5,450 matches
-
am chef să mă duc, mă duc! Și Bărzăunul își umflă pieptul cu atîta bărbăție, încît Ilinca începu să dea din cap minunîndu-se de asemenea curaj. Mi-aduci și mie un păstrăv, Bărzăune? se rugă ea cu voce înceată și tainică, pătrunzînd prin ochii Bărzăunului pînă-n adîncurile sale cele mai îndepărtate. Și numaidecît în obrajii pescarului înfloriră doi bujori. Se ridică de pe bancă și vru să spună ceva, dar parcă amuțise. Și nici ochii nu-l mai ascultau! Nu putea deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
două porți de întuneric din inima Pietrei Domniței. Și, fără să se gîndească prea mult dacă-i bine sau nu să mai vorbească despre acest lucru cu cineva, se apropie de actor și-i arătă cele două ispite, șoptindu-i tainic: Nea Petrică, oare ce-or fi găurile alea mari din partea de sus a stîncii?... Le vezi?... Uite, colo... Actorul se uită cîteva secunde (se vedea însă de la 7 poște că-l atrag mult mai mult păstrăvii care se frigeau decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Nu fi prost, insistă Nuțu și numaidecît îi veni o idee salvatoare. Se uită atent spre cei din jur, pentru a se asigura că nu poate fi auzit de nimeni și se apropie de Bărzăun cu altă înfățișare și voce tainică: Îți dau un c-c-cauciuc de bicicletă și-ți promit că... Dar nimeni în afara Bărzăunului nu auzi ce i-a mai promis. Bărzăunul păru foarte interesat de cele spuse. Se uită și el pe furiș la Ilinca, apoi la Vlad și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
II). În cartea sa Mathawi, poetul mistic Rumi, vorbește despre o mână nevăzută: "Mâna poetului este prinsă de o mână ascunsă, care vine din lăuntrul poetului și folosește trupul aflat în afară". Ideea că poetul este străbătut de un glas tainic, ceresc, este ilustrată, între alții, de El Greco în tabloul Sfântul Idelfons scriind sub dicteul Sfintei Fecioare (Iliesca, biserica Spitalului lui Hristos). Leibniz, în Eseu de Teodicee (af.403), afirmă: "Nu ne formăm ideile pentru că noi vrem; ele se formează în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Pentru Schiller cultivarea frumosului unit cu eticul, kalokaghatia, este sensul poeziei vieții, iar pentru Novalis, cufundarea mistică în misterul infinit al nopții. Baudelaire consideră că sensul vieții este confundarea cu natura prin multiplele corespunderi ale senzațiilor culori, cânt, parfumuri, voci tainice. Poezia purifică o lume de noroi precum cea a Parisului Tu m'a donné ta boue et j'en ai fait de l'or. Într-o primă perioadă, Arthur Rimbaud află sensul în a locui în turnul cel mai înalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
întreaga lume ĂUcraina, Polonia, Țările Baltice, Austria, Turcia, Țările Române, Bulgaria, Finlanda, ajungând cu timpul până în Brazilia, Argentina, SUA, Canada și Australia). Multe centre spirituale au fost distruse, iar cărțile și obiectele de cult au fost arse sau confiscate. Legătura tainică și indestructibilă dintre om și credință este foarte bine surprinsă de Fenoghen S. (1998) care arată că “De multe ori acțiunile religioase de amploare, cu un bogat conținut ideatic au avut la bază motive care la prima vedere par neimportante
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
trebuie păstrat contactul. Și cartea ține sufletele blânde și bune ”. În bisericile ortodoxe de rit vechi întâlnim aceeași structură organizatorică internă ca în cele ortodoxe românești : altarul, naosul și pronaosul. Altarul, în formă semicirculară și orientat spre est, reprezintă spațiul tainic în care se săvârșește slujba. Majoritatea bisericilor au trei intrări: una în partea opusă altarului și două pe laterală, pentru accesul bărbaților. Elementele care diferențiază biserica lipovenească de celelalte biserici ortodoxe sunt: folosirea unor intrări separate pentru barbați și femei
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
El, în drum către birou; ea, în drum către casă. Asta până ieri. Pentru că ieri domnul Avram nu a mai dat nas în nas cu ea în ușa liftului. Și nu din cauză că liftul nu ar fi mers, ci din motive tainice și de aceea cu mult mai îngrijorătoare, nefiind pe înțelesul domnului Avram. Obișnuit cu tabietul blocului, a plecat destul de frustrat și înciudat la serviciu. La o privire mai atentă, era chiar supărat, deoarece fundul rotofei și doar pe jumătate ascuns
