1,731 matches
-
anii irosiți în care eu și James am fi putut să fim prieteni, și nu numai veri care se simțeau stingheriți și stângaci unul în fața celuilalt, aproape ca doi vrăjmași. M-am apropiat de masă și am început să răscolesc teancul de scrisori nedeschise, ca să văd dacă recunosc scrisul cuiva. Desigur, nici una nu era de la James, aș fi detectat-o pe loc. S-ar fi putut ca vreuna dintre scrisori să fie de la Sidney, care să-mi povestească versiunea lui despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sărit în ochi, o scrisoare cu un timbru din Londra, adresată „D-lui C. Arrowby“, într-o caligrafie care, în mod cert, nu aparținea cuiva familiarizat cu literele latine. Mânat de o curiozitate leneșă și obosită, am scos scrisoarea din teanc și am citit-o. Era datată cu două zile în urmă, și conținea următoarele: „Dragă domnule Arrwoby, Spre regretul meu, trebuie să vă aduc la cunoștință o veste tristă. Nu am reușit să vă găsesc numărul de telefon. Dar dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nevoi. O asemenea leafă cuprinde acum două-trei hărtii - pardon, plasticuri -, iar nevoile’s Încă mai multe... Și, „Între noi, bărbații“, cărora nu ne venea greu pe atunci să dosim, de ochii vigilenți ai nevestei, o hârtie valoroasă dar nesemnificativă În teanc; cum s’o facem acum, din cele două-trei? Iar reușind totuși, tot cu buza arsă rămânem, căci cârciumarul n’are rest... Tot pe atunci, puteam căpăta rest de la o pâine, un pachet de țigări ori un bilet de tramvai, plătind
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
stins... Hapciu! N’am În față decât trei ore... Regret că n’am În față „gradele“ pe care le măsoară termometrul... ar fi un rachiu pe cinste... Dar așa, să bârfim apa, aceea care curge literalmente pe mine, udând și teancul de hârtii și cărți din față-mi. Conu’ Aurel zâmbește de dincolo de microfon; intuiesc și răspund Înainte de a termina preambulul, căci vreau să spun cât mai multe, nu de altele, dar dacă s’o porni și conu’ Petrone... Da, suntem
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și Îngrijea o turmă de pisici... „Meridian“, 17 august 2001, ora 12,25 39. Bătrânețe haine grele Mi se pare mie, Cristi, sau te pregătești să dai colțul? Văd că nu-ți mai plac pisicile - alea cu ghilimele -, că un teanc de articole, culmea comunicate, așteaptă să le publici, dar tu pigulești interminabil niște cărți - câte or fi? - Nicidecum, Moti. Doar Îmbătrânesc. Adică profit de o servitute sau de un drept al condiției mele umane. N’ai decât să mă critici
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
se impune votul uninominal. În loc să se gândească doar la viitorii aleși locali, el e deturnat de la gândul care se referă de cele mai multe ori nu la ziua de mâine, ci chiar la cea de astăzi, obligându-l să cotrobăie Într’un teanc de buletine de vot, căci mai sunt și deputați și senatori, bașca un președinte - greu lucru, căci acela știut și votat automat, tocmai iese din scenă. Colac peste pupăză, bietul alegător nu mai poate privi „barometrul“ care sunt alegerile locale
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ani, până ce primim un semn de Sus, ca să știm, Doamne, iartă-mă, de care parte-i păcatul!“ Chitanțe de demult Bătrânul domn Arvinte, fost inspector financiar în învățământ, a găsit într-o cutie de pantofi pusă bine sub pat un teanc gros de chitanțe. În prima clipă, s-a gândit c-or fi scrisori de dragoste. Din cauza panglicii, desigur. Într-un fel, chiar chitanțe de dragoste erau. Zeci de note de plată de la restaurantele unde-și ducea iubitele când era tânăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ghemuită jos, sub volan. Văzuse un tip ce dădea târcoale mașinii și a crezut că trebuie să fie un gangster. În Ames, mergem direct În campus, la oficiul poștal al Universității, la post Delivery (post restant). Aci ne așteaptă un teanc de ziare și un pachet de scrisori sosite din țară. Nici aici nu mi se cere vreo legitimație. Ne așezăm pe covorul de iarbă verde al universității - lucru permis - și timp de o oră intrăm 30.000 km prin SUA
