482 matches
-
servit-o! Dar să ne Întoarcem la Revelion. Ziceai că e ciudat.... Păi, alt cuvânt nu am găsit pentru un „Revelion cu vânzare”. După cum scrie la ziar. Cum ai spus? Brândușă văzuse și auzise multe În viața lui, mergea prin talciocuri mai des decât la biserică, dar așa ceva... Și ce se vinde, mă Gheretă? Pictori morți, zice domnul Zegrea, farmacistul, care se pricepe la de-astea că e farmacist doar, sunt mai scumpi decât ăi vii, după cum reiese și dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
făcut knock out în al treilea meci Bleichert-Blanchard și m-am întrebat cât de tare îmi rănisem partenerul. Am bolborosit: — Lee? Lee? Ai pățit ceva? Apoi în raza vizuală mi-au intrat doi polițai slinoși, cu insigne ridicole, luate de la talcioc și prinse de cămășile lor negre. Fritzie Vogel se iți deasupra lor și mă anunță: — L-am lăsat pe amicul Bobby să plece, ca să ne conducă la prietenul lui. Dar a scăpat de filaj în timp ce tu-ți făceai somnul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Felix S 23. Cu diurna noastră abia dacă putem plăti intrarea. — Cine-s omuleții ăștia verzi? se interesă Getta 2. — Niște parveniți, răspunse comandantul Felix S 23. Au o stație interplanetară cu chestii de-alea, restaurante, baruri, ruletă, orășelul femeilor, talciocuri, jocuri mecanice, PECO, tot soiul de prostii. Le-a explodat sistemul solar și de atunci s-au mutat pe stația asta care umblă prin cosmos. Stau în imponderabilitate ca să nu plătească taxa de gravitație. Într-o vreme făceau trafic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
și mai câte, mănușile de box ale lui Dempsey și plicul de chibrit, cu care se echilibrau mesele la Cabaretul Voltaire. Pe de o parte, obiecte care apucau umanitatea de bărbie și-o înfiorau. Pe de alta, cel mai jalnic talcioc. Cine scotea la antrenament, în fiece dimineață, pălăria de pai și bastonul lui Maurice Chevalier?" le parodia el, în gând, pe bătrâne. "Găinii acesteia tuciurii cine i-a smuls toate penele, minus cele din fund, până când a devenit săraca orătanie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
zdrobite de cineva necunoscut care-mi vrusese cândva numai binele... Aruncând ultima carte din mână, încep a căuta bucată cu bucată, ciob cu ciob, statuetele sau figurinele astea, cum sor mai chema, cumpărate cu ani în urmă, ca suvenir de la talcioc, mai ieftin, plămădite din alabastru. Țăndările rămase alandala din Afrodita, îmi provocau o copleșitoare stare de indigestie și ardeam de nerăbdare să le văd lipite gata. Ori de câte ori, deschizând sertarele mobilei de rumeguș presat, mascat în furnir de nuc, și asistând
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și așa. N-are lumea bani. Asta ce-i? Pare o drujbă. Da, o drujbă, am luat-o de la cineva. N-avea bani și era la strîmtoare. Cît ați dat? Patru milioane. Chilipir. Cam da. Cred că o furase. În talcioc era opt. Dinu gîndește rapid. Patru milioane cîștigate așa, fără efort. El lucra 15 zile pentru suma asta. Haldan este ros de invidie. Ar avea și el nevoie de o drujbă, ar mai cîștiga un ban. Practic, nu mai are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dar succesul nu s-a arătat defel. Copilul nu putea dormi, la școală era neatent și nici poftă de mîncare n-avea. Într-o zi a intrat în biroul directorului, a luat un DVD player și a tulit-o la talcioc. Cît vrei, mă, pe rabla asta? 100 de lei, nene. Ai furat-o? Nu, este de acasă. A primit suta de lei și de acolo a plecat la gară. Călătorea prima dată cu trenul. Inima se chinuia să iasă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ne ducă, doar eram invitații lui țbravo Marcelică, te-ai purtat ca un lord) — Nu Înțeleg, atunci ce-i reproșezi? — Păi tocmai asta e, că ne-a dus la el acasă, În apartamentul ăla nenorocit de două camere din groapa talciocului, să mă servească Rifca lui cu telemea, cu sardele albaneze și cotlete și el să-mi toarne, tronînd În capul mesei, o poșircă făcută-n casă și să-mi Înșire bancuri Învățate de plozii lui la grădiniță. Ce să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În spate o sută de ani de existență asemeni clasei acestora. Iar asta e jaf nu revoluție. Semnificativ, pentru evoluția societății, este - observați! - foamea de apropiere a bunurilor pe care burghezia, dezorientată, le desface acum În pragul lichidării ei, În talciocuri, din vînzarea cărora mai supraviețuiește fizic. E o bulversare socială de care profită cei Îmbogățiți recent. O clasă dispare, alta Îi ia locul, dar cu denumire schimbată. Un act cu adevărat bun, pus la Îndemîna celor mulți, dar practicat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ceață? * * * După război o duceam prost, eram săraci, umblam de colo, colo, fără rost. O generație de creație fără iluzii trecea dincolo de granit, arzând mocnit, la nesfârșit. Ce să mai spunem noi, cu hainele roase de molii, veșminte cumpărate din talcioc sau în rate, spuneau părinții trăgându-și plămânii; nu mai erau stăpânii vremurilor rostiți în istorie... au murit după gratii și-n munți, obosiți fără vreme și cărunți. Noi am rămas, peste veac, oameni de pripas, să scriem cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
