705 matches
-
inginerești trudind alături de Machiavelli pentru recucerirea Pisei de către Florența. Sandro Boticelli pictează aici, sub patronajul familiei de Medici, Nașterea lui Venus. Florentinii ni se relevă drept oameni sofisticați, iubitori de artă și dependenți de plăceri senzuale, iar atmosfera decadentă a tavernelor și a bordelurilor e și mai vie prin antiteza cu predicile severe ale călugărului dominican Girolamo Savonarola. Florența este în sine personaj romanesc, micul oraș-stat greu încercat din punct de vedere politic și militar - dar cu ambiții coloniale - stârnind simpatie
O biografie a lui Machiavelli by Diana Ivan () [Corola-journal/Journalistic/3452_a_4777]
-
țară. Noului proiect i s-au alăturat și doi muzicieni suedezi, Anders Diephuis și Ken Sundberg, informează Mediafax. Concertele vor avea loc în următoarele orașe: Albă Iulia (Casă de Cultură a Sindicatelor, 26 martie), Sibiu (Club Oldies, 27 martie), Râmnicu-Vâlcea (Taverna Coroană Sârbească, 28 martie) și București (Club Route 66, 29 martie). Repertoriul ales de Criști Minculescu și Nuțu Olteanu reunește piese antologice din patrimoniul Iris - "Trenul fără nas", "Pe ape", "Doar pentru voi", "Lumina zilei", "Noaptea", "Stradă ta", "Cei ce
Cristi Minculescu, decizie de ultim moment privind cariera () [Corola-journal/Journalistic/42687_a_44012]
-
Emil Brumaru Mai ții minte, , Acel an de vis și glorii, Cînd făceai cu sînii cheta Prin tavernele candorii? Aveai cea mai inocentă Coapsă din întreg orașul, Presărată fin cu creta De mult dulce pătimașul Detectiv Emil Brumaru Ce-ți înnobila chiloții, Bosumflați la fund, cu harul, Chiflicind toți cașaloții Și-ți spărgea naiv poșetă Cu pitaci și
Cuchineta by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11558_a_12883]
-
în contexte că cele enumerate mai sus, care să te pună în valoare că VEDETA?". Bendeac a încheiat: "Ăștia sunt, dragii mei. Au 70-80 de ani și un singur scop: BANII! Din orice, în orice condiții, oriunde, în restaurante, în taverne prin Israel, în sufragerii, în cămine culturale care stau să cadă, la emisiuni cu farse regizate...". Bendeac a postat și un film cu Stela Popescu cântând într-un restaurant. Răspunsul Stelei Popescu nu a întârziat să apară. Nu mă interesează
Stela Popescu răspunde atacurilor lui Bendeac: "Nu are măsură" by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/72185_a_73510]
-
cap și ridică foarfeca cu hărnicie. - Nu-mi aduc aminte !... Dar de Codreanu ce zici ?... Ăsta poet ! Așa ceva !!... Sadoveanu ?! Nu importă pe lângă Codreanu. Nu zic, talent are și Sadoveanu dar, pe lângă Codreanu, chiar să nu vorbim ! Când mergea la o tavernă, așa undeva la mahala, Codreanu a stat ș-a băut vin cu toți derbedeii, ș-acolo a găsit sonetu’ care avea el interes. După asta mare scriitor aici a fost Ionel. - Teodoreanu, dragă ! El a fost și profesor universitar. Și
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
altå datå arena uriașå, din piatrå, mișcându-și neclintirea în zbaterea flåcårilor din torțe, ori o salå imenså împånatå de armuri și trofee, sclipind palid precum sutele de lumânåri råspândite pe lângå pereți, ori mai încoace, în timp, chinuite, ascunse taverne, afumate, duhnind a licori fermentate, si acum spațiul unui teatru de varå. Diferite popasuri în care-și deschisese cartea, mereu aceeași pentru mereu alți cåutåtori de sensuri neștiute ale drumului. Filele, unduite într-o parte și alta, așteptau înfiorate momentele
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1650]
-
ne ducea un căpitan grav rănit, care oricât suferea, nu sa plâns, n-a crâcnit, ci abia când am luat citadela, a căzut și-a murit. Doamne, ce mai căpitan a fost acela! Eduardo Marquina, În Flandra a apus soarele Taverna Turcului Nu era nici cel mai cinstit, nici cel mai cucernic dintre oameni, dar era viteaz. Se numea Diego Alatriste y Tenorio și luptase ca soldat al corpurilor noastre de infanterie tercios viejos În războaiele din Flandra. Când l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Îl umflaseră aproape fără nici o lăscaie, avea destui prieteni. Așa că toți au pus mână de la mână ca să-l ajute pe toată durata popririi, făcută mult mai suportabilă de fierturile și ghiveciurile pe care Caridad Lebrijana, adică din orașul Lebrija, stăpâna Tavernei Turcului, i le trimitea prin mine din când În când, și de niscaiva reali de patru trimiși de amicii lui, don Francisco de Quevedo, Juan Vicuña și alți câțiva. În rest, și mă refer la neplăcerile tipice temniței, căpitanul știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
