2,970 matches
-
duș, îi vine să urle ca o fiară, dă drumul la apă la maximum, deschide gura, vrea să se înece, el o prinde duios de mijloc și o trage din baie, se tăvălesc pe podea, el o pătrunde furios și tandru în același timp, se lasă în voia lui, el o posedă cu sălbăticie, acolo pe podele, peste covoare, se rostogolesc prin toată încăperea, peste trupul ei se năpustesc fiarele din pădure, trupuri lemnoase cu respirația împuțită, o hăcuiesc, ea vrea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
care n-o aștepta și nu și-o dorea, trecu printre corturi unde oamenii lui roboteau, murmurând înciudați la strângerea calabalâcurilor. Deodată, bătrânul staroste se opri în fața unui cort unde un tânăr își înlănțuise cu brațele țiganca, într-o scenă tandră de dragoste, urmăriți de câțiva puradei care-i priveau chicotind veseli. - Tu ce faci, mo!? Ai chef de hârjoană? Nu ai aflat că pornim la drum...? - Bulibașă! - Nici un bulibașă, desfă-ți cortul, tăbârcește-l în căruță și înhamă-ți catârii
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
putea să ai o locuință, chiar așa mi-a spus! Rămâne să mai trec pe la el săptămâna viitoare, deocamdată am un serviciu. Cât privește locuința... - Vișinel, tu glumești!? - Nu, nu glumesc de loc, mamă, și venind lângă Ina, o îmbrățișă tandru. - Nu mănânci nimic? - Ba da, aș mânca ceva dacă se poate! În timp ce mânca, făcea pauze mici, își exprima exuberant bucuria și reda fragmente din discuția avută cu omul care îi întinsese o mână de ajutor tocmai când se afla în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
țin o cuvântare (era ianuarie). De-atunci, le țin Închise În șifonier, pe un raft numai al lor, ca pe niște trofee... expirate. Doar uneori, În ceasuri târzii, le mai scot Întru admirare, le Îmbrac, le mângâi ușor, cu gesturi tandre, țesătura Încă fină, plăcută la atingere. Iar ele parcă tresar. Și din nou se naște acea stare de bine, acea comunicare specială Între mine și ele. Azi am adus În garsonieră o femeie de pe stradă. Dar nu am făcut-o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ceva de-a dreptul ieșit din comun: hainele se desprind din umerașe, ca și cum puteri invizibile le-ar fi Îmbrăcat pe dată. Sacoul se-nclină ușor și invită la dans rochia neagră a Melaniei. Rochia acceptă cu mișcări fine, cu gesturi tandre, unduitoare. Încep să se rotească Împreună, pe valurile sublime ale muzicii. Fredonez din ce În ce mai tare și aplaud fascinat, urmărind spectacolul minunat de deasupra mea. Ritmul dansului crește și valsul nu mai e vals. E un iureș amețitor, incredibil. Deodată hainele dănțuitoare
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
atâta generozitate. Și părăsi încăperea. După ce plecă Olga, mama o întrebă pe Ina așa, din pură curiozitate: - Ce au mai pus la cale fetele mele? - Nimic deosebit. O lecție de biologie, puțină bârfă și... Mama o învălui cu o privire tandră, fără cuvinte. Apoi spuse: - Olga e o fată bună, nu-i așa? - Și o prietenă adevărată, completă Ina. - Acum, poftim la masă, domnișoară! Uite că vine și tata! Și apoi, la culcare... Seara închisese demult porțile zilei. După ce luară masa
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de când strivise zăpada cu picioarele ca să se apere. Se gândea doar că lângă bocancii săi nu mai erau bocancii lui Moni ca să-i țină de urât. Și-o imagina așteptând de cealaltă parte, trecându-și limba peste buze, încet și tandru, peste buzele care surâdeau. De atunci Alex a avut destul timp pentru a-și imagina așteptarea cu Moni. Hoinărea pe străzi cu fața spre cer ca fulgii să i se topească pe obraji. Intra în câte o sală și zăbovea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
a fost cea de rinichi. Se trezi cu dureri mari, senzație de vomă și febră. I se făcu milă de el însuși și în același timp îi fu teamă că nu va supraviețui. Asistentele treceau prin fața patului său, îi zâmbeau tandru sau ironic, îi luau temperatura, notau ceva în fișa medicală și dispăreau în lumea reală, cea plină de bani și bilete. El rămânea întins, cu o incizie cât toate zilele, și aștepta să-și revină, doar pentru o altă operație
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Scuză-mă. Știi că nu mi se întâmplă des acest lucru, se vede că am fost foarte obosit. - Și cu ceva la bord, completă Ina. - Se poate! Dar promit... Alex era acum un alt om. Proaspăt, cu gluma pe buze, tandru, un Alex din zilele lui bune, acel Alex pe care Ina îl adora ca soț, ca tată al copilului ei. Ce putea să-i mai spună!? Pendula din dormitor anunța că e timpul să plece fiecare la treburile lui: Mihăiță
