714 matches
-
speciilor și varietăților a reprezentat un progres epocal și sub aspect metodologic. Aceasta cu atât mai mult cu cât programul genetic poate primi, la rândul său, o descriere fizico chimică. Concluzia generală la care ajunge Nagel este că „prevalența explicațiilor teleologice nu constituie un model de explicație în mod esențial diferit de cel care este curent în științele fizice, iar folosirea unor asemenea explicații în biologie nu este o rațiune suficientă pentru a susține că disciplina cere o logică a cercetării
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
folosirea unor asemenea explicații în biologie nu este o rațiune suficientă pentru a susține că disciplina cere o logică a cercetării radical distinctă. “ Un punct de vedere diametral opus a formulat, câțiva ani mai târziu, geneticianul Francisco J. Ayala. Explicațiile teleologice, argumentează Ayala, sunt explicații care nu pot fi reformulate ca explicații cauzale fără pierderi semnificative în ceea ce privește capacitatea explicativă. Celor care susțin, cum face Nagel, că nu putem exclude în principiu posibilitatea ca orice explicație teleologică să fie înlocuită cu o
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
geneticianul Francisco J. Ayala. Explicațiile teleologice, argumentează Ayala, sunt explicații care nu pot fi reformulate ca explicații cauzale fără pierderi semnificative în ceea ce privește capacitatea explicativă. Celor care susțin, cum face Nagel, că nu putem exclude în principiu posibilitatea ca orice explicație teleologică să fie înlocuită cu o explicație cauzală, Ayala le răspunde că modul în care s-ar putea produce o asemenea înlocuire nu poate fi întrezărit în stadiul actual al cercetării. Pe de altă parte, „este lipsit de sens din punct
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
ochii, iau naștere prin selecția anumitor mutații și a combinațiilor lor, și anume a acelora care măresc șansele indivizilor de a supraviețui și de a se reproduce în ambianța în care trăiesc. Selecția naturală însăși va putea fi caracterizată drept teleologică în sensul că acțiunea ei generează și menține organe și mecanisme ori de câte ori funcțiile acestora contribuie la creșterea capacității de supraviețuire și reproducere a organismelor. Într-un alt sens, selecția naturală nu este însă teleologică deoarece ea nu este orientată spre
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
însăși va putea fi caracterizată drept teleologică în sensul că acțiunea ei generează și menține organe și mecanisme ori de câte ori funcțiile acestora contribuie la creșterea capacității de supraviețuire și reproducere a organismelor. Într-un alt sens, selecția naturală nu este însă teleologică deoarece ea nu este orientată spre producerea unor organisme cu anumite caracteristici, observă Ayala. Ceea ce distinge ființele vii este organizarea. O organizare sau alta servește diferite scopuri. Întervine aici o relație mijloace-scop diferită de cea specifică acțiunii conștiente, o relație
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
alta servește diferite scopuri. Întervine aici o relație mijloace-scop diferită de cea specifică acțiunii conștiente, o relație pe care autorul o desemnează prin expresia teleologie internă. Particularitățile organizării diferitelor sisteme din lumea vie vor putea fi explicate doar în mod teleologic. În numeroasele sale publicații pe această temă, Ernst Mayr a susținut un punct de vedere asemănător. Limbajul teleologic este indispensabil pentru descrierea dezvoltării și comportării ființelor vii. Nu se întrevede, astăzi, nici o posibilitate de a înlocui acest limbaj cu limbajul
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
care autorul o desemnează prin expresia teleologie internă. Particularitățile organizării diferitelor sisteme din lumea vie vor putea fi explicate doar în mod teleologic. În numeroasele sale publicații pe această temă, Ernst Mayr a susținut un punct de vedere asemănător. Limbajul teleologic este indispensabil pentru descrierea dezvoltării și comportării ființelor vii. Nu se întrevede, astăzi, nici o posibilitate de a înlocui acest limbaj cu limbajul științelor experimentale. Filozofii științei care apreciază că o asemenea evoluție ar constitui un element esențial al maturizării acelor
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
lăuntrice spre progres și perfecțiune, evoluțiile teleonomice, conduse de programe genetice, nu sunt în conflict cu cauzalitatea. În sens darwinian, evoluția speciilor de plante și animale nu are un scop prestabilit, subliniază Mayr. Dacă pentru înțelegerea unor procese biologice explicațiile teleologice rămân indispensabile, aceasta probează - susțin Ayala și Mayr - că acea unitate metodologică a științelor naturii pe care au evocat-o adesea cercetătorii și filozofii nu este nici posibilă, nici dezirabilă. Biologia este o știință autonomă. Este oare justificată concluzia în
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
