549 matches
-
uită la Uri. —Ne urmăresc. Vor să obțină înaintea noastră informația pe care a ascuns-o tatăl tău aici. Ce putem face? — Putem vorbi cu ei? Maggie se holba la ecran. Mai planau încă pe lângă ea. Apăsă pe Vorbește și tastă în interiorul ferestrei, dându-și silința să rămână în pielea personajului. Salut, băieți. Care-i treaba? Așteptă un răspuns. Trei secunde, patru, cinci. Se uită la ele până când ceasul Second Life din colțul ecranului indică un minut. Nimic. — Așteaptă să facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
în Second Life, cu siguranță nu vor lăsa un cordon amărât să le stea în cale. Maggie apăsă pe Vorbește. Iar voi! măi iepurașilor, voi vă dați la mine? —Maggie, ce faci? Îi las să afle că știm. Continuă să tasteze, folosind acum funcția de căutare din Second Life. Cuvântul căutat: Guttman. Poate că exista o modalitate evidentă de a ajunge la insulă, ceva care le scăpa din ochi amândurora. — Mă duc să aduc ceva, spuse Uri îndreptându-se spre ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
cu sânii mari creată de sora ei, ci ca Shimon Guttman însuși. Cu siguranță că așa funcționa codificarea: insula din Geneva nu se va deschide decât pentru el. Apăsă pe butonul de căutare, vrând să verifice fișierul de nume. În timp ce tasta prenumele și apoi numele lui, spera că, măcar de data asta, bătrânul făcuse lucrurile ușoare. Nume de utilizator și/sau parolă invalide, vă rugăm, încercați din nou. Introduse mai multe variante. ShimonG, SGuttman și încă vreo cinci-șase. Erau mulți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
numele ăla. Repetă parola dinainte, Vladimir 67, și, sub ochii ei, pe ecran se materializă o siluetă zveltă de bărbat, mai întâi dezbrăcat, ca un manechin sau o statuie făcută din piatră rece, gri, apoi îmbrăcat treptat. Apăsă pe Hartă, tastă Geneva, apăsă pe Teleportare și, după cele câteva secunde de care avu nevoie calculatorul pentru a se încărca, se afla din acolo planând deasupra apei de un albastru strălucitor și a malurilor înverzite ale lacului. Căută insula lui Guttman cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
amintiți cumva când ați primit ultima oară o astfel de indicație? Am crezut că Sonia Anderson va rămâne măcar puțin pe gânduri, că va căuta un timp În memorie. Da de unde! Răspunsul a venit imediat, de parcă, Întrebând, aș fi apăsat tasta de pornire a unui automat high technology. - 1992, imediat după apariția cărții lui Francis Fukuyama, Sfârșitul istoriei și ultimul om. Ni s-a cerut să urmărim cu atenție ecourile stârnite de lucrarea colegului dumneavoastră nipono-american În mediile academice, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fetiței slăbuțe din interior să îi fie asociată o personalitate veselă și pozitivă, așteptând și ea ocazia să izbucnească într-un val de joie-de-vivre? I-am pus în mână o bancnotă de douăzeci de lire și am privit-o cum tastează absentă „20“, deschide casa și privește în sus la „1,60“ afișat verde pe micul ecran electronic. Chiar și micul efort mental de a calcula restul îi era refuzat: tot ce se afla în jurul ei îi lipsea trupul și sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
clar că eu sunt aia -, da’ cu ajutorul Domnului îmi schimb forma trupului și găsesc persoana care-am vrut dintotdeauna să fiu. Totu’ a mers grozav săptămâna trecută și mulțumită lui Iisus și familiei mele sunt acum în convalescență. Deja când tastez mesaju’ ăsta, mâinile îmi sunt mai aproape de corp și chiar pot vedea tastatura din poala mea fără să mă chinuiesc. Mi s-a micșorat și umflătura de la glezne. Am trecut de la a întreba dacă trebuie să mi se examineze creierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pentru SP, dar toate lucrurile lor îs așa deprimante. Seamănă mai mult cu niște suporturi medicale decât cu lenjeria drăguță și sexy. M-am deprimat așa tare că m-am dus direct la internet café-ul de lângă magazinul nostru și am tastat „operație de slăbire“ în Yahoo ăla, să văd dacă e vreun loc pe-aici unde se face operația de slăbire. A durat câteva ore să-l găsesc - înțeleg de ce și-a făcut-o Crystal așa ușor; dac-o voiam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
așa cum au făcut cu toate celelalte lucruri de proveniență americană. „Ei, asta e“, m-am gândit, „o să-i trimit un email“. Îmbrăcată În capot, m-am așezat la biroul pe care Milton Îl instalase pentru Hunter În bibliotecă și am tastat: Dragul și iubitul meu soț, Soția ta Îți duce dorul nespus de mult. A fost cooptată inopinat la organizarea unei teribile petreceri pentru o Proaspăt Divorțată, la care au voie numai burlacii, și speră că nu ai nimic Împotrivă. Apropo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