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Își aminti că atunci când Lili îi aducea mapa cu corespondență, scăpa ca din greșeală mâna ei mică peste mâna lui, încercând, chipurile, să restabilească ordinea foilor care se răvășiseră pe birou. În una din zile, trecuse în spatele scaunului, îl îmbrățișase tandru și-l sărutase pătimaș. Ce faci, Lili? o întrebase el. Ceea ce ar face orice fată care s-a îndrăgostit!, spusese ea cu un aer firesc. După ce Alex a făcut câteva vizite în garsoniera fetei, pretextul fiind o cafea, Lili și-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
să mâncăm ceva și să ne așezăm în pat mai devreme, poate recuperăm timpul sortit odihnei. Mâine și eu am o zi grea. Alex fu de acord că propunerea Inei era într adevăr salutară. Intră cu toată ființa sub comanda tandrei sale soții, binevoitoare și purtătoare a unei discreții pusă grijuliu sub lespedea tăcerii. 36 Cursese destulă apă pe râul din preajma orașului de la fatidicul eveniment, când Alex se întâlnise cu înscrisurile din jurnalul Inei, nebănuind până atunci că soția lui deținea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
să mor. Mă străduiam să-mi rețin lacrimile. Fără să știu când, picioarele i se înlățuiseră de ale mele și brațele i se lipiseră de ceafa mea, atât de bine, că eram unul, ca masculul și femela de mandragoră. Ardoarea tandră a acestei cărni proaspete și tinere pătrundea în mine, aspirată de toți atomii corpului meu în flăcări. Târfa mă absorbea ca pe o pradă, iar eu trăiam între teamă și voluptate. Gura ei avea gustul acru al miezului de castravete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
plasa un surprinzător „ Te iubesc cu pasiune, ca un tigru, și Îți ofer mîna mea!”( Într-o epistolă din iulie 1891). Sau, peste un an :”...Visez sosirea dumitale așa cum un beduin, În deșert, visează apa”; În fine, tot ei, ludicul tandru Îi adresează descumpănitoare rînduri tip „Sunt al dtale. din cap, pînă-n picioare, din tot sufletul, pînă la uitarea de sine, pînă la tîmpenie și pînă la nebunie!”... Hm! Să fie joacă, ori disperare? Discretul Antoșa a luat cu el secretul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
anapoda partizan, verdictul nu e dur, elogiul nu se pierde În petarde țuțerești ; autoarea nu se vrea ( pre cum alți teatrologi egofili) pe ea În peisaj, ci vrea doar să compună , cu luciditate, peisajul. Cu o luciditate, de multe ori, tandră (dacă ne e permis oximoronul). Așa se face că Întîlnim, În volumul tipărit de Princeps Edit În colecția Masca, pasaje scrise cu sufletul, cu talent de stilist și dragoste pătimașă față de teatru. Spre exemplu, ce frumos descria Sorina Bălănescu apusul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
atunci, despre concediu, despre plajă ca un hoby suprem sau despre mâncăruri. Când dădea cu ochii de mine, afișa pe față un soi de mirare nesigură, amestecată cu bucurie nepremeditată exclamând:-A! Am și uitat de întâlnirea noastră. Atât de tandru rostea ultimele două cuvinte, mai ales diftongul „oa” devenit la ea, întâlnire a vocalelor în hiat, încât eram pe moment convins că aș fi putut uita orice necaz. Cele două cuvinte subliniau, poate neintenționat, ceva din eventuala intimitate a noastră
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
detergent găurite, am dat peste un chinez mititel, care levita În poziția lotusului, iar el ne-a salutat politicos cu o Înclinare a capului, fără Însă a catadicsi să-și ia picioarele la spinare. „Cu-cu!“, o chemam, lipindu-mă tandru de câte-un perete Îmbrăcat În faianță. „Ca-ca!“, Îmi răspundea câte-o voce dogită din cabină. În miezul acestei salate de credințe și idei, existau fapte inexplicabile, ca și cum misterul nu s-ar fi simțit Împlinit până nu-și născocea contradicții
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
purtător. În vremurile acelea apropiate de cele din urmă, o septuagenară din Idaho s-a măritat cu bacilul Perez, declarând că niciodată nu s-a simțit atât de plină de viață decât atunci când mititelul În formă de bastonaș Îi ciugulea tandru ficatul. Au urmat, evident, decesul și un proces intentat numitului bacil de către urmașii băbuței milionare, care, ce oroare!, Îi lăsase Întreaga avere criminalului. În alte cazuri, gazda a căzut pradă propriei slăbiciuni. Un cetățean din Liverpool și-a păstrat ca
