670 matches
-
Noi am început, ceva mai liniștiți, să ne gospodărim. Am cumpărat din piața Bolgradului un pat nou din scânduri de brad, vopsit în dungi ca să imite scândurile de esență nobilă. Am luat o putină pentru murături, o masă și trei taburete, câteva pahare. Am luat și o sobă de fier cu burlan pe care am așezat-o în camera mai mică. Trebuia căldură multă fiindcă băiatul avea nouă luni și era o epidemie mare de pojar în comună, o formă grea
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
clătina mișcat de curent printre rufele și norii prinși În cârlige direct de parapet. Femeia Își deschidea și Închidea Încet buzele, privind cu un ochi În sus, altul În jos. Văzându-l pe Oliver stând meditativ În salonul lui pe taburet, ea Își coborî unul dintre coarnele prevăzute cu ventuză și-l apucă de ciotul ce i se Învârtoșase, fără voie, În prohab... Oliver se cutremură de groază. Încercă să țipe, dar limba parcă i se lipise strâns de cerul gurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
frumoasă creastă rozalie; ființă pe care masterandul Înc-o mai iubea... Studenții Îl găsiră a doua zi pe Oliver În această stare ambiguă, cu trupul căzut pradă unei muțenii absolute... Cu chiu, cu vai, Îndoindu-i genunchii, Îl așezară pe un taburet și Începură să-l studieze cu atenție, notându-și cu minuțiozitate observațiile Într-un carnețel. Îl consultară cu un stetoscop, numărându-i pulsul, Îl puseră să deschidă gura și să-și arate limba, i se uitară cu un telescop În fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
semn de deșteptare, cucurigu de trei ori. După care, deschizând o ușiță În perete, se urcă În clopotniță. De acolo Oliver, legănându-se pe frânghie, Își transmise prin intermediul clopotelor adevărul până adormi. Se trezi a doua zi tronând pe un taburet Înalt În mijlocul unei camere imense, Înconjurat de o groază de halate albe, care notau tot ce spunea el pe foi. Aceasta a fost prima descindere În salon. Cu timpul, masterandul deveni un client obișnuit al stabilimentului. Toamna, când vântul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pățească ceva rău, ar putea anunța poliția comunitară... Masterandul Oliver nu avea chef să fie căutat cu câini. Plecând noaptea din stabiliment, Lawrence Își luase toate măsurile de precauție pentru ca absența lui să nu devină bătăoare la ochi. Ridcându-se de pe taburetul pe care șezuse nemișcat vreme de câteva zile, mai Întâi făcu câteva genuflexiuni, ca să-și dezmorțeasă Încheieturile, apoi se strecură pe ușă afară și se duse tiptitl-tiptil În parc, de unde smulse din rădăcini un arțar tânăr, ochit de multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Acum nici omul de paie Braic, nici omul-locomotivă, nici oamenii-mâini, nici oameni picior, nici femeia-ușă nu-și vor da seama că Oliver lipsește din salon. Aruncând o privire spre mijlocul Încăperii, Îl vor vedea stând, ca de obicei, liniștit pe taburetul său. Salutându-și cu o plecăciune până-n pământ sosia, masterandul Lawrence bătu militărește din călcâie, apoi, făcând stânga-mprejur, apucă femeia-ușă de clanță și ieși, gol pușcă, În oraș. Călcând pe trotuar, masterandul Își contempla, din mers, cu coada ochiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vorbind de unul singur, fără să-și dea seama, Oliver ajunse În salon. Arțarul stătea proțăpit la locul lui. Masterandul Îi luă halatul de pe umeri și-l duse Înapoi În parc, apoi, revenind În salon, se așeză ghemuindu-se pe taburet. În scurtul răgaz scurs de la plecare și venirea sa, În stabiliment avuseseră loc câteva evenimente, care, chiar dacă nu au avut nici un fel de consecințe asupra vieții masterandului, nu trebuie, totuși, trecute cu vederea. Unu: omul de paie Braic, intrând Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de bale, Oliver tot nu s-ar fi abătut de la drumul lui. Cunoscând pe pielea sa păcatul, s-ar fi putut lepăda mai ușor de el. Aruncând o privire spre femeia Babel, ce-și Împreunase mâinile căzând În genunchi lângă taburetul lui, fiori reci Îi străbătură trunchiul, alunecând pe măduva spinării, de jos În sus... Frunzele sale dădură semne de neliniște, fremătând Înăuntru fără glas. De pe fața de mironosiță a femeii atârnau douăzeci și patru de limbi de foc lipicioase, scurgându-se din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Înăuntru fără glas. De pe fața de