și apoi m-a informat: — Nu este cazat nici un domn Mortimer la noi. Cu siguranță a predat camera. Nu, sigur este acolo, am insistat. Unde altundeva putea fi? — Verific din nou... urmă o pauză și o auzeam pe centralistă cum tastează la computer. Nu. Aici apare că a eliberat camera vineri. La ora 2 după-amiază. Au revoir. Legătura s-a Întrerupt. Am pus Încet receptorul În furcă. Brusc, mi-am simțit stomacul În gât. Hunter eliberase camera? Unde era? În acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
să-l urmăm Într-un birou din spate. În Încăperea Îngustă era un imens birou Îmbrăcat În piele, pe care erau Îngrămădite cărți, casete cu bijuterii și schițe cu desene reprezentând pietre prețioase. Cumva, Robert se strecură În spatele biroului și tastă la un P.C. care părea antic. Pe monitor apăru o fotografie cu butonii. Erau frumoși, delicați, iar smalțul galben era atât de aprins, Încât părea că strălucește. Dedesubt, erau scrise câteva date: Preț: 120.000 $ Client: G. Monterey Modalitate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
un fiu... În timp ce taxiul ne zdruncina În josul bulevardului Fifth Avenue, am scotocit În geantă și mi-am scos BlackBerry1-ul. Așa, și acum am de gând să aflu cine este misteriosul G. Monterey. În ciuda hurducăielilor provocate de mașină, am reușit să tastez GOOGLE la BlackBerry și apoi numele G. Monterey. —Ce-ar fi să mergem la Moscova să dăm de el, În primul weekend din noiembrie? E un meci de polo pe zăpadă. O să fie distractiv. Ideea lui Lauren mă ispitea. Auzisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
G. Monterey - nu se regăsește În nici un document. Nu au fost găsite pagini care conțin „G. Monterey“. — Asta este enervant, am zis. Lauren se uită peste umărul meu la mesaj și se Încruntă. Mi-a luat BlackBerry-ul și a tastat de mai multe ori la micuțul aparat, Încercând mai multe versiuni diferite ale numelui. Nu a apărut nimic. —Bărbatul care nu poate fi găsit pe GOOGLE. Dumnezeule, ce interesant, spuse ea, În cele din urmă. Trebuie musai să dau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
S-a. Modificat“... Ce Încet mergea! Nerăbdătoare, am apăsat tasta 0. Poate Îmi făcea legătura cu un operator. Îmi pare rău. Nu. Am. Înțeles. Bine ați venit la Ticketmaster...“ De data asta, am ascultat până la capăt și apoi am apăsat tasta 5 pentru cumpărarea de bilete. —Bună ziua. Pentru ce spectacol? Întrebă o voce. Ura! Un om. —MOMA, am zis repede, incoerent. —E o producție de pe Broadway? Iisuse Hristoase! —Muzeul de Artă Modernă, i-am răspuns, Încercând să nu devin isterică. Până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
taste. Doctorul își verifică ecranul, apăsă câteva taste. — Așa. Cred că s-a rezolvat. — Excelent, am zis, nevrând să par la fel de confuz pe când eram. Fidorous se uită la mine un moment, apoi își îndreptă atenția la monitor și începu să tasteze. Eu am rămas lângă tastatura unde mă pusese, începând treptat să-mi dau seama că discuția noastră se încheiase; nu mai avea să-mi spună absolut nimic. Era ca și când urgența îi dăduse lui Fidorous ocazia de-a lăsa deoparte problemele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
țină lucrurile în mișcare. Se așternu o tăcere stânjenită, acumulându-se încet, o tensiune puternică în aer, ca și când încăperea ar fi fost un submarin care cobora și tot cobora spre locul acela unde carcasa lui începe să se îndoaie. Doctorul tastă, se întoarse la altă tastatură, mai tastă ceva, tot fără să ridice privirea. Eu mi-am mutat greutatea de pe un picior pe altul, l-am urmărit și mi-am dorit să fiu altundeva. — Deci pentru ce-s toate aparatele astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
tăcere stânjenită, acumulându-se încet, o tensiune puternică în aer, ca și când încăperea ar fi fost un submarin care cobora și tot cobora spre locul acela unde carcasa lui începe să se îndoaie. Doctorul tastă, se întoarse la altă tastatură, mai tastă ceva, tot fără să ridice privirea. Eu mi-am mutat greutatea de pe un picior pe altul, l-am urmărit și mi-am dorit să fiu altundeva. — Deci pentru ce-s toate aparatele astea? M-am simțit prost punând această întrebare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să mă-nșele, trecând din placă video În placă video ca o ușuratică, vorbindu-mă pe la colțuri de monitor. Mi-a scos vorbe pe Facebook și pe Hi5, a trimis viruși, a orchestrat ticăloase atacuri flood Împotriva mea. Mi-a tastat lucruri inimaginabile, pe care nici pixelul nu le suportă, că sunt un „târâie-mouse“ și că numai microprocesorul e de mine, că n-ar exista În tot Internetul un patch capabil să-mi repare caracterul. Ei, și când pierdusem orice nădejde
