1,408 matches
-
-și soarbă șampania, anunțând că va mai rămâne puțin să se distreze jos Înainte să li se alăture celorlalți. Cum vrei tu, iubito, spuse Caleb, făcându-ne semn să-l urmăm. Am intrat Înapoi În lift, unde el folosi o tastă specială care ne permise să selectăm butonul Terasă. Aproape că am leșinat când ușile se deschiseră din nou. Nu știu exact la ce mă așteptasem, dar categoric nu la asta. Poate Îmi Închipuisem că va fi ca la petrecerea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Întorc. N-am avut norocul ăsta. —Ei, i-auzi cine e! Anne, vino Încoace, e celebra noastră fiică la telefon. Bettina, mama vrea să vorbească cu tine. Am auzit un foșnet și câteva bipuri, pentru că apăsau fără să vrea pe taste, apoi vocea mamei răsună tare și răspicat. —Bettina? De ce scriu toate chestiile alea despre tine? E adevărat? Spune-mi care-i treaba, pentru că nici nu mai știu ce să le spun oamenilor când mă Întreabă. Sigur că n-aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de întâlniri, telefoane furioase de la agenți și un morman de hârțogăraie cât să populezi o întreagă pădure. Am uitat de prânz și probabil c-aș fi uitat și de cină, dacă mâinile n-ar fi început să-mi tremure pe tastele computerului. Așa că am îngurgitat un baton de Snickers, pe jumătate mâncat și ușor pietrificat, pe care-l depozitasem, în urmă cu mai multe săptămâni, în fundul unui sertar al biroului. L-am rugat pe David să nu mă mai dea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
imensă. Aștept la mine în cameră să iasă mama din baie, când aud un bip de la mobilul meu. Mă uit cine mi-a trimis mesaj. Numele lui Adam Kirrane licărește pe ecran. Doamne-Dumnezeule! Calmează-te, Katie. Inspiră adânc. Apăs entuziasmată tastele. SUNT IN ORAS. VREI SA NE VEDEM? Mă holbez la text, cu mâna dreaptă încleștată pe mobil. E fantastic, nu? E un basm, și eu sunt personajul principal. Nu am mai fost atât de entuziasmată de atunci, demult, când eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mă compătimea. Sărăcuța de Katie, cu imaginația ei bogată. I-am dat timp până la unsprezece, apoi m-am dus sus cu o sticlă de vin într-o mână și mobilul în cealaltă. Rețeta sigură pentru dezastru, nu? Am apăsat încet tastele mobilului, sperând, împotriva tuturor evidențelor, că există o explicație plauzibilă pentru comportamentul său. Poate a fost implicat într-un accident teribil. Poate s-a îmbolnăvit sora lui sau și-a pierdut mobilul. Demn de milă, știu, dar mă agățam de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
angajat sârguincios. Mă străduiesc să fac totul cât de bine pot și nu trag chiulul decât foarte rar și atunci cu promoția aia la echipamentul sportiv am stat chiar și peste program și am organizat și tombola de Crăciun... Apăs tastele cu putere, din ce În ce mai aprinsă la față de agitată ce sunt. — Emma. Paul se uită cu subînțeles spre ceasul de la mână. — Da. Trag aer În piept adânc și mă ridic. N-am să-l las să mă dea afară. Pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să-ți povestesc), amicul Ilie n-a mai fost de găsit, vezi Doamne aflase că tata, bolnav, n-o să se mai întoarcă în televiziune... După zece ani de rupere a legăturilor, degetele mele parcă nu mai știau să formeze pe tastele telefonului (taste am zis, fiindcă în provincie sun de la biroul cu telefoane mai contemporane) succesiunea de cifre care răspundea la el acasă. Probabil de asta mi-am asumat riscul să vin pe litoral fără să-l anunț, gândesc, așezându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
povestesc), amicul Ilie n-a mai fost de găsit, vezi Doamne aflase că tata, bolnav, n-o să se mai întoarcă în televiziune... După zece ani de rupere a legăturilor, degetele mele parcă nu mai știau să formeze pe tastele telefonului (taste am zis, fiindcă în provincie sun de la biroul cu telefoane mai contemporane) succesiunea de cifre care răspundea la el acasă. Probabil de asta mi-am asumat riscul să vin pe litoral fără să-l anunț, gândesc, așezându-mă pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