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de la doi scrisese, căci lui îi revenise onoarea, cu litere de-o șchioapă: „Nu suntem de acord!“ Și, chiar dacă în felul acesta chestiunea nu era tocmai rezolvată, locatarii erau mândri și mulțumiți de o așa ispravă. Și răzbunați. Din motive tainice, cam la o săptămână după ce pânza fusese arborată, cineva adăugase cu o vopsea verde-praz, într-un colț, încă o nemulțumire: „Jos Ceaușescu! Un nu hotărât dictaturii!“ Și, cum nu deranja pe nimeni carac terul ei tardiv ori agramat, noua inscripție
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
apărut.” Și probabil asta a făcut, a dispărut. Nici nu-și mai amintea cât timp rămăsese scrisoarea în cutie fără să o ridice nimeni: o săptămână, două. Acela a fost al doilea moment în care a simțit că legătura aceea tainică care îi unea s-a mai desfăcut puțin, sau poate că prea mult. Primul moment a fost cel în care și-a dat seama că pentru el femeile sunt doar simple obiecte de consum. Nu respecta femeia, iar vulgaritatea exprimării
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Și aici, acum, ca altă dată, strângându-l la piept exclamă: al meu, al meu, al meu, Luis al meu, Luis al meu, al meu, al meu, în timp ce copilul o privește senin, cum se privește cerul la plimbare. În aceste tainice întâlniri îi vorbește despre Maica lui Dumnezeu, despre Fecioară, despre Cristos, de îngeri și sfinți, de glorie și infern, învățându-l să facă o rugăciune. Și apoi: Nu spune nimic despre asta tatălui, Luisito; ai auzit, dragule?" Și simțind pașii
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
vindece oamenii apoi... Bietul iepuraș! Bietul iepuraș! Dar, privește copile, trebuie să înveți să vindeci. Și de ce nu îl vindecă pe iepuraș? În această noapte, Apolodoro se visează cu bietul iepuraș și Avito cu fiul său. * Ce scene liniștite și tainice când în rarele momente în care tatăl îi lasă, mama îl strânge la piept pe fiul său, îl îmbrățișează și fără să scoată vreun cuvânt îl ține așa strâns, privind în gol, umplându-i fața de sărutări. Copilul deschide ochii
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
sensului lumii, a c? derii Într-un univers al destr???rii; solitudinea poetului configureaz? un peisaj selenar cu accente expresioniste (În poezia ,Melancolie" de exemplu); În alte crea?îi Ins?, peisajul selenar uime?te prin frumuse?ea izvorât? din aeel tainic sentiment al armoniz?rii sufletului omenesc cu ritmurile cosmice. Atributele peisajului eminescian sunt ecouri ale unor st?ri de suflet, poemele fiind structurate pe baza unei coresponden?e metaforice ale elementelor circumscrise celor trei planuri: celest / p?mântesc / uman. O
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
re?în? În ea sentimente" (N. St?nescu), comunicând, prin anume „combin?ri de cuvinte", „emo?ia poetic?". Cum fiecare element din univers are „personalitatea" lui, misiunea poetului este tocmai aceea de a „dezv?lui personalitatea laten?? a lucrurilor", „sufletul tainic al acestora". (P. Valery) „Pentru poet, fiecare lucru are personalitatea lui ?i lirism Înseamn? tocmai dezv?luirea personalit??îi latențe a lucrurilor. Prin personalitate În?eleg sufletul tainic din lucruri, care nu se exprim? nici În func?ia acestora (utilitatea
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
este tocmai aceea de a „dezv?lui personalitatea laten?? a lucrurilor", „sufletul tainic al acestora". (P. Valery) „Pentru poet, fiecare lucru are personalitatea lui ?i lirism Înseamn? tocmai dezv?luirea personalit??îi latențe a lucrurilor. Prin personalitate În?eleg sufletul tainic din lucruri, care nu se exprim? nici În func?ia acestora (utilitatea), nici În specia mai larg? de care apar?în (clasa, legea) " . (N. Manolescu). Revelând „sufletul tainic” al „imensei lumi", poetul „transform? peisajul natural Într-un mediu cultural”, „repetând
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
dezv?luirea personalit??îi latențe a lucrurilor. Prin personalitate În?eleg sufletul tainic din lucruri, care nu se exprim? nici În func?ia acestora (utilitatea), nici În specia mai larg? de care apar?în (clasa, legea) " . (N. Manolescu). Revelând „sufletul tainic” al „imensei lumi", poetul „transform? peisajul natural Într-un mediu cultural”, „repetând la infinit acela?i gest arhetipic” prin care fiin?a uman?, Inc? de la Începuturile existen?ei sale, cucerea lumea, organizând-o, recreând-o: „Lumea nu mai este o
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
i sentimente ?i consideră?îi veritabile pentru care poezia inventeaz?? ?i descoper? expresia adecvat???i vie ". (Hegel, Prelegeri de estetic?) În alte crea?îi, eul liric eminescian modeleaz? În chip diferit configura?iile spa?iului descris. De data aceasta, sufletul tainic al lumii i se relev? Într-un moment de magic? frumuse?e ?i armonie interioar?. Astfel, dac? În „Cr?iasă din pove?ți", luna „argintie" ?ese „neguri albe, str?lucite " aruncate peste „haină nop?îi" În care s-au aninat
