643 matches
-
crede că femeile ar trebui să nu mai facă atâta vâlvă și să accepte ce le-a fost scris. Nătărău bătrân. Iertat să-mi fie sacrilegiul, se închină pios Moira. — Moira, ești o femeie bună, dar o catolică deplorabilă, o tachină Laurence. — Mai bine așa, răspunse Moira țâfnoasă, decât invers. — Vino, Francesca, o conduse Laurence spre ușă, vino să vezi partea cea mai frumoasă. Într-o fostă debara recondiționată, un tehnician în halat albastru stătea aplecat asupra unui dispozitiv conectat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
că insulta restaurantul pe care-l alesese el și încercă s-o dreagă. Dar Laurence râse. — Are perfectă dreptate. Și cu cât sunt mai exotice mâncărurile, cu atât mai indicat e să alegi ceva simplu. Asta spune tatăl tău? îl tachină Fran, însă chipul lui Laurence se întunecă brusc. Fran fu fericită de diversiunea oferită de apariția chelnerului. Masa dumneavoastră e pregătită, domnule, zise individul, aproape târându-se în fața lor în umilința lui îndelung exersată. Când se ridică, Fran se abținu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de bomboanele Cream-Line, dintotdeauna favoritele ei în materie de dulciuri. Îi sărută genunchii și se pregăti să o ia în sus. — Pariez că erai o vedetă pe terenul de fotbal. — Nici vorbă. Eram prea miop și mult prea timid. Mă tachinau pentru că arătam ca un băiat de cor sau, mai rău, ca un tocilar. Obișnuiam să mă refugiez în laboratorul de științe ale naturii. — Și uite unde te-a purtat asta, domnule doctor Westcott. Observă o cicatrice lungă pe unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
încă încrețită, iubindu-l pentru această mică imperfecțiune. — A sărutat-o mama ta ca să treacă? Laurence se încruntă și încercă să tragă așternutul. — Cum poate cineva atât de chipeș și plin de succes să se simtă atât de nesigur? îl tachină Fran, trăgând de cuvertura de bumbac și râzând. — Trebuie să simți că ești iubit ca să te vezi în oricare din aceste feluri, spuse el încet. Amărăciunea din glasul lui o șocă și o nedumeri. Sentimentul matern pătimaș din inima lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
prin mijloace mai convenționale. Fran roși și întoarse privirea. — Îmi pare rău, spuse Laurence coborând vocea în timp ce strângeau masa. Nu-mi aduc prea des prietenele pe-acasă, așa că întinde antene peste tot. — Cât de des înseamnă nu prea des? îl tachină Fran. — Dacă tot veni vorba, n-am mai adus pe nimeni acasă de șapte ani. Fran fu intrigată de cât de bine își amintea. — Și ce i s-a întâmplat? Cum a scăpat? Laurence se întoarse brusc, lovind din greșeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu o fată firavă, brunetă. Știi cine-o fi? — N-am nici cea mai vagă idee cu cine își petrece Jack Allen timpul și nici nu mă interesează. Probabil le găsește în Pagini Aurii, la D, de la Disponibile. — Mia-aau! o tachină Stevie. Bănuiesc că-i mai bine să nu împărtășești sentimentele lui Jack. Stevie smulse câteva din scamele de pe puloverul ei antic și de demult, însă era ca și cum ar fi cărat apă cu sita, pentru că părea să aibă la fel de de multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
din cauză că nu le putuse dărui tuturor copilul pe care și-l doreau. — Sigur că sunt emoționată. Evită privirea Camillei, sperând că nu-și amintise de conversația lor telefonică. — Mi-aș dori doar să nu fiu atât de ocupată. — Aiurea, o tachină Laurence, cu un aer incredibil de ștrengăresc și seducător. Îți place la nebunie! Te-ai plictisi de moarte dacă n-ai avea altă grijă decât să te gândești la lista de cadouri și la grupul care va întâmpina oaspeții. Lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
râs în public. — Mulțumesc, mamă. Ești o fată de comitet. Phyllis zâmbi șovăielnic. — E mai bine decât să fiu o pacoste, bănuiesc. Când ajunse în sfârșit la redacție, totul era din fericire în parametri normali. Reporterii zbierau, Keith Wilson îl tachina pe Mike Wooley, iar Sean McGee, cu părul prins în coadă și cu un aer preocupat, era pe urmele unui ticălos fără inimă care arunca deșeuri periculoase, înșela consumatorul sau, în general, distrugea echilibrul planetei după părerea lui Sean. Stevie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să ieșim după-amiază în bălării. Acum sânt toți cu ochii pe tine, râse Laura, nu-mi pot permite să mai vin la tine în cameră. Dezavantajele gloriei, dragul meu... Dar gata, zise tot ea, îți promit că nu te mai tachinez. " Femeia asta nu crede decât în ceea ce atinge cu mîna", m-am gândit pe drum, după ce-am plecat de la laborator. "Cînd nu e vorba de furtunile ei e..." Nu găseam un cuvânt pentru realismul Laurei. Apoi m-am gândit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
