1,169 matches
-
speranță-n găsirea raiului, Distrug tot ce se află-n cale Și rodind numai chin, tortură și tristețe-n preajma semenilor, Îi face să se abată de la adevărata descoperire a cerului, Creând doar infern și dor de moarte-n sânul teluric. Privesc mereu înmărmurit La fiece nelegiuire perfidă Care cutează să pătrundă-n sânul societății, Înrobind-o ca pe-un sclav Și lipsind-o de lumina fericirii sacre. Evadare La fereastră priveam până târziu, Cum se joacă stelele, Zbânțuindu-se-n
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
Adormit în inima-mpietrită a omului. Apele lumii le străbat Și ochii nu-ntâlnesc nimic-n cale, Decât amarul prieteniei perfide, Ce sălășuie-n sufletul pământesc Și-l omoară cu lancea lăcomiei. Speranța mă-mpinge mai departe, Făcându-mă să răscolesc teluricul tot Și să caut sacra prietenie, Ce zace ascunsă-n duhul profan. Amurugul mă-nșfacă prematur Și steaua mi se stinge, Lăsându-mă pustiit de dorul prieteniei, Ce n-am întâlnit-o-n drum. Ochii speranței Pe ulițele orașului merg
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
blagoslovire multă, Căci fără tine vom pieri-n văpaia balaurului. 8 Martie Din negura veacurilor vechi, Stă scris-n stelele cerului - O pecete Domnească, Ce-a sădit în toată suflarea pământească, Cinstirea și binecuvântarea binemeritatei femei, Care stăvilește puternica amărăciune telurică, Cu marea iubire dată de Dumnezeu. Femeia - în trupul ei blajin, suav și gingaș Stă ascunsă o forță tăcută, Ce oprește pieirea omenească, Scoțând-o din balta fărădelegii Și dându-i o fărâmă de speranță-n mersul vieții. Azi, de
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
Și închizându-mi ochii, Pentu a te mai vedea odată, iubito! Însa tu nu mai vii, Iar eu... rămânând în eternul somn. Amorul nopții În recele amurg șed, Fără să-mi pot încălzi inima, De duhul plăcut al dragostei, Care-nvăluie teluricul bogat, Cu farmecul frumuseții zeiești. Pașii vieții se duc în noapte Și-n pragul ușii stau încremenit, De-un fior enigmatic, Ce-mi bate-n piept Și mă preface-n piatră. O umbră gingașă se deslușește-n colțul camerei Și
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
Cu grijă ghetele curate: VINE MOȘUL CU DE TOATE! Muzica Pe cărarea infinită a lumii, Multe stele urcă și coboară, După vlaga pământului, Care le trasnformă-n vase ale tristeții Și le face să-și piardă din lumina sufletului. În lacurile teluricului străbun, Muzele cântă din liră Și metorii sunt vrăjiți puternic, De linul sunet al muzicii, Ce-i umple de extaz Și-i preschimbă-n vaze ale fericirii Uitând de chin și jale. Orfeu, venind din munții pustiitori Cu vocea meloasă
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
desfătarea teriană. Semințiile, transmițând din veac în veac Balade, doine și melodii pline de veselie, Au înfipt în pântecele muribunde ale oamenilor, O fărâmă de speranță glăsuitoare, Care va trăi veșnic Și va alunga gândul tristeții. Arta Din uitate veacuri telurice, Monarhul Timp ne dezvăluie comori arhaice Ce-au devenit mărturii falnice: O frescă a curcubeelor cosmice, Ce înseninează mereu văzduhul Și izgonește din inimi amarul. În trecerea grăbită a anilor, Dorirea cât mai mare a astrelor, De a-și manifesta
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
și nedreptatea au întunecat spiritele curate ale pământenilor, Lăsăndu-i în amarul crud al deznădejdii, Care le stăpenește mințile îmbătate-n greșeli. Stea profană renunță la sălbăticiile barbare Și-ți îndreaptă a ta soartă. Desfrânarea, iubirea de arginți și toată bogăția telurică, Îmbrobodind lumea toată, Au înrobit suflarea profană a terianilor. Stea profană, desprinde-te de mârșăveniile tale Și-ți întoarce destinul pătat în vicii. Veacul tehnologiei moderne, al cunoașterii și al belșugului măreț, Sporește pe zi ce trece-n duhul societății
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
simte binecuvântat și poate atinge armonii care îi fac sufletul să vibreze în acorduri înălțătoare. Versurile îi sunt un zbor de regăsire către sferele celeste, acolo unde poate cunoaște rostul său pe pămînt și poate aduce lumina care înseninează planul teluric. O aventură a spiritului prin care își găsește echilibru, poezia este acea putere prin care fuzionează sublim cu Universul “Poezia este starea mea de a fi și de a exista. Poezia este modul în care mă pun de acord cu
ILARION BOCA ŞI LUMINA DIN CUVÂNT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378353_a_379682]
-
mult sau mai puțin tineri. Prezentarea cărților a fost făcută de scriitorul și editorul Gheorghe A. Stroia, care a spus că: Dorin Cătălin este un poet romantic, fără îndoială. Motivul fundamental al operei sale este Iubirea, nu neapărat o iubire telurică, ci una ideală și idealizată, ”tradusă” în versuri de un romantism definitoriu. Sensibil, timid, delicat, poetul îndeamnă la iubire, la atingerea echilibrului și liniștii, prin împărtășirea iubirii. Cu certitudine de numele său vom mai auzi!... Poetul, vădit emoționat, a mulțumit
CĂTĂLIN DORIN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378548_a_379877]
-
