82,996 matches
-
încheie cu o explicație tehnică a lui Mircia Dumitrescu, artistul plastic care a realizat viziunea grafică și coperta cărții. Mai sunt de menționat și alte date tehnice. Redactorul coordonator al volumului este Marcel Popa, directorul Editurii Enciclopedice. Prelucrarea imaginilor, folosind tehnica digitală actuală pentru a înlătura cât mai multe neclarități, a fost asigurată de un colectiv alcătuit din șase specialiști, profesori la Universitatea Națională de Artă din București. Tipărirea este executată la Regia Autonomă "Monitorul Oficial", al cărei director general este
Manuscrisele eminesciene în facsimil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11675_a_13000]
-
greșeală: filma piața operei din Paris și a fost nevoie să își întrerupă activitatea pentru că banda de celuloid nu se mișca cum trebuie. Efectul acestui experiment neintenționat a fost imaginea unui autobuz care se metamorfoza brusc într-un dric. Alte tehnici pe care le-a scos la iveală și care se regăsesc azi în abecedarele regizorilor sunt expunerea multiplă sau superimpoziția. Ironic e că, în pofida inventării acestor ingenioase manevre, există una care nu i-a dat prin cap lui Méličs: să
La început a fost fotografia by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11659_a_12984]
-
sau fără reclamă, cu sau fără "rebranding" (cum se spune în ultima vreme), dată fiind absența concurenței, sumele încasate n-au cum să justifice cheltuielile. Întregul spectacol e o maimuțăreală a economiei de piață prin mijloacele risipei caracteristice statului totalitar. Tehnica menționată mai sus poate fi întâlnită de fiecare dată când interesele politice se conjugă cu cele economice. Am serioase dubii că un ziar cu un tiraj de, să zicem, o sută de mii de exemplare, care într-un an încasează
"Orient Express"-ul nu oprește la Cannes by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11665_a_12990]
-
în anii - deja mulți - de închisoare, "luceafărul huilei" a aceptat să deschidă gura în legătură cu întunecatele evenimente care-au trimis România în rândul societăților primitive. Ține doar de voința și abilitatea oamenilor din Parchet de a face lumină până la capăt. Dacă tehnica tergiversării va funcționa și în acest caz, încă una din șansele ca societatea românească să se spele de păcate se va irosi. Pentru totdeauna. Ridicarea vălului de pe atrocitățile petrecute sub regimul Iliescu ar conține și un binevenit aspect didactic: garanția
Săraca și cinstita moștenire Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11690_a_13015]
-
negative față de o greșită înțelegere socială a individului ultragiat. Dificil la lectură pentru că e dificil ca scriitură, elaborat cu efort apreciabil și cu voință de concentrare a intensităților afective, Zbor frânt e un roman de virtuozitate narativă, cu o bună tehnică a analizei psihologice. Ionicul basarabean nu are un exemplu mai bun decât, poate, un alt roman al aceluiași autor: Viața și moartea nefericitului Filimon sau anevoioasa cale a cunoașterii de sine (de acesta îmi rezerv plăcerea să mă ocup separat
Vârful ierarhiei în proza basarabeană by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11698_a_13023]
-
biografică conferă suprasens complexului conceptual explorat timp de peste trei decenii. Mișcările în salturi, looping-urile verbale fac parte din recuzita epică, din povestea pe care Neagu încearcă să o spună apelînd fără reținere (și uneori confuz) la o serie de tehnici poetice. Înainte de teoreticienii și experimentatorii de azi ai artei generative, care vorbesc despre harta genetică a lumii obiectuale, poetul-sculptor s-a aruncat în străfundurile unei "încîntătoare clocitoare" și, prin răsuciri semantice și sonore, trecînd vijelios de la abstracție la senzorialitate, a
Artistul lumilor multiple by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11708_a_13033]
-
de forțare a cunoașterii pe care poetul începe să o organizeze evenimențial. Insist asupra termenului "evenimențial" pentru că în românește a fost tradus prin "ritual", ceea ce nu prea corespunde totdeauna contextelor extrem de fluide pe care Neagu le țese sau, mai aproape de tehnicile generative, le permutează. Mă refer la poemul "Blind's Bite/Mușcătura orbului" unde accentul cade pe "evenimentul" rotațiilor succesive (semantice, conceptuale). Zigzagului grafic i se adaugă jocul subtil al sensurilor materialului și imaterialului supuse evenimentului paradoxal: "Oarba atingere e artă
Artistul lumilor multiple by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11708_a_13033]
-
Caz unic în pictura noastră, și nu doar în cea contemporană, de continuitate lăuntrică și de permanentă mobilitate exterioară, el a reușit să traverseze cam toate experiențele majore ale genului. Insă în paralel cu investigarea picturii sub raportul limbajului, al tehnicii și al instrumentarului, Bernea încearcă și decodarea imaginii ca metaforă a creației înseși. Intre procesul de cristaliazare a obiectului plastic și traseele devenirii, în general, pictorul descoperă și afirmă existența unei solidarități intime, nașterea formei din magma cromatică transformîndu-se, astfel