chiar, ca toți “lămâiștii” care se respectă. “Ei, ce spuneți? Vă place?” “Ce să ne placă, Ioane?” “Cum, ce?! Trotineta mea. Motor fain, tăblărie prima...” “Și șoferul e tot prima. Nu degeaba e-n prima lună de după luarea carnetului” îl tachinează Constantin Paraschiv. “...dar conduce destul de bine, pentru vechimea pe care o are la volan” încearcă să împace lucrurile și să stingă gâlceava care amenință să-nceapă Paul Alexandrescu. “Cred și eu că-ți convine să-i iei partea. Ai auzit
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
tine. — Dar, Vera, ei vor să te vadă. Știi că vor. Trebuie să te gîndești la ei, Vera... Încurcat, Jim nu știa dacă să se plîngă sau nu. Mama Îi spusese să fie drăguț cu Vera și să nu o tachineze, cum făcuse cu guvernanta anterioară. Rusoaica aia cu toane Îl Îngrozise pe cînd se refăcea după pojar, spunîndu-i că ea putea auzi vocea lui Dumnezeu În Amherst Avenue, atrăgîndu-le atenția oamenilor Încotro se Îndreaptă lumea. Curînd după aceea, Jim Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Însă să mănînce această a doua porție, ci doar plimba farfuria pe sub privirea arzătoare a lui Frank. Jim observase deja că lui Basie Îi plăcea să-l țină sub control pe tînărul marinar și Îl folosea pe Jim ca să-l tachineze. Poate că Jim fusese educat tot timpul astfel Încît să evite să Întîlnească oameni ca Basie, dar războiul schimbase totul. — Dar ce-i cu tatăl tău, Jim? Întrebă Basie. De ce nu ești acasă, cu mama ta? SÎnt aici, În Shanghai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Nu înțeleg ce vrei să spui, ripostă de sus Ignatius. — Costumul tău nu are cine știe ce căutare, constată Liz. — Scuzați-mă, doamnelor, trebuie să plec. — Ba, nu pleca, burtosule, spuse Betty. O să te invite cineva la dans. Vor doar să te tachineze. Nu te da bătut! Ăștia ar râde și de mama lor. În momentul acela, Timmy, care se dusese din nou la locuințele sclavilor să caute brățara pierdută și, după cum spera, alte jocuri cu lanțurile, își făcu apariția în salon. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
le-a formulat Într-o satiră miniaturală intitulată În sala de curs, pe care l-a convins pe Tom s-o publice În Nassau Lit.: Clovnule, bună dimineața... De trei ori pe săptămână Ne ții pe jar când ne vorbești, Tachinându-ne sufletele Însetate Cu anii onctuoși ai filosofiei tale... Bine, iată-ne, suta ta de oi, Reglează-ți vocea, cântă, toarnă vorbe... noi dormim... Doar ești student, cum ni se spune; Ai făurit, mai zilele trecute, Un plan de curs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
apăru cu umflăturile și apăsările ei, cu căscatul ce înflorea ca un tampon între el și paginile prăfuite, își concentră atenția asupra corespondenței din ziua respectivă. Domnul D.P.S. dispăruse pentru un comision la bijutieri. Domnișoara Jyotsna și domnul Gupta se tachinau iar. Sampath examină cărțile poștale și scrisorile care tocmai fuseseră aduse cu autobuzul de la Delhi, ca să le poată sorta în funcție de locul în care urmau să fie trimise. Le întorcea, le mirosea, se uita la timbre, studia numele, cuvintele cu rezonanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
la muncă, Kwality Boy era păzit îndeaproape de femeile familiei. Erau toate așezate la intrarea în casă, uscându-și părul la soare după șamponarea săptămânală cu săpun de nuci. Părea o scenă destinsă de familie, plină de bună dispoziție. Se tachinau unele pe altele și-și făceau unghiile reciproc, trecând de la una la alta o farfurie de guave cu chilli și sare, dar Pinky își dădea seama că, în cazul în care ar fi observată și identificată, femeile astea s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