mironosiță a femeii atârnau douăzeci și patru de limbi de foc lipicioase, scurgându-se din gurile-i larg deschise pe podea. Oliver Își făcu În gând semnul crucii. Din nou scăpase de ispită. Stând țeapăn pe taburetul său, el Își Îndreptă ochii spre pasărea ce fusese Înșurubată În dulie În loc de bec, filtrând bezna din afară În lumină, care-l avertiza de fiecare dată, printr-un croncănit specific, că Oliver se afla În preajma unui pericol iminent; mulțumindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și ceafa groasă: Satanovski. Fără să-și Întoarcă spre el fața, mișcându-și proeminenta sa bărbie, inginerul spuse: „În sfârșit, iată c-ai venit... De când te așteptam...” „Am venit”, murmură Noimann... „Atunci ia loc”, zise Satanovski, indicându-i cu bărbia taburetul aflat În stânga sa. „Da, chiar ai face bine să iei loc, să mai stăm de vorbă...” zise și arătarea, Împingând taburetul În direcția medicului. „Despre ce?” Întrebă medicul, dând să se așeze. „Poate despre felul În care, călătorind atâta, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
c-ai venit... De când te așteptam...” „Am venit”, murmură Noimann... „Atunci ia loc”, zise Satanovski, indicându-i cu bărbia taburetul aflat În stânga sa. „Da, chiar ai face bine să iei loc, să mai stăm de vorbă...” zise și arătarea, Împingând taburetul În direcția medicului. „Despre ce?” Întrebă medicul, dând să se așeze. „Poate despre felul În care, călătorind atâta, ne-am Întors În locul de unde am plecat”, se auzi glasul lui Satanovski, care, Întorcându-și acum spre medic fața, izbucni În râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
numai flenduri”, spuse Înalta somitate, adresându-se asistenilor ce se țineau prin preajma sa. Și văzându-l pe Noimann că se agită, Încercând să se ridice de pe targă, Înalta somitate adăugă: „Vom comada, din timp, și o proteză”. Stând cocoțat pe taburetul său Înalt aflat În mijlocul salonului, masterandul Oliver murmură ca pentru sine: „Ce rost are să vă agitați atât? Îi voi ciopli la noapte din trunchiul meu un picior de lemn și-l voi acoperi, ca să poată merge de la sine, cu scoarță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
am intrat în casă, după țigani. Acolo era o sală lungă cît casa și o masă la fel de lungă, acoperită cu o față de masă albă ca neaua. În jurul mesei, o mulțime de oameni, bărbați și femei, stăteau așezați la masă, pe taburete (scaune de lemn pătrate, fără spătar). Cei doi țigani mergeau de la unul la altul și le ghiceau în cărți. Iar eu alergam de la țigan la țigancă și înapoi și mă rugam de ei, cu lacrimi în ochi, să-mi spună
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
fereau de mine și nu voiau să-mi ghicească, ba mă și îmbrânceau, să plec de acolo. Eu am insistat, însă. Tot alergând așa, de la unul la altul, m am lovit la un genunchi, la partea interioară, de colțul unui taburet. și m-a durut tare. Eram în spatele țigăncii când m-am lovit și o rugam din nou să mă ajute. Atunci ea s-a enervat, a desfăcut cărțile în evantai și a scos dintre ele una, pe care mi-a
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
altă soartă? Nu. Singură și-a băgat capul în laț. În cabinet intră alt bărbat. Tresare din nou. Este doar în bluză și în chilot. Arsă de soare. Doctorul îi zâmbește întinzând mâinile spre ea. "Vino, păpușă". Stă pe un taburet, lângă birou. Nu face niciun pas, nu poate. "Vino, nu te mâncăm". Doctorul târșie scaunul spre ea, o prinde de mijloc, o întoarce spre celălalt și exclamă: "E formidabilă, nu-i așa?" "Ca o statuie". Mâinile doctorului alunecă peste coapsele
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
perete se pictase pe el și pe nevastă-sa, stând pe scaune și uitându-se la televizor. Tot timpul mi-era groază să intru singur prin întuneric acolo, întrerupătorul era prea sus, n-ajungeam la el, trebuia să iau un taburet și cei câțiva pași erau grozav de lungi, mi se părea că mă trag toate de haine, de păr. - Dacă zboară liliecii, trebuie să-ți acoperi capul... Am început să zgârii c-un băț, lupul nu mai are bot și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