Horia Bernea and Ioana Bătrânu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11706_a_13031]
-
Doar două povestiri reușește cu adevărat Dumitru Ungureanu în acest volum. Amanta anului 2000 conține mai toate obsesiile exprimate mai sus, însă înscenarea epică filtrează toate aceste tendințe punându-le într-un interesant mise en abîme. Un bărbat, specialist în tehnica prelucrării imaginii pe calculator, primește vizita unui prieten care îl roagă să-i "curețe" o casetă video pe care era filmată în condiții proaste petrecerea de revelion. Pe măsură ce filmarea este prelucrată, jocurile de amor cu femeile de la petrecere sunt povestite
Cum se dezbracă o femeie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11716_a_13041]
-
a trudit mai bine de douăzeci de ani. Deși are doar puțin peste 250 de pagini, romanul Gerda a fost început în anii optzeci și încheiat la sfîrșitul anului trecut. Prin aceasta el are și rolul unui test privind adaptabilitatea tehnicilor literare la modă între tinerii scriitori din ultimul deceniu al comunismului la cerințele momentului literar actual. Romanul lui Constantin Stan este emblematic pentru ceea ce ar putea însemna evoluția organică a prozei generației optzeci. Mizele mici la nivelul acțiunii (focalizarea pe
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
și în cazul marilor stiliști (Flaubert, să zicem), miza a stat întotdeauna pe ce se spune. La noii romancieri francezi, dimpotrivă, accentul a căzut aproape exclusiv pe cum se spune, acțiunea nefiind decît un pretext pentru punerea în valoare a tehnicilor narative. Ca orice autor hiper-lucid, Constantin Stan pune sub lupă toate nervurile textului, analizează chiar modul în care crește narațiunea cu instrumente care aparțin, mai degrabă unui critic semiotician decît unui prozator: "iar eu, încercînd să ordonez amintirile, poate chiar
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
eșecuri, speranțe, împliniri, iubiri și decepții. Nimic nu sparge limita normalității, în planul trăirii, dar totul este de luat în considerare în cel al scriiturii. Singură, această carte ar putea oferi materialul necesar pentru un registru al temelor, motivelor și tehnicilor narative ale prozei optzeciste. Cartea lui Constantin Stan nu este dintre cele care se citesc cu sufletul la gură. Mai degrabă, ar trebui studiată cu creionul în mînă. Inteligentă, mereu surprinzătoare, ea poate da de gîndit și produce revelații unor
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
culturali" mint cam mult și cam nerușinat. E dreptul lor să spună că am scris un articol "suburban în ton, marcat de o lipsă de deontologie profesională, și de numeroase erori logice și de informație" (admirați, vă rog, stilul și tehnica originală a plasării virgulelor!) Dar nu înțeleg de ce e nevoie să-mi pună în gură cuvinte pe care nu le-am rostit niciodată. Întrebarea e retorică: evident, pentru a le ieși turnătoria ca la carte. Sintagma "patrupezi din Midwest", prin
Nu trageți în patrupede! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11712_a_13037]
-
președintelui țării să-i zvârle pe brânci afară! Ca să-l ajut să realizeze dimensiunea grotescă a denunțului, e ca și cum eu m-aș adresa mai-marelui universității Fullerton, dl. Milton A. Gordon, și l-aș pârî pe Suceavă pentru că reintroduce în România tehnica denunțului calomnios. Ba mai mult, că o face abuzând de apartenența la acea universitate, atrasă astfel într-o confruntare despre care nu știu dacă e informată (Fullerton nici măcar nu e în Midwest!) Iar apoi m-aș adresa și Serviciului american
Nu trageți în patrupede! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11712_a_13037]
-
Simona Vasilache E nevoie de multă "tehnică" literară ca să nimerești, într-un dialog dintr-o carte, tonul unei discuții obișnuite purtate pe stradă. E cu atît mai greu cînd "personajele" sînt și nu prea, cu o expresie cîndva la modă, oameni ca noi. O călătorie firească, în
Firesc, despre ceilalți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11717_a_13042]
-
nu demască altceva decît dictatura culorii care i-a amețit pe mulți dintre creatorii ultimelor decenii. în vîrtejul ei s-au prins mare parte din aventurile stilistice post-dodecafoniste. Sunetul timbrat sau detimbrat beneficiază, de asemenea, de clauza culorii imanente. Nu tehnica ori limbajul zgomotului (concretului) și sintetizatorului, ci orientarea frustă ori rafinată (sofisticată) către culoare. Nu strategia înălțimilor și a duratelor, ci plonjarea în abisul timbralității, propensiunea pentru cutele cele mai mărunte de pe anvelopa sunetului. Din păcate însă, mulți compozitori au
Arhipelaguri by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11753_a_13078]
-
prefabricați (muncitori depășind stahanovist planul cincinal) apare ca totală. Într-o parte avem, așadar, producția de serie și pe stoc, schematismul, tipologia săracă a realismului socialist înfățișată cu o seriozitate de mare efect comic: "Ascultându-i pe oamenii științei și tehnicii din institutul și din Centrul de cercetări pentru mașini hidraulice din Timișoara, cum vorbesc îndelung și aprins despre fenomene precum cavitația și corosivitatea, ai crede că supremul lor adversar este bula de aer din fluide și agentul chimic care gresează