stambă țesută cu celofibră, era luată ca pâinea pe cartelă cu puncte, poveștile mărunte, parcă nici n-ar fi fost, nimeni nu le mai știe; mai are rost să afle cum erau bunicile îmbrăcate? Spunea inginerul Calciu de lângă mine. Despre talcioc, târgul cu piese rare am aflat din Scrinul negru: ceștile de mătase paharele de velur, oglinzi venețiene și cărți uitate, îmbrăcate din piele aleasă, nu mai erau la ele acasă. Un scrin negru ciudat, o amforă veche, cine mai se-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
un vin în ulcică. Tata le notase pe te miri ce, ca să fie păstrate. S-a pierdut și ce avea mai de preț: cartea poștală de la Enescu. Echivala cu recunoașterea ca mare pianist. După un an de anchete (vindea în talcioc tot ce putea de prin casă, radioul chiar), a fost reîncadrat. Ironia soartei (ah, micile ironii, tare-i mai plac soartei micile ironii) a făcut ca tocmai cînd credea că a reușit, în fine, tocmai atunci să fie desființat Conservatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
obicei, iar degetele scotociră grăbite printre cuburile din cutia congelatorului. Ca și cum nu ar fi fost toate la fel și ar fi dorit să aleagă. - Aberant, murmură, alege naiba două cuburi, ce stai pe gânduri, te crezi la licitație sau la talcioc? Clinchetul cuburilor din pahar îi provocă o plăcere deosebită. Nu se mai abținu și dădu paharul peste cap, apoi reveni alături de sticlă și îl umplu din nou. Cuburile nici nu apucaseră să simtă iminența topirii... Întoarse ochii către televizor. O
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
săpate de-a lungul muntelui mustind de apă, lăsau călătorii să pătrundă chiar în inima fâșiei înguste pe care sălbăticia râului o săpase fără de odihnă în sute de milenii.” Concertele, Festivalul Richard Strauss, plimbările cu bicicleta în natură și la talciocurile bavareze sau la sărbătorile câmpenești unde „curgeau valuri de bere în aburul cârnaților înecați în muștar dulce”, le-au umplut viața acelor ani care s-au scurs prea repede. Ca la bagheta unei vrăjitoare, această autoare la prima ei carte
Editura Destine Literare by LIVIA NEMȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_252]
-
obiecte, banale și inofensive, desprinse din tapetul anost al unui deceniu cenușiu - pălăriile căptușite cu satin alb, pe care securiștii și le scoteau de pe cap cu un gest inubliabil, căciula de blană, furată din fabrică, cămășile de noapte, vândute la talcioc, hainele cusute la croitoreasă, tablourile și scaunele mutate prin casă, semn intenționat lăsat de vizitatorii de la Securitate, o imagine - reclamă a vagoanelor de dormit aparținând Căilor Ferate Germane. La noi în Germania, penultimul capitol al volumului, definește dimensiunea ultimă a
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
de peste tot și apoi le uita În coșurile de gunoi de prin hoteluri și aeroporturi, le făcea cadou cameristelor, telefonistelor și stewardeselor: false cristaluri de Murano, false dantele de Bruxelles, false bronzuri vechi, false miniaturi din secolul XVIII, cumpărate prin talciocuri stradale. Se mișca În voia ei printre toate acelea, conferindu-le valoare cu o vorbă ori o privire. Olvido insufla importanță lucrurilor și persoanelor cu care avea legături, poate fiindcă avea perfecta siguranță pe care o au numai unele femei
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
înțelepciunea care-l compromite și-l ridiculizează. Soarta profeților, a vizionarilor, a «nebuniloră, la noi, e să ajungă la o criză de lehamite, să se scârbească, la un moment dat, de ideile lor. La limită, prin bășcălie, orice Golgota devine talcioc (p. 330). Drama este că suntem mereu prea deștepți, prea învârtiți, prea șmecheri. Ne vom vindeca vreodată? Octavian Paler nu pare să aibă mari speranțe. înclin să i dau dreptate. Cu tot regretul. 7. Intelectualii și politica Schimbarea de regim
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