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Franța, Italia, Spania, Egipt, Elveția, Germania, Israel, Austria, Letonia, Lituania, Estonia, Armenia, Gruzia, Moldova etc. Activități 1949-1952 -se angajează ca normator la Stațiunea de Mașini și Tractoare (SMT) Stâlpu, județul Buzău. Se transferă la G.A.S. Cândești, apoi la Valea Teancului, în funcția de contabil; 1952-1955 militar la Oradea și Brașov, fiind recrutat în calitate de redactor și corespondent permanent al ziarului În slujba Patriei; 1955-1958 muzeograf principal la Muzeul Regional de Istorie din Ploiești; 1963-1966 diplomat, Ministerul Afacerilor Externe; 1966-1972 diplomat, Ambasada
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
subțiri, se taie cu o farfurie rotundă și se coc pe o tavă. Apoi se asează câte o foaie pe farfurie. Presândule cu migdale și zahăr. Desupra se pune altă foaie și se presoară tot așa până ce se face un teanc destul de înalt, care apoi se taie bucați.Totuși, între turte se mai poate presăra mac și miere sau "jufa"-semințe de cânepă pisată cu apă. Tradiții de Anul Nou Se spune că de Anul Nou se mărește ziua. Se umblă
Filosofia şi istoria cunoaşterii by Asavei Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2060]
-
gol. Fotbaliștii de la Cioara Doicești se adunaseră grămadă în jurul arbitrului de centru protestând. Nea Fluieraș nu era altul decât fratele lui taică-meu, un fotbalist de mâna întâia pe vremea lui Dobrin (dădea golurile numai cu mâna) a scos atunci teancul de cartonașe galbene și roșii, dar le-a folosit doar pe cele din urmă pentru indisciplina oaspeților. La fluierul final, care a venit în minutul o sută zece, tabela de marcaj arăta 40 0. Golul de onoare al adversarilor noștri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
de un... referat al oricărui cenaclu literar putea fi și al Căminului Cultural din Belciugatele. Evident, formalitatea, emanată, se pare, chiar de la marele cârmaci, n-a luat-o în serios nimeni din sectorul editorial (la "Junimea", făcuserăm rost de ditamai teancul recomandărilor în alb, pentru a scuti autorii de penibilul prezentării textului într-o ședință de cenaclu suprasaturat de veleitari și "tinere speranțe"). Planul editorial, în cazul unei Case de presă din provincie (funcționau edituri la Cluj, la Iași, apoi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
de grame și două kile, așa că un op de 500 file trecea, în greutate, de o tonă! Fila de carte, alcătuită din rânduri pigulite literă cu literă din "regala" etern mânjită cu negreală lipicioasă, era legată cu sfoară și așezată teanc, pagină peste pagină, până-n pod. Dacă se cuvenea adăugat ori tăiat vreun rând, trebuia să umbli în tot mormanul de plumb ",ieșirea din format" transmițându-se ca vântul prin lanul de grâu, până la capătul capătului... Lynotipele n-au detronat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
colege mai în vîrstă, gemînd: "Poate reușești tu să te descurci". Colega a zîmbit, a luat foaia din mîna ei, a luat o hartă a Europei și a început să facă bilete peste bilete pînă ce mi-a întins un teanc considerabil cu care am plecat triumfătoare pentru a-mi lua toate vizele. Cea a Franței pe 30 de zile și cele de tranzit pentru celelalte țări. Să nu uitam că, pe vremea aceea, totul se făcea de mînă, nu ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
bani nici cît să iau tramvaiul pînă la gară. Și am intrat, udă și nepăsătoare, purtînd după mine insuportabilul miros de capră plouată. În fața mea, la ghișeu, două făpturi rotofeie, roșcovane și... uscate mașinile fiind parcate în fața ușii schimbau un teanc de bancnote. Păreau flamanzi sau elvețieni, sedentarismul îi înfășurase în straturi călduțe de osînză și ridicaseră niște priviri scandalizate spre silueta de cocostîrc plouat care aștepta în spatele lor să schimbe... un dolar. În hainele mele muiate, cu dolarul jilav în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
schimbe... un dolar. În hainele mele muiate, cu dolarul jilav în mînă, pentru nimic în lume nu aș fi făcut schimb cu privirea blazată a acelor ochi lipsiți de entuziasm și de voioșie. Imperturbabil, funcționarul din spatele ghișeului a schimbat atît teancul de bancnote din fața mea, cît și dolarul subsemnatei, cu același zîmbet stereotip cerut de relațiile per-manente cu Măria-Sa Clientela. Simțindu-mă deodată mai bogată decît ultima doamnă Rockefeller, mi-am ridicat din gară obișnuitul meu sac de pînză cadrilată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