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
specificul" helvet pare să se dizolve într-un fundal amorf: "Unde sunt? Unde pot identifica "spiritul locului"? De unde știu că e Zürich, in der Schweitz, iar nu Toronto, sau Pekin, după un război atomic?" În aceste condiții, autoarea experimentează două tehnici de recuperare a pitorescului. Pe de o parte, ea se întoarce la sursele romanescului tradițional (portretul și anecdota), căci întotdeauna "spectacolul oamenilor e mai interesant decât spectacolul lumii". Dar nu atât realitățile autohtone, cât melanjul de culturi și nații, acel
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
în mijlocul vieții de parcă ar sta în afara ei. În permanență, între sine și viață e o distanță - ca aceea dintre periferie și centru - care-i permite să adauge receptării veninul - de nu chiar drogul - iluziei. De aceea, convingerea e substituită de tehnică. Nu de experiment, ci de tehnică, de meșteșug. Deși vede și simte enorm, monstruos, Caragiale, ființă muzicală, operează o de-realizare - materia e sunet sau imagine interioară, o virtualitate - care nu dă senzația declinului, ci pe a armoniei. O armonie
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
ei. În permanență, între sine și viață e o distanță - ca aceea dintre periferie și centru - care-i permite să adauge receptării veninul - de nu chiar drogul - iluziei. De aceea, convingerea e substituită de tehnică. Nu de experiment, ci de tehnică, de meșteșug. Deși vede și simte enorm, monstruos, Caragiale, ființă muzicală, operează o de-realizare - materia e sunet sau imagine interioară, o virtualitate - care nu dă senzația declinului, ci pe a armoniei. O armonie în indicibil. Aproximarea neantului și pierderea
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
pictură și BMW: mă piș pe ei. O moderată. Aceasta-i așadar starea naturală a oamenilor simpli de caracter. Modele le sînt alții ca ei. Definiția lui Vladimir trăiește. Și mă gîndesc mai mult la intelectualitatea umanistă decît la cea tehnică cînd îmi răsună-n minte vorbele orbitorului Lucifer. (Pentru că Diavolul, după chipul și asemănarea sa, este Lenin. Nu Stalin. Stalin e copilul lui. Făcut cu Troțki. Un incest revoluționar.) Și l-au mai și împăiat. Mai bine-l plastinau. Ca să
Creierul națiunii by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11760_a_13085]
-
de o desfășurare enormă de imaginație politică pentru a-i readuce la punctul zero pe politicienii din Alianță care aleargă pe culoarele propriilor interese. De când există viață politică în România, s-a mers pe ciupitură, pe avantajul de moment, pe tehnica tunului. Viziunea ori a lipsit cu desăvârșire, ori a fost lăsată în seama visătorilor. N-am impresia că lucrurile ar sta altfel în clipa de față. Faptul că nu mai există nici voci, nici mesaje limpezi adresate publicului e o
Ciupitura, avantajul, tunul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11782_a_13107]
-
mă despart de opinia lui Mircea Cărtărescu), nici acuzator. Scriitorul face parte din generația pe care căderea regimului a surprins-o pe băncile școlii. Ca toți tinerii de vărsta lui, personajul (lui) Cezar Paul Bădescu este mai preocupaț de ănsușirea tehnicii fumatului și de chinuitorul exercițiu al degustării vodcei (adevărate probe inițiatice pentru băieții ajunși la vărsta adolescenței) decât de analiza critică a regimului comunist și de imaginarea unei eventuale soluții alternative. Elevii "epocii de aur" nu problematizau realitatea politică, socială
Natural born writer by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12871_a_14196]
-
la acțiunea precedentă sau viitoare. E imposibil să nu alături "compoziția cu formule" propusă de Stockhausen în Heptalogia sa de ideea laitmotivului wagnerian. Desigur, noul travaliu componistic al sfârșitului de secol 20 presupune diferențieri: Stockhausen revine în Licht la o tehnică formulată prima oară în piesa Formel (1951). Este un procedeu asemănător cu cel definit de Hermann Hesse în Jocul cu mărgelele de sticlă, o tehnică a simplificării, generării, esențializării și simbolizării componistice. Pur și simplu, compozitorul definește trei figuri melodice
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]
-
travaliu componistic al sfârșitului de secol 20 presupune diferențieri: Stockhausen revine în Licht la o tehnică formulată prima oară în piesa Formel (1951). Este un procedeu asemănător cu cel definit de Hermann Hesse în Jocul cu mărgelele de sticlă, o tehnică a simplificării, generării, esențializării și simbolizării componistice. Pur și simplu, compozitorul definește trei figuri melodice corespunzătoare pentru Michael, Eva și Luzifer. Simultaneitatea lor conduce la o "Tripelformel" sau "Superformel" emblematică pentru întreg ciclul de șapte opere. Rolul său devine acela
O sută de ani între o Tetralogie și o Heptalogie by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12860_a_14185]