-i doar bustul, care se afla În Încăpere și schiță un zâmbet obosit: — Pe Dumnezeul meu, spuse Între dinți, că mi-e sete. Și fără alte comentarii mi-o luă Înainte pe scări În jos, apoi pe strada Toledo până la taverna Turcului. Pentru că nu avea pe el capa, mergea pe partea Însorită, cu capul semeț sub pălăria cu pană roșie, cam roasă la panglică, atingându-și largile boruri cu mâna ca să salute vreun cunoscut sau scoțându-și-o când se Încrucișa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
că nu le plăcea să fie ținta lor. Așa că din când În când, după apariția vreunui sonet sau a unor strofe quintillas anonime În care toată lumea recunoștea mâna poetului, gărzile alguazili și poterașii prim-magistratului corregidor dădeau o raită pe la taverna, sau la domiciliul, sau la locurile de sporovăială pe care le frecventa, ca să-l invite respectuos să-i Însoțească, scoțându-l din circulație câteva zile sau luni. Fiind căpos, orgolios și neînvățându-se minte niciodată, peripețiile astea se repetau ades
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
orgolios și neînvățându-se minte niciodată, peripețiile astea se repetau ades și Îl acreau și mai rău. Cu toate acestea, era un excelent conviv și un formidabil prieten pentru amicii lui, printre care se număra și căpitanul Alatriste. Amândoi frecventau Taverna Turcului, unde se puneau pe tăifăsuit Împrejurul uneia din cele mai bune mese, pe care Caridad Lebrijana - care fusese curvă și Încă mai era așa cu căpitanul din când În când și nu pe bani - avea grijă să le-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
au de-a face. Prin urmare, căpitanul, deja În picioare, mai bău o gură de vin, se uită la necunoscuți În semn de scuză că lucrurile merseseră prea departe și făcu din cap un gest spre ușă, ca să nu paradească taverna lui Caridad Lebrijana, care părea sincer preocupată de starea mobilierului ei. — La dispoziția domniilor voastre. Ceilalți Își Încinseră și ei fiarele, și toți gătară să iasă În stradă, foarte interesați de mersul evenimentelor, Încercând să nu dea spatele unii altora, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cumplită. — Cât de frumoși? Vreo șaizeci de scuzi. În dubloni de patru. — Nu-i rău. Pupilele ochilor deschiși la culoare ai lui Diego Alatriste se micșorară. Trebuie omorât careva? Saldaña făcu un gest evaziv, uitându-se pe furiș spre ușa tavernei. — S-ar putea, dar eu nu știu amănuntele... Și prefer să nu le cunosc, sper că mă-nțelegi. Tot ce știu e c-ar fi vorba de o ambuscadă. Ceva discret, noaptea, la adăpostul capei, mă rog, cu tot tacâmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
haină, să-ți plătești datoriile, să-ți pui cât de cât ordine În viață. Să aranjezi cât de cât cele două chițimii Închiriate În care locuiam noi doi, el și cu mine, la etajul de deasupra curții din spate a tavernei, cu poarta dând În Strada Archebuzei. Să papi mâncărici calde fără a mai depinde de pulpele generoase ale lui Caridad Lebrijana. — Mai e ceva, adăugă Saldaña, parcă urmărindu-i firul gândurilor. Treaba asta te va pune-n legătură cu niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
fără tiruri-ta-ta și fără zâmbet. Nici măcar mascatul cu capul rotund nu Îndrăznea să deschidă gura. O mică doamnă Poate și pentru că adevărata patrie a unui om este copilăria sa, În pofida timpului scurs Îmi amintesc mereu cu nostalgie de Taverna Turcului. Nici locul acela, nici căpitanul Alatriste, nici acei ani plini de peripeții ai adolescenței mele nu mai există; Însă pe vremea lui Filip al nostru, al patrulea cu acest nume, taverna era una din cele patru sute În care Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
timpului scurs Îmi amintesc mereu cu nostalgie de Taverna Turcului. Nici locul acela, nici căpitanul Alatriste, nici acei ani plini de peripeții ai adolescenței mele nu mai există; Însă pe vremea lui Filip al nostru, al patrulea cu acest nume, taverna era una din cele patru sute În care Își puteau astâmpăra setea cei 70 000 de locuitori ai Madridului - ceea ce Înseamnă o tavernă la fiecare 175 de indivizi -, nemaipunând la socoteală bordelurile, tripourile și alte stabilimente publice de o morală echivocă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ai adolescenței mele nu mai există; Însă pe vremea lui Filip al nostru, al patrulea cu acest nume, taverna era una din cele patru sute În care Își puteau astâmpăra setea cei 70 000 de locuitori ai Madridului - ceea ce Înseamnă o tavernă la fiecare 175 de indivizi -, nemaipunând la socoteală bordelurile, tripourile și alte stabilimente publice de o morală echivocă sau laxă, care În acea Spanie a tuturor contrastelor, paradoxală, unică și irepetabilă, erau la fel de frecventate ca bisericile și, Îndeobște, de aceiași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