spre marea mea uimire, vocea spune „Vă mulțumim! Aveți legătura cu Corporația Bancară Endwich. Endwich - pentru că ne pasă. Pentru reglarea datoriilor, apăsați tasta 1. Pentru întârzieri la plata ipotecii, apăsați tasta 2. Pentru depășiri de cont și penalizări bancare, apăsați tasta 3. Pentru... „ — Gata! Am reușit. Expir cu emfază, simțindu‑mă un pic ca James Bond când sparge un cod și salvează lumea. Sunt la reglarea datoriilor? Sau la depășiri de cont și penalizări bancare? — Depășiri de cont și penalizări bancare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Învolburări de materiale roșii și verzi și se asorta foarte bine cu rochia ei roșie. Cerceii erau niște cercuri uriașe din aur, iar unghiile lucioase, fiecare din ele fiind mai lungă decât ale mele puse cap la cap, loveau ușor tastele computerului, ca și cum ar fi dansat step. Spuse: — De ce n-o fi scriind doar „Linda“? Toată lumea știe cine dracu’ e ea. Ascultă la mine, faptul că se tot Învârte pe lângă mine când lucrez e de ajuns să-mi cauzeze un infarct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nimic. Trebuie să te prezint amicului meu, Duggie Sutton. Ce planuri ai pentru lunea viitoare? Cred că luni e... Stai o clipă, să verific. Scotoci În geanta ei strălucitoare și scoase un mic dispozitiv electronic. Împunse cu vârful unghiei diverse taste, privind apoi triumfătoare spre mine. — Da, e luni! Te rog să vii și tu. Duggie o să dea o petrecere În apartamentul lui. Să-ți scriu adresa... Puse dispozitivul Înapoi În geantă și extrase o agendă; frunzărind paginile, a descoperit una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nu știu! A prins deja toate trucurile. Da, mă mut la Jan. S-ar putea chiar să ne căsătorim. Lou aprobă cu o mișcare a capului. — Mă bucur să aud asta. Păi, zise ea pe un ton măreț, apăsând o tastă a computerului, voi n-aveți altceva mai bun de făcut decât să pierdeți vremea pe-aici? Ore de predat, ceva? Lou ne concedia tocmai la momentul potrivit, iar noi Îi eram amândoi recunoscători. M-am ridicat și m-am Îndreptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
că am primit un mesaj vocal. — Poți să-l asculți, dar nu-ți dau voie să-l suni înapoi, mă previne Daisy, înapoindu-mi telefonul. Dacă te văd formând numărul, ai de-a face cu mine, să știi! Apăs pe tasta pentru mesaje vocale și observ cu surprindere că îmi tremură mâna. „Aveți un mesaj vocal nou“ spune robotul. Da, știu, prostule, grăbește-te să mi-l „înmânezi“! Între timp, cu mâna cealaltă încep să smulg franjurii de mătase ai șalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să mă Întorc Înapoi!” Nimic de făcut. Niciodată nu s-a Întâmplat. Buf. În schimb, Abu e indulgent, Îți permite căința, aș putea să am din nou textul meu dispărut dacă m-aș hotărî la timp și-aș apăsa pe tasta de recuperare. Ce ușurare. Numai că la gândul că, voind, aș putea să-mi amintesc, uit imediat. N-o să mă mai duc prin bărulețe să dezintegrez mici nave cu proiectile trasoare atât timp cât monstrul nu te dezintegrează pe tine. Aici e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fâțâi pe unde vrei, și nici Torquemada n-o să poată ști ce-ai scris, numai tu și celălalt (acel Altul?). Să zicem că ei te și torturează, tu te prefaci că mărturisești și că tastezi, și, În loc de asta, apeși o tastă nevăzută și mesajul nu mai este. Vai, scrisesem ceva, am mișcat degetul din greșeală, a dispărut tot. Ce era? Nu-mi amintesc. Știu că nu dezvăluiam nici un Mesaj. Dar după aceea, nu se știe. 4 Cel ce Încearcă să pătrundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu Fiicele Evei... Au căzut În plasă. Petreceam zile Întregi În micul teatru, cu o țeavă lungă În mână, cum văzusem În ilustrațiile din opusculele despre misionari, le dădeam cu ea peste degete când greșeau nota - genisul are numai trei taste, ai de mișcat arătătorul, mijlociul și inelarul, iar În rest e chestiune de forma gurii, cum v-am spus. N-o să vă lungesc prea mult povestea, micii mei ascultători: veni și ziua În care eu i-am putut prezenta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
zece, tocmai săltase de la gradul patru, către rangul opt. Era ceva! În momentul acela, telefonul mobil al Poetului emite un piuit, un semnal sonor personalizat, specific, pentru primire de mesaj. Din sursă neidentificată. Dănuț se oprește la jumătatea scărilor, apasă tastele și citește enunțul fluorescent, afișat pe ecran: " Ființe trecătoare, Luați aminte! Din rău, În și mai rău, Lucrurile degenerează aprioric Din Nahema, Sephirahul impurității pământești. Păziți-vă...! " Dănuț dă nehotărât din umeri și închide mașinal aplicația. Continuând să coboare. LILITH