o băutură mai specială, pentru a sărbători acest moment. Mi-a preparat un Kir Royal pe care mi l-a servit Într-un pahar de șampanie cu picior. Mobilierul barului era alcătuit dintr-o tejghea la care erau aliniate cinci taburete Înalte și din patru mese cu suficient spațiu Între ele, cu scaune Îmbrăcate În piele neagră. Scrumierele erau din ceramică de Limoge, de culoare albastru-Închis, cu margini aurii. O femeie Îmbrăcată În costum de catifea roșie și un bărbat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
numai am adus porunca. LIANA: Bine, du-te. Vin și eu numaidecât. (Fata iese. Liana își pune ordine în înfățișare. Iese. Cortină de lumină. Fond muzical.) Tabloul 3 Odaia Împărătesei. Tot simplă, dar vădind bunăstare și bun-gust. Masă, scaune, un taburet, un dulap, un pat. Lioara lucrează la un gherghef. LIANA (intră cuviincios, dar fără umilință. Rămâne lângă ușă.): Măria Ta... LIOARA: Apropie-te, jupâniță. Șezi colea, pe scăunașul ăsta. LIANA (vine, se așază): Mulțumesc Măriei Tale. LIOARA: Va să zică tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
tati, căscă ea și se aruncă într-un fotoliu. — Haide, Sarah, zău așa, zise mama ei. Zâmbi nervos către mine: — În mod normal nu este așa, Kommissare. Îmi cer scuze. — Nu-i nimic, i-am zâmbit, așezându-mă pe un taburet în fața fotoliului în care stătea Sarah. — Vineri, când unul dintre oamenii mei a vorbit cu tine, Sarah, i-ai spus că îți amintești că ai văzut un bărbat dând târcoale pe lângă școală, cu vreo două luni în urmă. Așa este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
vrei, nu le spune nimic; să sperăm că te lasă în pace. Așază-te în poziția cea mai comodă: așezat, întins, ghemuit, culcat. Culcat pe spate, pe o parte, pe burtă. În fotoliu, pe canapea, pe balansoar, pe șezlong, pe taburet, în hamac, dacă ai un hamac. Pe pat, firește, sau în pat. Poți să stai și cu capul în jos, în poziție yoga. Cu cartea întoarsă, bineînțeles. Sigur nu există o poziție ideală pentru citit? Cândva se citea în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
apărut și Duncan lângă ea. — Bună, eu sunt Duncan. S-a strecurat între scaunul ei și cel liber de alături, sprijinindu-se cu brațul drept de tejgheaua barului. Oh, scuze. Eu tocmai plecam. Emmy s-a dat jos iute de pe taburet pe partea cealaltă și l-a pus între ei. El a zâmbit. — Nu vreau să-ți iau locul. — Oh, ah, scuze. — Vreau să-ți fac cinste cu ceva de băut. — Mulțumesc, dar eu tocmai, ăă... — Plecai. Mda, așa ziceai. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și vorbeau foarte tare. Veniți din liniștea orașului ciumat, cei doi s-au oprit, puțin zăpăciți. Au înțeles această gălăgie văzând că se mai serveau încă băuturi alcoolice. Rambert stătea la una din marginile tejghelei și le făcea semn de pe taburetul lui înalt. S-au așezat alături de el, Tarrou împingând liniștit un vecin zgomotos. Alcoolul nu vă sperie? \ Nu, spune Tarrou, dimpotrivă. RIEUX ASPIRĂ MIROSUL DE IERBURI AMARE DIN PAHARUL SĂU. ERA GREU DE VORBIT ÎN ACEST TUMULT, DAR RAMBERT PĂREA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
la Rieux. \ O! spune acesta, Tarrou spune asta pentru că se gândește că ne-ați fi putut fi de folos aici. Dar eu, înțeleg prea bine dorința dumneavoastră de a pleca. Tarrou a mai oferit un rând. Rambert a coborât de pe taburet și l-a privit în față pentru întâia oară: \ La ce v-aș fi de folos ? Păi, spune Tarrou, întinzând mâna spre pahar fără să se grăbească, la formațiile noastre sanitare. Rambert își luă acel aer de reflecție încăpățînată care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
v-aș fi de folos ? Păi, spune Tarrou, întinzând mâna spre pahar fără să se grăbească, la formațiile noastre sanitare. Rambert își luă acel aer de reflecție încăpățînată care îi era obișnuit și s-a cățărat la locul lui pe taburet. Nu vi se par folositoare aceste formații ? spune Tarrou care tocmai băuse și îl privea cu atenție pe Rambert. Foarte folositoare, spune ziaristul, și soarbe din nou. Rieux observă că-i tremură mâna. Se gândi că da, hotărât, era complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
nuntă? Totul s-a întâmplat prea repede. Speram să nu facă un pas nesăbuit. M-am dus la ușa încuiată și am tras de clanță fără nici un rezultat. Până la urmă, am renunțat și m-am așezat lângă ușă, pe un taburet tapițat. M-am întins și mi-am pus o ureche pe gaura cheii. Am auzit vag câteva cuvinte spuse de majordom: „...spune că a rămas în pană... arată ca o țigancă... haine îngrozitor de murdare, probabil e una dintre femeile alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]