vădind capacitatea scriitorului de a „recupera” epic atmosfera unei epoci revolute (aici, aceea interbelică, în special), prin mijloacele consacrate ale realismului. Romanul etalează în pagini descriptive remarcabile imaginea unui oraș de altădată (în filigran se descifrează Timișoara), scene de gen (talciocul, evenimente de familie cu ecou comunitar etc.), portrete și momente de rememorare implicând impactul cu istoria. Zilele (1972) continuă tendința spre fresca socială, prefigurată în Crepuscul, anexând în formula romanului de familie problematica faptului de actualitate, a banalului cotidian. Tot
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286239_a_287568]
-
proteze, ciacîri, cîini (vorba unuia, pe-un zid: jos cîinii!, vorba altuia, pe același zid: sus pisicile!) Și toate astea-s numai aici, în Lăpușneanu, dar mai e și Hala, mai e și Unirea, Piața Unirii, Nicolina, Podu Roș, Păcurari, Talciocul, Ciurchi, Frumoasa, Tîrgu Frumos, Bacău, Buzău, Rîmnicu-Sărat, București. Poporime, nu glumă! Și, numai la secția de votare unde am stat de Duminica Orbului la coadă ca-n vremuri, nu-i așa? de tristă amintire, cîți dintre semenii ăștia ai mei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în fundul imaginii și frățînii de peste Prut, Grișa Vieru și Liuba Lari... Să lăsăm însă ambientul și să reținem, cît ne-a îngăduit fotogenica Găbița, violon d'Ingres-ul poetului național. Așa cum arată pictura lui nea Mărinică, zglobie ca o zi de talcioc, îi bănuim, în subteranele-i axiologice, și o subtilă manevră a Cotroceniului (unde poetul-pictor mănîncă fără să plătească), manevră menită a-l propulsa încă o dată pe șugubățul poet, acum și cu ajutorul culorilor, decisiv, în orbita Nobelului. Ajunse, de aici, de la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
enigmă, fapt e că erau momente cînd sala hohotea, ignară, la recitativul neologistic al eruditului, parșiv jucat în arena circului de clovnul de stofă nobilă. Cine să-i mai facă acum să rîdă pe sanculoții buluciți în Parlament ca-n talcioc? Cine? Nuntașii Dolănescu și Loghin? Dar și "majoritarii" ăștia s-au mai cizelat între timp. Nu mai ține. Or să-l pomenească ei mult și bine pe șolticul domn Amedeu... Orchestra își face acordajul, sala în rumoare e plină. E
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de conduită cît de cît civilizată. Pe stradă, în magazine, în case. Cele două gravide ieșite nerușinat la promenadă sau după mîncare au avut parte, măcar, de minima și naiva mea indignare. Cîți însă o imită? De unde și aerul de talcioc generalizat al străzii, al vieții noastre publice. La urma urmei, ne întrebăm (logic) ce rost mai au portarii, acești SPP-iși in nuce, cu chipiu sau fără? Doar să scuipe coji de semințe? Șerban Cioculescu nota despre Arghezi: "Părintele literar al
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Se consumase un scrutin municipal (afișele fuseseră expuse doar trei zile), iar acum, fulgerător, un echipaj profesionist, descins dintr-o ambarcație specială, făcea să dispară orice urmă. La noi, alegerile din 2000 paralizaseră, practic, viața publică. Strada devenise un imens talcioc: afișele cu figuri indigeste (și cu sloganuri inepte) ne întîrziau în coșmar continuu. Care nici azi, după starea de grație lăsată celor ce s-au așezat iarăși în fruntea bucatelor, nu dispare. Mutre primitiv inexpresive continuă să spurce gardurile, zidurile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în orașul voievodal și spiritual deopotrivă, care a știut dintotdeauna să nu-și păteze blazonul, să-l țină în compania celorlalte cîteva mari orașe ale țării, cele care, de fapt, au și definit/ definesc statul român modern. Culmea e că talciocul ăsta rău-mirositor se confundă cu străvechea sărbătoare a Sfintei. Dacă din veac, mult cucernica procesiune s-a consumat în taina credinței, oferindu-se sufletelor noastre ca o mereu reînnoită epifanie, șirurile nesfîrșite mișcîndu-se în tăcere pe lîngă voievodalele ziduri și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aceleași, bătute cîndva de patriarhii impresionismului. Cu resuscitarea bruscă a pînzei lui Grigorescu, avîndu-l în centru pe celălalt mare barbizonian, Andreescu. În cămeșoiul lui de un albastru inegalat nici chiar de portretist însuși. Mîngîi cu dreapta (pensonului) burta elefantului întemeietor. Talcioc (distins), în "orașul vechi": resturi jalnice dintr-o lume care a dispărut de mult (din 1789?). Atîrnat de-o tarabă, extrem de vizibil, chipul lui Brejnev (!), în plină vigoare (... "Portret al bestiei la tinerețe"). Loc meritat, de altfel, nu? Nimeni însă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]