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
i pe ziduri uria?e mari gr?dini suite-n nori" (Memento mori), nu a mai ??mas azi nici amintirea („mai nu ?tiu nici unde-a fost"). Egipetul este, În schimb, un spa?iu al crea? iei, simbol al unei tainice În?elepciuni În virtutea c?reia preo?îi ?i regii c?utau „al vie?îi În?eles" nedezlegat. De aceea, acest peisaj impresioneaz? printr-o cople?itoare ??re?ie care, de asemenea, dezv?luie fantezia creatoare a poetului-Amphion: „Memphis, acolo-n
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
sc?ri netezi, colonade / lungi de marmure că ceară", dar ?i gr?dinile din „monastirea alb-a lunei" ce se Înal?? pe „sc?ri de flori". Toate aceste „coresponden?e arhitectonice mitice" care „Înal?? În ceruri palatul ?i doma că tainice echivalen?e ori prelungiri ale cet?? ilor ?i templelor dacice" fac posibil? comunicarea Între cer ?i p?mânt. Izvorâte dintr-o „memorie ancestral?", ele simbolizeaz? tipul de spiritualitate dacic?, deschis cunoa?terii, motiv pentru care formele ?i structurile vizuale circumscrise
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
În contextul crea?iei eminesciene, una dintre cele mai revelatoare for?e expresive; acesteia „cerul Îi asigur? escorta comorilor sale, sfântă bog??ie a astrelor, atunci când se Înf????eaz? peste lume spre a da via?? stinselor Întinderi de ape, izvoarelor tainice ce a?teapt? chemarea ei magic? pentru a-?i aruncă În Înalt scânteia ???nirii lor; spre a broda cu perle iarbă de pe maluri, spre a face sclipitoare de pâlpâiri ?i reflexe masă dens? a lacurilor ?i m?rilor, spre a
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
bat În lac Adâncu-i luminându-l E că durerea mea s-o-mpac Inseninându-mi gândul ? i dac? norii de?i se duc De iese-n luciu luna E că aminte s?-mi aduc De tine-ntotdeauna " ??i dac?..) O coresponden?? tainic? leag? universul naturii de sufletul poetului: imaginii plopilor ce tresar ?i a ramurilor care bat În geam Îi corespunde emo?ia reg?sirii icoanei iubitei În inima să; luminii lacului În care se reflect? str? lucirea stelelor Îi corespunde seninul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
spulber???irurile de nori Îi corespunde amintirea vie a chipului iubitei ivinduse din negura timpului: „Sentimentul elegiac ??se?te aici o efuziune de esen?? predominant vizual?, În care colocviul dintre inim?? ?i « lucrurile care ?tiu » I?i p?streaz? intact? tainica lui intimitate " . Punct de plecare al metaforei singur????îi poetului este ?i imaginea stelei-icoane al c? rei r???riț În „dep?rt?ri albastre" este pierdut Într-un alt timp decât cel al prezentului: „ La steaua care-a r???riț
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ceas de lini?te În via?a această [...]. Iubirea e parfumul florii albastre care umple Întreaga lume ?i În orice fiin?? pe care o iubi?i din toat? inima a?i g?sit floarea albastr?". (Fr. Spielhagen „ Naturile problematice ") Simbol tainic al „norocului care umple Întregul suflet" (G. Brandes), floarea albastr? este unul dintre topos-urile poetice pe care Eminescu 1-a Împrumutat din romantismul german, dar pe care 1-a Înzestrat cu valen?e artistice noi, „deschise spre orizontul culturii
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
sidef...”. De la Casa de Cultură,”poetul tihnei provinciale”,George Tutoveanu, „la care și cerul gurii e albastru”, ne invita la cenaclurile „Academiei Bârladene”:" Coboara toamna-n sufletu-mi întreg,\Că s-au uscat și florile amintirii...\ Dar glasul sfânt și tainic al iubirii\ Eu îl aud și încă-l înțeleg." Aici mai dăinuie predicția poetului Adrian Beldeanu: „Doar la albul văl de pânze\ Mugurii-au venit izvor\ Va sosi un cal de frunze\Miez de soare rotitor.” Turistul regăsește cu emoție
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
suma de 50.000 de lei!!! Un preț echivalent greutății sale.Această tânără fusese importantă cândva pentru mine. Imi plăcea când îmi făcea cu ochiul sau când mă învăluia cu privirea într-o lumină caldă.Ochii săi verzi ca „doua tainice pumnale” m-au urmărit mult timp de-a lungul nopților. Cand i-am vorbit despre viitor,m-a întrebat prozaic de situația mea materială. Sinceritatea mea a îndepărtat-o rapid. Timpul nu lăsase urme evidente pe chipul ei. Cu inima
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]