fiecare 175 de indivizi -, nemaipunând la socoteală bordelurile, tripourile și alte stabilimente publice de o morală echivocă sau laxă, care În acea Spanie a tuturor contrastelor, paradoxală, unică și irepetabilă, erau la fel de frecventate ca bisericile și, Îndeobște, de aceiași oameni. Taverna Turcului era În realitate o bodegă În care beai, mâncai și regulai (În camere Închiriate), aflată la colțul dintre străzile Toledo și Archebuzei, la cinci sute de pași de Piața Mare. Cele două chițimii În care locuiam Diego Alatriste și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Balboa, toate astea Însemnau un spectacol fascinant și o foarte interesantă școală a vieții. V-am mai povestit că atât don Francisco, cât și Licențiatul Calzas, Juan Vicuña, Dómine Pérez, spițerul Fadrique și ceilalți amici ai căpitanului obișnuiau să frecventeze taverna, antrenându-se În lungi discuții despre politică, teatru, poezie sau femei, fără a neglija urmărirea atentă, documentată, a numeroaselor războaie purtate Înainte sau chiar atunci de biata noastră Spanie, Încă puternică și temută În exterior, dar atinsă de moarte În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
scării monumentale de la San Felipe cu centurionul Înțesat de tubulețe de tinichea pline cu mențiuni onorifice pentru campaniile lor și vitejia dovedită, toate mai false decât un dublon de plumb. Plouase nițel dis-de-dimineață și erau urme de noroi pe dușumeaua tavernei, cu mirosul acela tipic de umezeală și rumeguș pe care zilele ploioase Îl lasă În locurile publice. Cerul se Înseninase și o rază de soare, Întâi timidă, apoi tot mai sigură pe ea, Încadra masa la care Diego Alatriste, Licențiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
binevoitor și blajin la culme. Asta Îl făcea indulgent cu semenii, drept care biserica lui era Înțesată de femei venite să li se ierte păcatele, atrase de faima lui de cumsecădenie la ora Împărțirii penitențelor. În ce-i privește pe obișnuiții Tavernei Turcului, niciodată nu pomeneau În fața lui nici de afaceri necurate, nici de femei; aceasta era regula pe care Își Întemeia compania, Înțelegerea și prietenia. Afacerile tulburi și aventurile sentimentale, zicea, le tratez la confesional. Superiorilor ecleziastici, când Îi reproșau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
În casă, dar aicea sfada petelor pe pereți menea pieirea; Încovoiată-i cârja bătrânească. Învinsă-n vârstnicie-mi simții spada, și n-aflai colț să-mi odihnesc privirea, care de moarte să nu-mi amintească. Niște necunoscuți tocmai intrau În tavernă, și Diego Alatriste Își puse mâna pe brațul poetului, liniștindu-l. „Care de moarte să nu-mi amintească!“, repetă don Francisco În chip de concluzie, abătut și Însingurat, așezându-se și primind noul clondir pe care i-l Întindea căpitanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
soarele sau cea mai frumoasă stea de colțul acela al străzii Toledo, unde roțile vehiculului și copitele catârcelor stropeau cu noroi, arogante, pe oricine le ieșea În cale. Dar În dimineața aceea ceva le-a tulburat rutina. În loc să treacă pe dinaintea tavernei, ca de obicei, continuându-și drumul În sus pe stradă și oferindu-mi fugara viziune a blondei călătoare, vehiculul s-a oprit Înainte de a ajunge În dreptul meu, la vreo douăzeci de pași de Taverna Turcului. O bucată de doagă ruptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
a tulburat rutina. În loc să treacă pe dinaintea tavernei, ca de obicei, continuându-și drumul În sus pe stradă și oferindu-mi fugara viziune a blondei călătoare, vehiculul s-a oprit Înainte de a ajunge În dreptul meu, la vreo douăzeci de pași de Taverna Turcului. O bucată de doagă ruptă se lipise din cauza clisei de una din roți, Învârtindu-se cu ea odată până blocase axa; iar vizitiul se văzu nevoit să oprească și să se dea jos În noroi ca să elimine obstacolul. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și vii, și piept opulent; fusese actriță de comedie vreo cinci-șase ani și curvă tot atâția Într-o casă de Întâlniri de pe strada Huertas. Obosită de asemenea viață, imediat ce-i apăruseră primele riduri pe la colțul ochilor cumpărase din economiile ei Taverna Turcului, din care trăia acum relativ decent și bine. Voi adăuga, neîncălcând prin asta nici un secret, că Lebrijana era amorezată de stăpânul meu, Alatriste, și că În virtutea acestui fapt Îi dădea pe veresie atât de-ale gurii, cât și bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]