine mă atacă mâine-poimâine toate clonele din galaxia asta, iar noi ne ocupăm cu tălmăcirea inscripțiilor vechi. Quinții se priviră în tăcere, în timp ce Bella începu să râdă arătând spre Zuul. Simulacrul lui de față arăta clar că extraterestrul nu pricepuse o iotă din discuția celor trei. "Universul nu poate să conțină numai o mie de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
înainte de Vintilă Horia ( În loc de prefață) și o introducere de Aureliu Răuță. Este, așa cum remarca Vintilă Horia, o transpunere a psalmilor într-un limbaj cursiv, actual și într-o versificație de sorginte folclorică. Principalele calități ale poemelor originale, ca și ale tălmăcirilor poetice, sunt cantabilitatea, precum și un simț al ritmului și o firească adaptare a valențelor arhaice la tonalități moderne. Nota elegiacă se nuanțează mai propriu liric decât cea imprecativă în traducerea Psalmilor, după cum, în unele poeme originale, se distinge un anume
ADAMS-MURESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285181_a_286510]
-
exemplificată a literaturilor europene, în spiritul „Bibliotecii universale” inițiate de Heliade. Chiar el a tradus din Teocrit, Apollonios din Rhodos, Lucian, Seneca, Horațiu, Dante, Shakespeare, Herder, Bürger, Schiller, Goethe, Byron, Uhland, Lamartine, G.-M. Legouvé, Saint-Marc Girardin, George Sand. Alte tălmăciri au dat I. Heliade-Rădulescu, D. Bolintineanu, B. V. Vermont, G. Baronzi, V. D. Păun, Miron Pompiliu ș.a. La A.P. au mai colaborat cu studii de istorie, pedagogie, lingvistică și medicină Al. Zanne, V. A. Urechia, N. Densușianu, I. Al. Lapedatu
ALBINA PINDULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285222_a_286551]
-
a reuși, însă, mai mult decât echivalențe cuminți din Longfellow și D. Merejkovski ori din creațiile unor scriitori maghiari, precum Petöfi Sándor, Ady Endre, Babits Mihály, Szép Ernö sau Jókai Mór. Selectate și prin prisma unor afinități, doar câteva dintre tălmăciri vor fi incluse în sumarul singurului volum de versuri ale lui A., Pământ (1922). Lirica din această carte depășește neosămănătorismul ardelenesc al momentului, chiar dacă, prin titlu și prin unele elemente de cadru, poate sugera apropierea de o poetică retardat tradiționalistă
AL-GEORGE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285210_a_286539]
-
în „Gândirea”, „Propilee literare”, „Munca literară”, „Muzică și poezie”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „România literară” ș.a. E vorba însă de texte mai vechi, reluate, unele sub alt titlu. Dintr-o seamă de proiecte, între care și o culegere de tălmăciri din Pindar și Anacreon, încerca să valorifice în 1953 manuscrisele a două importante traduceri, Istoria romană de Th. Mommsen și opera lui Sofocle. Amestec de romantism, parnasianism și simbolism, poezia lui tinde spre modelul clasic, ale cărui semne exterioare le
AL-GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285211_a_286540]
-
lui Mihai Eminescu, reușind versiuni comparabile cu ale lui Franyó Zoltán. A promovat cunoașterea poeților români contemporani în rândurile cititorilor germani, mai ales prin revista „Rumänische Rundschau”, unde a publicat traduceri din lirica anilor ‘50 și ‘60. Meritorii sunt și tălmăcirile din Tudor Arghezi, din opera căruia a alcătuit antologii consistente, editate la București și la Viena. Traduceri: Im Wandel der Zeiten, București, 1953; Rumänische Volksdichtungen, București, 1954; Vladimir Colin, Märchen, București, 1956, Der kupferne Reiter, Berlin, 1958; Mihai Beniuc, Der
MARGUL-SPERBER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288018_a_289347]
-
Ioan Maiorescu în „Foaie literară” (1838), revendicând și dreptul scriitorilor români de a imita o literatură evoluată. Cu Viața contelui de Comminj sau Triumful virtuții asupra patimii amorului, „romanț moral” de M-me de Tencin, M. își începe, la 1830, seria tălmăcirilor, convins de utilitatea lor pentru literatura națională. Urmează, la intervale scurte, o culegere (1831) din Nopțile lui Young, după versiunea liberă a francezului Le Tourneur (reluată în 1835, într-o ediție îmbogățită, foarte citită în epocă și folosită la „Sf.
MARCOVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288004_a_289333]
-
întâi și a doua au fost traduse peste aproape un deceniu, de un monah din Țara Românească. Părțile au fost reunite într-un singur manuscris de un cărturar moldovean (prin 1680-1690), care a făcut unele abrevieri și a îndreptat uneori tălmăcirea în urma comparării cu textul original neogrecesc. A existat și o traducere în românește făcută din slavonă, fiind vorba doar de primele două părți. Partea a treia a fost de numeroase ori recopiată integral sau numai pe fragmente, întâlnindu-se atât
MANTUIREA PACATOSILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287994_a_289323]
-
Apoftegmata („viiața și orânduiala, vorbele și așăzământul a mulți filosofi vechi”), Ithica ieropolitica („sau filosofiia învățătoarea de firea, cu simvolii și cu închipuiri aleasă”), Învățătură dulce sau Livada înflorită -, ajungând chiar la Esopia, pe care a tradus-o din greacă. Tălmăcirile sale nu au fost tipărite, unele s-au pierdut, iar cele mai multe se găsesc la Biblioteca Academiei Române. Aproape la fel de vie era și preocuparea pentru istorie, ilustrată mai întâi de traducerea a două cronografe rusești, apoi de realizarea (prin copiere, compilare și
MAZAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288070_a_289399]
-
de la lume spre carte. În ficțiunile lui Sadoveanu, obsedate în perioada târzie de triumful utopic al literaturii asupra unei vieți văduvite de sens, livrescul se infiltrează progresiv, uzând de formule diverse: de la convergența tematică dintre viață și modelul cărții la tălmăcirea cu instrumente parodice și în sfârșit la coincidența vieții cu cartea, pe care o reproduce ad litteram. O secțiune aparte a criticii lui M. o configurează două sinteze trădând un anumit apetit teoretic: Arca lui Noe (I-III, 1980-1983) și
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
la materializarea acestui program printr-un număr impresionant de transpuneri, remarcabile prin fidelitatea filologică față de original și printr-o expresivitate nuanțată. Cu excepția unui volum de însemnări de călătorie - scris în colaborare cu O. Manițiu - întreaga sa activitate a fost consacrată tălmăcirilor și s-a impus, astfel, ca unul dintre cei mai importanți traducători moderni de literatură anglo-saxonă. Preferințele sale se îndreaptă spre romanele lui Jack London și ale lui John Steinbeck. De asemenea, a transpus titluri reprezentative din creația lui Oscar
MAZILU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288072_a_289401]
-
Pop, București, 1965; Spectacolul nunților, pref. Perpessicius, București, 1969; 10 poeți țărani, pref. Al. A. Philippide, București, 1973; Stare de dor. Poeți și pictori tărani, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1983; Flori lângă izvoare, Bucureți, 1985; Flacăra vieții, București, 1987. Traduceri: Tălmăciri din poezia sovietică, București, 1957. Repere bibliografice: Popa, Dicț. lit. (1977), 346; Romulus Vulcănescu, Dicționar de etnologie, București, 1979, 380. I.D.
MEIŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288080_a_289409]
-
încheierea păcii se dedică profesiunii de economist, publicând sporadic articole pe teme de specialitate. Abia între 1936 și 1940 da la iveală mai multe poezii și traduceri în „Viața românească”, „Revista Fundațiilor Regale” și „Revista română” și scoate volumul de tălmăciri Charles Baudelaire, Leș Fleurs du mal (1939). Deși în alegerile din 1946 candidează pe listele Partidului Național Țărănesc și denunță în „Dreptatea” abuzurile noului regim, nu a cunoscut, se pare, o represiune severă din partea acestuia. La o vârstă înaintată, în
ILIESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287518_a_288847]
-
indică apropierea de noile curente, insă autorul își abandonează tocmai atunci uneltele. La reluarea lor, va da o vreme simple exerciții; ultimele poezii, din 1940, transmit totuși o vibrație adâncă în fața inexorabilului sfârșit. Până la acea dată, I. publicase în presa tălmăciri din lirica lui V. Hugo, W. Müller, Ada Negri, N. Lenau, H. Heine, M. Guyau, Arthur Rimbaud, iar în volum, o parte din versurile lui Charles Baudelaire, acestea de o valoare comparabilă cu transpunerile în românește iscălite de Tudor Arghezi
ILIESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287518_a_288847]
-
de Noailles, Émile Verhaeren. Talent și acuratețe relevă și traducerea unor scrieri în proza aparținând lui Walther Victor, Thomas Mann, Franz Storch, Johann Peter Eckermann, Oscar Walter Cisek, Hermann Hesse, Aimée Sommerfelt, Francis Cârco, Friedrich Gerstäcker, Herbert Eullenberg, ca și tălmăcirea piesei Britannicus de Jean Racine. Traduceri: Charles Baudelaire, Leș Fleurs du mal, București, 1939; Herbert Eullenberg, Heinrich Heine, București, 1957; G. Feustel, Șoareci, lacrimi și un colț viu, București, 1957; N. Lenau, Versuri alese, București, 1957; Walther Victor, A fost
ILIESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287518_a_288847]
-
Probleme de literatură și estetică (1982) de Mihail Bahtin. A făcut traduceri și din literatura pentru copii, precum și basme rusești, ucrainene, lapone, tuvine. De succes s-a bucurat Călătoria diletanților de Bulat Okudjava (1985; Premiul Uniunii Scriitorilor pentru traducere). Pentru tălmăcirea unei scrieri dificile cum este Arhipelagul Gulag (I, 1997, III, 1998) de Aleksandr Soljenițân a fost distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din București. Traduceri: Valentin Kataev, O pânză în depărtare, București, 1967; Cinghiz Aitmatov, Vaporul alb, București, 1972, Cocorii timpurii
ILIESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287520_a_288849]
-
apărute în „Etnograficeskoe obrozenie” (1896) și alături de comentariile pe marginea unor creații și credințe populare românești, prilejuite de culegerile lui S.Fl. Marian și G. Dem. Teodorescu, I. a oferit cititorilor ruși o reprezentativă culegere de basme, într-o îngrijită tălmăcire, Skazocinâe sokrovișcea zabâtogo ugolka. Sobranie rumânskih skazok i leghend (1902), contribuind astfel la difuzarea și în Răsăritul Europei a bogatului fond de creații în proză ale poporului român. SCRIERI: Grigorii Țamblak. Ocerk ego jizni, administrativnoi i knijnoi deiatelnosti, Sankt Petersburg
IAŢIMIRSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287493_a_288822]
-
Onoarea de G. Bașirov, I. îl apreciază în prefață ca fiind „o strălucită realizare a realismului socialist”. În același an transpune în românește Taras Bulba de N.V. Gogol. În perioade mai vechi ale activității sale literare publicase, în „Arhiva CFR”, tălmăcirea unei nuvele de Ludovic Naudeau și a unui act dintr-o piesă a lui René Fauchois. Comediile Alt om de Étienne Rey și Prin viile Domnului de Robert de Flers și F. de Croisset s-au jucat, în versiunea meșterită
IGNATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
reprezentativi din secolul al XIX-lea, majoritatea francezi. Rubrica de traduceri este deosebit de bogată, cuprinzând transpuneri din scrierile lui Catulle Mendès, A. Houssaye, Al. Dumas, Alfred de Musset, M. Schwob, J. Lemaitre, Maupassant, Baudelaire, Heine, Turgheniev, Dostoievski, Tolstoi ș.a. Autorii tălmăcirilor, în general conștiincios făcute, sunt Vasile Alecsandrescu, I.S. Spartali, precum și alții, ascunși sub pseudonime. D.M.
INDEPENDENTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287545_a_288874]
-
A mai colaborat la „Complex” și a trimis „corespondențe” (Scrisori din Iași) ziarelor „Adevărul” și „Dimineața”. În „Viața românească” și „Adevărul literar și artistic”, precum și în „Almanahul ziarelor «Adevărul» și «Dimineața» pe anul 1926” îi apar traduceri din Joseph Conrad (tălmăcire la care s-a asociat cu G. Bărgăuanu), John Galsworthy, Lafcadio Hearn, Jerome K. Jerome, Johannes V. Jensen, Upton Close, Bernard Shaw. După un debut fragil, dar nu lipsit de interes, cu o schiță comică, în „Însemnări literare” (1919), I.
IONESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287586_a_288915]
-
, carte populară sub al cărei nume este cunoscută traducerea și autohtonizarea satirei alegorice bizantine Poricologos, atribuită lui Teodor Prodromos. Cele mai vechi tălmăciri românești, datând din 1781, au fost făcute după versiunea greacă, apărută la Veneția în 1752 și 1775. M. Gaster tipărește pentru prima dată textul Istoriei poamelor în Chrestomație română (II, 1891), reproducând manuscrisul 2379 de la Biblioteca Academiei Române. O variantă superioară
ISTORIA POAMELOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287630_a_288959]
-
prozator. Publicând versiunea românească a cărții Marthei Bibescu, I. introduce cititorul, cu mijloace perfect adecvate, în universul de sensibilitate al unei strălucite scriitoare, ce cultiva legături intelectuale prestigioase. Traducerea este exactă, fluentă. Transpunerile din franceză în română sunt dublate de tălmăcirea poeților români în franceză (Mariana Bojan, Horia Bădescu, Vasile Igna, Mircea Petean, Adrian Popescu). De asemenea, problemele traducerii sunt abordate sistematic, în cursuri universitare și în studii speciale. Eseurile intitulate Glose franceze (1981) atestă nostalgia prozei: „La originea eseurilor cuprinse
IONESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287587_a_288916]
-
politica însămnează.” Textul românesc păstrat se încheie cu uciderea în duel a lui Safir, logodnicul Asâriei, urmărită în continuare de insistențele lui Polițion. Este vorba doar de finalul unei copii de la 1794, ea însăși fiind preluarea unui text anterior („o tălmăcire moldovenească”). Încă nu se știe ce izvor a folosit traducătorul. În manuscrisul păstrat, Istoria lui Polițion a fost așezată alături de Istoria lui Bertoldo, de Erotocrit, de Istoria lui Skinder și de Sindipa cu care, parțial, are asemănări. Există probabil și
ISTORIA LUI POLIŢION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287629_a_288958]