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
lipise vreodată piciorușul de solul acestei planete, dar, cu ajutorul configuratorului „Do Her! 8.0“, Îți puteai construi amanta ideală. Nici măcar nu trebuia, asemenea lui Adam, să renunți la o coastă, respectiva putea fi Întrupată din poze, filme, amintiri, dorințe sau tastând indicii și calitățile dorite. Ca un sfetnic priceput, sistemul te ajuta cu sfaturi, sugestii ori cu unele setări prestabilite: „Balcâze timide“, „Dominatoare hipertensive“, „Culturiste inocente“, „Hermeneute fragede“ sau „Intelectuale dezlănțuite“. Din câteva cuvinte, trebuia să-ți schițezi fantezia, iar baza
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
proaspătă ca un pârâu de munte, fără să sufere de osteoporoză, colită, tuse măgărească, incontinență urinară, psoriazis și demență senilă? În timp ce mintea mi se legăna astfel, prinsă În miezul dilemei, fără nici o explicație și nici un avertisment, mâna mea dreaptă a tastat 18. „Na-ți-o bună că ți-am dres-o“, mi-am spus mirat, urmărind cum falangele Își continuau trădarea, completând În dreptul ocupației, În loc de „pensionară“, „școlăriță“. „Ei drăcie, asta e răzmeriță În toată legea“, mi-am spus, puțin Îngrijorat, gândindu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
scoteau punctele negre. C XXIV Oricum, în dimineața aceea ofilită simțea că trebuie să fie emo, să arate cât de deprimant era universul din jurul lui. Pe lângă asta, excitația îi trecu repede și-l aruncă într-o dispoziție softcore. Deschise computerul, tastă increase your johnny. N-avu curajul să-și deschidă mail-ul. Vagabondă o vreme pe tot felul de site-uri: fetish, interracial, threesome, hotmilfs, stockings. În cele din urmă se plictisi. Deschise yahoo messenger-ul: în față îi sări caseta cu știri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
acces la cultură, la informație, că se umpluse țara de turnători. Tot ce conta era burdihanul, atât! C XXXIV Continuând să înțepe cu acul marginile desenului de pe pânză, Cosmin apăsă cu degetul mare de la picior butonul unității centrale a computerului. Tastă cu o mână increase your johnny și așteptă să se deschidă sistemul de operare. Încâlcită făptură și Leo ăsta! Mai avea și acum în sertar scrisoarea de la Maria Firidă în care femeia, la cererea doctorului Iolescu, îl informa asupra discuției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
inconfoundabilă. În fața ei, pe o canapea, privind flegmatic în gol cu un pahar de whisky în mână, era Thomas Winshaw, bancherul comercial, în timp ce la o masă din celălalt capăt al camerei, cel mai aproape de fereastra bătută de ploaie, Hilary Winshaw tasta în tăcere la un laptop. Ajungând la sfârșitul unui paragraf și uitându-se prin cameră în căutarea inspirației, ea a fost prima care a observat prezența lui Michael. — Salut, cine mai e și ăsta? spuse ea. Un necunoscut în noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
borcan). - Nu - răspunde Crabul - noi ne facem casa din nisip și din scoici. - Ei, parcă aveam și eu pe aici pe undeva o scoică... spune Dragoș și se duce să caute scoica în bucătărie... Dar e tare trist. În timp ce eu tastez la calculator această post-realitate literară sau postliteratură, Dragoș-Sebastian se ascunde în casa lui de sub masă și bocește încetișor. După un timp, mă aplec ca să mă uit la el și mă alungă Ce faci, plângi acolo, în căsuța ta? Plângi după
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
să aflu câte ceva despre el, dat fiind că, se pare, eram unicul angajat din Întreaga clădire care nu saliva primprejurul lui. Oare ce era mai rău: să nu fi auzit niciodată de domnul Matsuhisa, sau de Miranda Priestly? Când a tastat suma la casa de marcat, casiera minionă s-a uitat mai Întâi la supă, apoi la șoldurile mele. Chiar s-a uitat oare? Mă obișnuisem deja ca lumea să mă măsoare din cap până-n picioare ori de câte ori mă duceam undeva, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]