doua, ceea ce ferească Domnul să facă vreodată, ar cumpăra-o de la mine. Ori de la mine, ori de la bătrânica aceea care o folosea doar ca să se ducă duminica la biserică, adaugă el, pentru a mă asigura că vrea doar să mă tachineze. Harry poate să glumească oricât poftește, dar nu înțelege cât de ușor se produc accidentele. Chiar și aici. Mai ales aici, unde stropitorile împrăștie curcubeie deasupra grădinilor proaspăt însămânțate, unde vitrinele curățate cu Windex transformă viața fiecăruia într-o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pe blatul din bucătărie în timp ce ea își îndeplinea rutina familiară. Curățare, clătire, aplecare, curățare, clătire, aplecare. Spăla vasele înainte să le pună în mașina proiectată special ca să le spele, la fel cum făceau toate nevestele de pe stradă. De obicei o tachinez pentru asta, așa cum își tachinează toți soții soțiile și schimbul obișnuit de replici îmi place; dar în seara aceea n-am mai tachinat-o pentru că știam cât de mult așteptase să mă întrebe despre vizita la doctorul Gabor. În acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ea își îndeplinea rutina familiară. Curățare, clătire, aplecare, curățare, clătire, aplecare. Spăla vasele înainte să le pună în mașina proiectată special ca să le spele, la fel cum făceau toate nevestele de pe stradă. De obicei o tachinez pentru asta, așa cum își tachinează toți soții soțiile și schimbul obișnuit de replici îmi place; dar în seara aceea n-am mai tachinat-o pentru că știam cât de mult așteptase să mă întrebe despre vizita la doctorul Gabor. În acea dimineață, mă asigurase că respecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mașina proiectată special ca să le spele, la fel cum făceau toate nevestele de pe stradă. De obicei o tachinez pentru asta, așa cum își tachinează toți soții soțiile și schimbul obișnuit de replici îmi place; dar în seara aceea n-am mai tachinat-o pentru că știam cât de mult așteptase să mă întrebe despre vizita la doctorul Gabor. În acea dimineață, mă asigurase că respecta confidențialitatea relației terapeutice. Soția mea urmase mai multe cursuri de psihologie la Barnard College, deși, spre deosebire de sora ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
acorzi atâta importanță. — Bineînțeles că îi acord importanță. —Eu sunt aceeași persoană, în orice caz. —Nu asta e ideea. —Dar care e ideea? — De ce nu mi-ai spus? — Ce să îți spun? — Că nu ești... S-a oprit. —Peter, mă tachinezi? Că, dacă mă tachinezi, nu o să ți-o iert niciodată. Sunt sigur, am spus și am încercat să o iau în brațe. Dar ea a făcut un pas în spate. —Spune-mi, te rog. Ești sau nu ești? Glasul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
că îi acord importanță. —Eu sunt aceeași persoană, în orice caz. —Nu asta e ideea. —Dar care e ideea? — De ce nu mi-ai spus? — Ce să îți spun? — Că nu ești... S-a oprit. —Peter, mă tachinezi? Că, dacă mă tachinezi, nu o să ți-o iert niciodată. Sunt sigur, am spus și am încercat să o iau în brațe. Dar ea a făcut un pas în spate. —Spune-mi, te rog. Ești sau nu ești? Glasul ei a tulburat liniștea străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
unei tinere fete Stă în camera ei, la birou și scrie. Doctorul Pfeffer ar vrea să se așeze, dar ea îl roagă s-o mai lase puțin. Stă aplecată deasupra mesei din bucătărie și încearcă să scrie ceva. Mammichen o tachinează. Lasă-mă să văd, Anne, doar o pagină. Stă ghemuită pe un scaun și scrie cu înfrigurare într-un caiețel din poala ei. Margot stă pe alt scaun, scriind și ea în propriul jurnal. Scriu pentru posteritate, după cum le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
a lăsat singur cu fetele ca să se ducă să cumpere un prăjitor de pâine nou, în locul celui vechi pe care nu fusesem în stare să îl repar. Și mai era ceva. Devenisem dintr-odată foarte neîndemânatic prin casă. Madeleine mă tachina din cauza asta. — Dacă voiam pe cineva care să nu știe să repare lucruri, îmi găseam un soț evreu. Se furișă prin spatele meu, în timp ce stăteam la masa de lucru, își puse mâinile în jurul gâtului meu și îmi sărută creștetul capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mâinile ei continuau să se miște. Nu mai alăpta, dar sânii îi erau încă umflați. Își scutură umerii ca să mă îndepărteze. — Termin într-un minut. Ce este de data asta? Copii înfometați în Grecia sau comuniști persecutați în Washington? O tachinam cu privire la cauzele ei, dar le și invidiam sau cel puțin îi invidiam devoțiunea. Cât de încurajator e să crezi că o scrisoare indignată ar putea îndrepta toate relele, că o petiție semnată de multe persoane ar putea salva planeta. —Uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]