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Fratele. Imediat...! Formează-l, Dănuțule! zice polițistul. Gata...! Pătrundere neautorizată, pe timp de noapte, într-o instituție publică! Aruncă-i în aer! Termină-i! Achită-i! Dă-le foc, secăturilor naibii, de infractori! Acuma, bre! Apasă!! Arde-i...!!! Poetul turtește tasta de apel. Geamurile Secției se iluminează ca ziua, înainte de a se pulveriza. Clădirea joasă, din cărămidă, implodează. Unda de șoc și bubuitura, vin tăvălug peste miriște, dându-l de-a rostogolul, cu zgaibaracele-n sus, pe Bogdănel, care se și săltase
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-și demonstreze talentul. Numere și simboluri tehnice se afișau pe lectorii din fața lui Kane. Le verifică, comparându-le cu datele imprimate în memoria sa. ― Totul pare normal până acum. Dă-ne o imagine. Degetele lui Lambert ropoteau arpegii complexe pe tastele înghesuite ale controalelor sale. Toate ecranele pasarelei, cele mai multe atârnate la semiînălțime pentru ușurarea inspectării, se aprinseră. Navigatorul se aplecă asupra ocularului de lângă scaunul său... și se încruntă numaidecât. Ceea ce văzu n-o surprinse. Ceea ce nu văzu o îngrijora. Factorul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mușca buza.) Dacă obținem vreun semnal din partea lor, vom ști dacă suntem în cuadrantul cel bun. Dacă Sol e prin preajmă, vom recepționa un răspuns de la una din stațiile orbitale-releu. Fără să piardă vremea, degetele lui Lambert atinseră mai multe taste. ― Aici Nostromo, remorcher de comerț, înmatriculare unu opt zero, doi patru șase, în drum spre Pământ cu o încărcătură de petrol brut și rafinăria aferentă. Cheamă controlul de trafic special Antarctica. Mă recepționați? Recepție! Numai țârâitul sorilor din depărtări trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
se așeză, cu ultimele crâmpeie de amintire în ochi. Acestea pieriră ca niște umbre, lăsând în urma lor un reziduu voalat de trecerea timpului. Într-o doară, acționă un comutator de pe pupitrul său de comandă. Deodată, un indicator se aprinse deasupra tastei apăsate, aruncând asupra lui Parker o lumină verde. ― Tu ce culoare ai? întrebă. ― Verde! Admise Brett după ce-a repetat pe tastura sa procedura activare-verificare. ― Și eu! zise Parker, resemnat. Rămase cu ochii la bulele care se aglutinau în sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ei de navigație. ― E aici, zise Dallas, arătând cu degetul un punct minuscul. (Privi în jur fețele încordate.) Acum ciuliți bine urechile. Își reocupară locurile. Dallas îi făcu un semn din cap lui Lambert ale cărei degete așteptau deasupra unei taste speciale. ― O.K. Dă-i drumul la bandă. Atenție la volum. Navigatorul apăsă comutatorul. Sala se umplu de un șuierat ascuțit. Vorbeau stelele. Deodată un sunet terifiant explodă prin pasarelă. Kane se cocârjă și Ripley păli în mod rușinos. Urletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
electronica de bord. Nostromo porni coborârea în spirală regulată ― cale balizată de creierul central ― înfruntând cu înverșunare vânturile contrare, zvârlind în lături vârtejuri de aer negru. ― Cincisprezece kilometri, progresăm, anunță Ripley cu o voce egală. Doisprezece... zece... opt. Dallas apăsă tasta unui control. ― Frânați. Cinci... trei... doi. Un kilometru, zise Kane, încovoiat deasupra pupitrului. Coborârea preluată acum de ordinator! Un zumzet ascuțit umplu pasarela comandamentului când Mama superviză faza finală, reglând căderea pe ultimii metri cu mai multă precizie decât cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
valabil. Ea porni spre cel mai apropiat ascensor. ― Dacă mai apar probleme și aveți nevoie de ajutor, sunt pe pasarelă. ― Just, zise Brett moale. Parker urmări din ochi silueta grațioasă care dispărea în umbra coridorului. ― A dracu'! Ash apăsă o tastă. Pe ecranele video se înfiripară forme brăzdate de paraziți, apoi imaginile se precizară. Verifică repede celelalte aparate de supraveghere. Cele trei semnale emise de combinezoanele spațiale ale exploratorilor ajungeau clare. ― Cum merge? se auzi un glas în intercom. Stinse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mai pot... Pe Nostromo, Ash asculta cu atenție fiecare cuvânt. Pe neașteptate, vocea lui Dallas dispăru. Reveni foarte clar și dispăru iar. Complet. Odată cu ea, și contactul vizual. ― Dallas! (În mare grabă, Ash împunse niște butoane de pe consolă, atinse câteva taste, ceru pe claviatura de programare o mai bună rezoluție a receptoarelor deja puse la grea încercare.) Dallas! Mă recepționezi? Te-am pierdut. Repet, te-am pierdut... Răsuna numai scrâșnetul termonuclear al soarelui. La doi pași de cocă, înălțimea colosală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]