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
După ce „asl“-ul tentant (f/23/South Africa) și-a fluturat câteva secunde codița prin fața ochilor mei umeziți de emoție, scurta descriere biometrică (91,5/60,8/94) le-a cauzat o plăcută fixitate, pentru ca poza ei să-i mângâie tandru ca o lentilă de contact. Am intrat contra modestei sume de 14,99 euro și ne-am Împrietenit pentru 1,99 euro pe minut. În scurt timp, eram nedespărțiți. După o săptămână, toți prietenii noștri comuni de pe lonelyswingers.net ne
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
se vede cum un colț al gurii i-a coborât, desenând un rictus amar. „Femeia aceasta e din ceară“, Îi șoptesc lui Édouard, cu tonul unei bârfe nevinovate, la care el Îmi strânge palma cu un gest ferm și totuși tandru. Cel așezat pe scaunul din față are ceafa albă ca gulerul cămășii. „Uite, tipul ăsta e din ghips“, chicotesc. În dreapta lui stau, ușor ghemuite În scaune, două bătrâne, una de lut, cealaltă de plastilină. La vreo două rânduri distanță, câțiva
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și Catedrala, prin Jurnalul unui jurnalist fără jurnal, ca și printr-o copioasă corespondență. Prin mijlocirea primelor două titluri, să admitem că romanul "obsedantului deceniu", o rețetă acceptată de regim deoarece nu trecea dincolo de unele aluzii critice, de așa-numitele, tandru, "șopîrle", acceptînd teza mincinoasă că odată cu Ceaușescu s-ar fi inaugurat o perioadă a "comunismului de omenie" și că, automat, toate ticăloșiile totalitarismului roșu din România ar cădea numai în seama etapei Dej, a fost categoric devansat. Totodată, conceptul "literaturii
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9162_a_10487]
-
măgar bolnav de chagrin d'amour, care plînge și se așează suicidar pe linia ferată și un păstor bătrîn. Cu acești protagoniști nevorbitori la care se adaugă poștașul hîtru, Kusturica face un film de o mare sensibilitate, cu o ironie tandră, cu un sentimentalism la vedere, cu cunoscutele efuziuni și zburdălnicii pe care le-am văzut și în Underground (1995) sau în Vremea țiganilor (1988) și mai ales în Pisica albă, pisica neagră (1998). Nu lipsește nici muzica de taraf, nici
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
află undeva în Balcani, lîngă Bosnia-Herțegovina, care se află lîngă Muntenegru, care se află lîngă Albania și Bulgaria, care se află lîngă România. Insist să văd în filmul lui Kusturica nu o banală retorică pacifistă, ci un film sensibil, aproape tandru, despre lucrurile cu adevărat importante, despre bucuria vieții. Și da, viața este un miracol.
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]
-
Lesage și Gil Blas de Santillane, ei bine, ne citeam între noi cu un spirit critic care friza masacrul. De exemplu, Bernard Franck, nu romancierul, ci sinologul, fără să mă asasineze atunci când am citit "Prométhée delivré", nu a fost deloc tandru, ceea ce m-a ajutat foarte mult. Până la sfârșitul liceului înțeleg că ați parcurs și ați fost fascinat de ceea ce numim literatura franceză clasică, ceea care constituie matricea stilului Dvs. Credeți că evoluția postbelică a prozei franceze v-a influențat? Nu
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
cunoștea că pe un personaj oarecum brutal, si ca pe un cinic perfect. Nu mă laud, cinismul poate fi uneori o formă de naivitate. Încerc să văd lucrurile așa cum sunt în toată răceală lor crudă. Respingerea familială a fost foarte tandra, dar s-a tradus, si mărturisesc că puțin îmi pasă, nu scriu pentru ca să gust deliciile gloriei publice, scriu ca să fac ceva care îmi place mie, printr-o tăcere surprinzătoare. Singură scrisoare de felicitare din familie mi-a fost scrisă de
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
m-au răscolit, m-au emoționat și mi-au dat, dincolo de sensibiltățile și vulnerabilitățile ce fac parte din creația lui Helmut Sturmer, putere. Puterea lui ca artist și ca om. Am plecat pe străzile Sibiului unui amurg de toamnă blîndă, tandră. Am plecat cu un album superb, "Scenografii Helmut Sturmer", care duce cu el într-un mod exemplar, grafic, vizual, ca tipăritură, povestea acestui mare scenograf. Nici o abatere de la performanța artistului. Nici una. Editura Kainonia, Idea Design&Print, toate din Cluj, au
Spațiul și memoria by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9215_a_10540]