diferite ale cercetării biologice Din epoca lui Claude Bernard și până astăzi, cei care au fost activi în diferite domenii ale cercetării biologice și-au exprimat fie încrederea, fie scepticismul cu privire la posibilitatea de a înlocui explicații specifice, cum sunt explicațiile teleologice, cu explicații cauzale de același tip cu cele din științele fizico-chimice și, în general, față de posibilitatea de a elimina deosebirile dintre profilul metodologic al disciplinelor biologice și cel propriu cercetării fizico-chimice. Avem bune temeiuri să presupunem că este vorba de
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
organizare, anumite întrebări la care, cel puțin în stadiul actual al cercetării, nu se poate răspunde, cu referire la legi descoperite prin cercetări experimentale, par să fie de neînlocuit. Ayala are dreptate atunci când apreciază că în biologie cerința eliminării enunțurilor teleologice, prin reducerea lor la corelații legice, este indiciul unei neînțelegeri. Cei care susțin această cerință pe temeiul unei reprezentări inspirate de idealul unității metodei științei nu țin seama de particularitățile unor domenii ale științelor biologice, care exprimă obiective specifice ale
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
corelații legice, este indiciul unei neînțelegeri. Cei care susțin această cerință pe temeiul unei reprezentări inspirate de idealul unității metodei științei nu țin seama de particularitățile unor domenii ale științelor biologice, care exprimă obiective specifice ale cercetării. Faptul că explicațiile teleologice sunt indispensabile, că multe întrebări pe care și le pun cercetătorii vieții nu pot primi răspunsuri în termenii conceptelor și legilor biologiei funcțiilor exprimă tocmai asemenea particularități. 4. Explicație prin legi și explicație istorică O temă centrală în discuția asupra
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
forței numai pentru a obține dreptatea și pentru păstrarea drepturilor naționale"6. *** Printre slăbiciunile acestui tip de interpretare din secolul al XVIII-lea a problemei violenței și a societății civile se află înțelegerea implicită a istoriei în mod evoluționar sau teleologic, ca un proces de transformare de la societăți "rudimentare" la societăți civilizate. Însuși Ferguson se temea de o posibilă revenire la barbarism, dar cadrul general al studiului său se bazează pe convingerea fermă că timpurile moderne diferă, fiind superioare erelor anterioare
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
organismul politic mai multă filantropie și mai puțină luptă în disputele legale, mai multă încredere în păstrarea cuvîntului dat etc., în parte datorate iubirii de onoare, în parte din buna înțelegere a interesului propriu"16. Presupusa sau implicita relație pozitiv teleologică dintre societatea civilă și violență din această formulare nu este justificată; societatea civilă, contrar a ceea ce spune Kant, nu este în mod necesar sinonimă cu tendința spre "pace perpetuă". O societate civilă puternic dezvoltată poate conține, și conține în mod
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
competența comunicativă presupune inițierea și declanșarea actului comunicării de către profesor, prin combinarea a diferite căi de transmitere și de decodificare a mesajului (verbal sau nonverbal); * competența informațională este demonstrată de repertoriul de cunoștințe, de noutatea și de consecințele acestora; * competența teleologică este capacitatea de a concepe rezultatele educației sub forma unor finalități; * competența instrumentală se dovedește prin utilizarea ansamblului de metode și de mijloace în vederea obținerii unei performanțe la elevi conform scopurilor propuse; * competența decizională presupune alegerea cea mai bună între
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
84 Idem, p. 278. Liderul Școlii de la Konstanz afirma că importanța "revoluției" lui Flaubert în istoria reconfigurării conceptului de "mimesis" constă în insolitarea percepției, care dezvăluie cititorului "dependența experienței de clișeele de limbaj", în timp ce, "prin fenomenalizarea acțiunii, se dezvăluie aparența teleologică a desfășurărilor istorice, zdruncinând astfel încrederea pozitivistă în transparența cauzală a universului" (idem, p. 159). Aceeași idee o întâlnim reformulată, din perspectivă psihanalitică, în clasicul studiu semnat de Marthe Robert, Romanul începuturilor și începuturile romanului, traducere de Paula Voicu- Dohotaru
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
extrem de multe „capetele de acuzare”, aduse direct sau indirect filosofiei / filosofemelor platoniciene: primul ar fi evidențiat de maieutica socratică, de metoda descoperirii adevărului prin dezbatere (poate fi numită „filosofema dialogului” - filosofia este / ca dialog); al doilea rezidă în reliefarea necesității teleologice a filosofiei în viața publică, în democrație (poate fi numită „filosofema înțeleptului rege” - filosofia Ideilor ca temelie pentru Cetate). Cele două filosofeme au intrat sub incidența atenției scrutătoare și a interesului investigator a doi filosofi contemporani reprezentativi: Slavoj Žižek și
Filosofeme deconcertante. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2274]
-