și, în general, valorilor de ordin material. Istoria, religia și educația pe care o primesc acești oameni puteau să-i învețe pe americani că ei nu se lasă convinși să trădeze valorile pe care le consideră superioare tuturor celorlalte, inclusiv teancurilor de bani. Mai există încă un argument foarte simplu, dar poate mai convingător decât toate: dacă acești oameni, fanatici, teroriști sau cum vrem să-i numim, sunt în stare să-și dea viața în orice moment pentru cauza lor, să
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
de la sine dimpreună cu toate strădaniile mele de a o Întrevedea. Seară de seară mă Învârteam pe fâșia de trei metri dintre pat și perete, cu farfuria de mâncare În mână, iar mâna În care țineam furculița se Întindea spre teancul de douăzeci de cărți stivuite pe două rânduri deasupra teancurilor de coli scrise pe ambele fețe, Într-un gest călăuzit de inerția unui viciu Împotriva căruia nu luptasem cu suficientă convingere. Nu reușeam Încă să Întrevăd capătul drumului pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Întrevedea. Seară de seară mă Învârteam pe fâșia de trei metri dintre pat și perete, cu farfuria de mâncare În mână, iar mâna În care țineam furculița se Întindea spre teancul de douăzeci de cărți stivuite pe două rânduri deasupra teancurilor de coli scrise pe ambele fețe, Într-un gest călăuzit de inerția unui viciu Împotriva căruia nu luptasem cu suficientă convingere. Nu reușeam Încă să Întrevăd capătul drumului pe care o apucasem răsfoind cartea și Încercând să citesc, da, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu tarife și poftisem și io la ce bunătățuri s-or fi găsit În frigiderul ăla, dar tot părințelul a catadicsit să-mi spună că are Încuietoarea stricată ori a pierdut moșu’ cheile, drept pentru care ține acolo doar un teanc de fișe de lucru și bonuri vechi de deconturi, cu termenele expirate de ani de zile. La ce dracu’ le-o mai ține? Păi nu l-ai văzut cu câte o hârtie d-aia În mână prin curte? Păi altă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ale din care nu-l prea vezi scoțându-și mâinile, sfinte Dumnezeule, sfinte tare și sfinte fără de moarte, așa se Învârtea toată ziua prin bătătură, cu mâinile Înfipte până la coate În buzunare, ca un cocostârc sătul, cu burta plină de teancuri de sute și neputându-se apleca decât cu prețul unei cascade de strâmbături și Înjurături. Atunci? — Cel mai bine, Relule, ar fi să vindem sacii de ciment din pivniță. Găsim pe cineva cu o Rabă de cinci tone și-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
m-ați luat cu voi, o să vedeți... A simțit că am fi vrut să scăpăm de el, dar ăsta ar fi ultimul lucru de care să ne pese. Andrei privea dominator În toate părțile cu o sumedenie de ochi, la teancul de sute pe care-l răsfoia sârguincios Între picioare, sub masă, la mine și la văru’ Laur și după cine o fi pe aici și nu mai vine să ne bage-n seamă cu ce o avea de mâncare. În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
la tovarășii lui de Înghionteală și orăcăială. Prin zarva de gemete și mugete și mâini dansând și viersuind prin aer, n-aveam ochi decât pentru Andrei. Mi se părea mie, sau chiar se Îngrășase de când umbla noaptea prin oraș cu teancul de bani În buzunar? Parcă se Împlinise și dădea să facă fălci figura aia blonzie și mocofănoasă, de tractorist. Avea cearcăne și-o barbă de două săptămâni și mă uitam la el ca și cum Îl vedeam pentru prima oară. Măcar că-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Toți, câți? Hai să-i numărăm. Nu mă mai supăra și tu. Te văd că ești supărat. Te-ai Înnegrit și te-ai Îngălbenit tot de supărare. Poftim, ia de socotește-i. Sunt toți cu care-am plecat. Îmi Întinse teancul de sute și m-am apucat să-i număr. Socotim banii, Relule, socotim morții, facem nota de plată și plecăm. Până marțea viitoare ne-am văzut scăpați... Ce, ți se pare prost Pepino? Câți n-a scos el afară cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ar fi singura cale, și de optzeci de ani dacă aș fi. După ce ne-am pus Întru totul de acord asupra căii der urmat de acum Încolo, Carol s-a mirat că țin jumătate din camera asta mică ocupată cu teancuri de hârtie. I-am spus că până alaltăieri n-am mai trecut pe aici de aproape o jumătate de an și d-aia n-am apucat să le arunc, dar zilele astea voi face curățenie. - Sunt romanele vieții mele, i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]