ca fiind folositoare doar din punct de vedere didactic. Ea ne va permite să ilustrăm categoriile fabulei în binecunoscuții termeni aplicați structurii frazei, cu care sîntem familiarizați încă din școala primară. După cum am menționat anterior, modelul pornește de la o relație teleologică între elementele povestirii: actorii au o intenție ei aspiră către un țel. Această aspirație este cea de dobîndire a unei situații agreabile ori favorabile, ori de ieșire dintr-o situație dezagreabilă ori nefavorabilă. Verbele a dori și a se teme
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
actorii au o intenție ei aspiră către un țel. Această aspirație este cea de dobîndire a unei situații agreabile ori favorabile, ori de ieșire dintr-o situație dezagreabilă ori nefavorabilă. Verbele a dori și a se teme indică această relație teleologică și sînt, de aceea, folosite ca abstracțiuni ale legăturilor intenționate dintre elemente. În acest model, clasele de actori sînt numite actanți. Un actant este o clasă de actori care împărtășește o anumită calitate caracteristică. Această caracteristică comună are legătură cu
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
în//cetează de-a fi creștina. De-aci se-ncepe falsificarea ei și prefacerea într-o religie, care, ca toate cele orientale, n-a fost decât înrădăcinarea subiectivă a unei stări sociale date și credința cumcă D-zeu a lăsat teleologic ca toată împărțirea lucrurilor și a oamenilor să fie așa cum este (goettliche Ordnung). Comunismul, în forma în care ne apare azi, e negarea a tot ce esistă în societatea de azi și (consecuent) cu drept cuvânt. Artele sunt cristalizarea frumoasă
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
îngropate, acoperite sau scăpate din vedere în procesul de scriere și concepere a istoriei. Într-un anumit sens, se poate spune că genealogia se ocupă cu scrierea de contraistorii care demască procesele de excludere și mușamalizare ce fac posibilă imaginea teleologică a istoriei ca un tot unitar, cu un început, mijloc și sfârșit bine definite. Istoria, dintr-o perspectivă genealogică, nu prezintă o dezvăluire graduală a adevărului și semnificației. Ea este, mai degrabă, scena unui "joc de dominații repetat la nesfârșit
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
enunț vine după un titlu complet ambiguizat prin asociere parodică "Constantin cel Bun...", și are rolul de a conecta lectorul la lumea imediatului, a factualității subiectiv asumate. Dimensiunea pragmatică a discursului polemic derivă tocmai din această referențialitate specifică oricărui demers teleologic, fiind uneori explicit formulată, ca de pildă în textul selectat de noi: "Cititorii vor fi odată mai mult edificați în ce privește pe domnul Banu, care, construindu-și ultimul sistem de apărare, a luat măsura oportună să nu mai ‹‹polemizeze›› de aici
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
1. Actanții în jocul dialogic. Discursul polemic aparține unui tip specific de comunicare, întemeiată pe un dezacord ce polarizează enunțurile actanților implicați. Polemica este dialogică, prin excelență, și deci "obligatoriu intențională" (Gilbert Dispaux). Ea nu poate fi concepută în afara dimensiunii teleologice care relevă intenția locutorului de a se raporta cu un anumit scop și într-un anume fel la destinatar(i). Polemistul (= eul enunțării, actantul principal) ipostaziază, înainte de toate, subiectul generic surprins în dinamismul intrinsec al comunicării, așa cum îl percepe Ducrot
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
doar realitatea nudă, ci mai ales asumarea subiectivizată a acesteia. Din acest unghi, modelul dialogicii intenționale propus de Dispaux 63 stabilește, drept criteriu taxonomic al argumentării, criteriul subiectului sau, altfel spus, al intenției care stă la baza discursului, ca demers teleologic, orientat spre destinatar(i). Astfel, vorbim de judecățile de observator, de evaluator și de prescriptor, pe care polemistul, ca subiect al argumentării, și le asumă în mod diferit, în funcție de receptorul vizat. Dacă, prin comunicarea unei observații, relația dialogică se stabilește
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
emitentul colectiv sau unic al manifestului intră brutal în atenția publicului, de regulă printr-o retorică dinamică a persuasiunii în care acroșajul expresiv este capital. Manifestul are întotdeauna un caracter propagandistic (în sensul larg al termenului), de aceea funcția sa teleologică este acută, iar pragmatismul său imediat. Cu cât zgomotul pe care îl produce este mai puternic, cu atât eficacitatea sa este mai mare. Tatonând zona incertă a interdiscursivității literare, Cornel Munteanu consideră manifestul "o altă formă a pamfletului, născut în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
văzut, din unghiul teoriei lecturii, ca o entitate non-conceptualizabilă317, este beneficiarul ipso facto al prozei jurnalistice, a cărei componentă argumentativă caută să-l persuadeze și deci să-i câștige adeziunea. Pentru că, înainte de orice, discursul jurnalistic presupune manifestarea acută a funcției teleologice, iar în jurul acestui concept se circumscrie receptarea publicisticii pamfletare de către cititorul de rând, căruia îi este destinată, în mod direct. Din acest punct de vedere, succesul imediat pe care-l înregistrează, în contemporaneitatea interbelică, scriitura polemică argheziană este o certitudine
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]