răsucit în jocul combinatoriu! Vrei să deschizi partitura simfoniei universale, ușor prinde viață, dialogul începe, în spiritul timpului - o nouă ars combinatoria -, lași muzica sferelor să vină ritmic, ușor, spre tine, pui semne în sunetul fundamental și-adânc forjezi resorturile telurice. Un fir întins, în intervale perfecte, se termină la punctul de rupere. Sub cupola cerului am împărțit atâtea. O insolită alternanță între tensiune și relaxare! În zgomotul furtunii din travaliul durerii urmele au dispărut în intervalul exilat, neintegrabil, dar în
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
Acasa > Poezie > Amprente > CUGETARE Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2060 din 21 august 2016 Toate Articolele Autorului În sanctuarul tău lăuntric Prin natala sa grandoare, Sufletul e-un flux teluric, Pune gândul în mișcare. Gând cu gând se întâlnește, Înțelegerea-i deplină. Spiritul în noi trăiește, Cu originea-i Divină. Pe cărarea sa secretă Ce-i cu greu descoperită, Pacea veșnică-i prezentă, Bunătatea-i ocrotită. În secret E-ul
CUGETARE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379149_a_380478]
-
Nu mai fugi, oprește și asculta Surdina suferinței ce-o provoci Cu amăgiri ce alții ți le sufla. Ai îndrăzni tu oare să crezi în visu-ți unic, iluminat Decât să vrei să fii prin lume un simplu plagiat? Transcede-i poveștii telurice de dragoste feerie divină Dăruind celor ce-i iubești din al tau dor, Cu aripile iubirii fă-i vieții înconjor. Metaforă sublima ești prin a ta inima Icoana de maci pictată de roșul lor aprins, Pe zare de durere vei
BALADA CĂLĂTORULUI GRĂBIT de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379151_a_380480]
-
dălți extraterestre neștiute, Pădurea de mesteacăn freamătă ciudată desconspirând chemările tăcute... Prin oaza mea de lume rătăcită, tu treci precum o navă spațială; Rămân pierdut într-un amurg romantic nențelegând chemarea-ți siderală... Dar fii pe pace, chiar de sunt teluric, perseverent te urmăresc sub soare; Ca o cometă alergând în spațiu neîmblânzită PATIMA nu moare... Referință Bibliografică: PATIMA / Marius Nanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1403, Anul IV, 03 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Marius Nanu : Toate
PATIMA de MARIUS NANU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379863_a_381192]
-
rugat la o icoană de argint a Macii Domnului. Icoana MACII DURERII a lăcrimat. Împărăteasa a sorbit cu nesaț lacrima icoanei și a rămas însărcinată. Așa s-a născut apoi Făt - Frumos din lacrimă. Un basm tulburător de frumos, unde teluricul se împletește cu astralul, unde relațiile lui Făt- Frumos cu femei le din viața lui (inclusive cu Muma Pădurii) sunt descrise cu multă profunzime de Mihai Eminescu. Poetul nostru național avea doar 19 ani când a scris acest extraordinar basm
SFÂNTA ICOANĂ A MĂNĂSTIRII NICULA de MARIUS NANU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379992_a_381321]
-
de-a lungul exitenței ei pe alte spații. Este posibil ca forțele universale , inclusiv forțele naturii să îi fi invins pe acei ,,zei,, veniți inițial și să fi rămas pe planetă niște supraviețuitori, fără resursele necesare și înspăimântați de forțele telurice ce stăpâneau și încă mai stăpânesc planeta de azi. Spaima, o formă a fricii cumplite, i-a dominat cu efectele morții atât de total, încât lupta lor pentru supraviețuire să fi născut fel de fel de metode de salvare și
EXTRAS DIN FORMA UNUI EŞEC de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380068_a_381397]
-
ÎN NOAPTE Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1728 din 24 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Toamnă nevrută, gara cu frunze pe peron, Abscons, timid, departe sub stratul de ozon, O luminiță vie, împărățind lumină La poarta nopții rece, telurică, străină... Pretinse înțelesuri în mintea mea răsar, Se-adună inorogii sub răsărit de lună - O lume își adună tenebrele, nebună, Abstractă, dezgolită sub cerul de cleștar. De ce mi-e dor de tine? Oare mi-e dor?... Nu știu... E poate
LUMINIŢĂ ÎN NOAPTE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381824_a_383153]
-
așteptare) Iar spațiul, subiectiv și el, este esențializat, fie pe orizontalitatea drumului spre tăcerea eternă și spre negură: „Un pas. Încă Un pas Și ceața M-ascunde. Abia Îl mai aud Pe cititorul De urme”. (Încet); fie pe axa semică teluric - astral. Altfel spus, pe de o parte: cer, soare, lună, stele (termen dominant); pe de alta, pământ, peșteră, gang, melci, cârtiță, Cățelul Pământului, urmele. Între cei doi poli, între cele două mari repere cosmice, eul își consumă neliniștea, contemplând „semnele
EUGEN DORCESCU, ALBASTRELE SEMNE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382011_a_383340]
-
Autorului Când noaptea se dilată-n insomnie, disloc iluzii mână-n mână cu tăcerea și mânia. Drumul pe care trec, umilă și trufașă, deopotrivă cu amăgirea, pășește singur; coboară, urcă, freamătă speranțe...gânduri... iubiri... iar eu lacomă adun cercuri între teluric și lumină să mă conturez, până când o altă dimineață sprintenă și sonoră se cațără în ochiul ce strigă lacom țărâna și lumea și-o altă noapte își adâncește rugăciunile c-un ochi prins de păsări și altul de lut Referință
NEL MEZZO DEL CAMMIN de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380537_a_381866]
-
cer/ O bucată.// Cer, jumătate de cer,/ Dragoste jumătate,/ Numai pustiul rămâne întreg/ Dintre toate." (Dintre toate). Fiorul iernatic devine tot mai amenințător. Punctual, Cristiana Maria Purdescu abordează și subiectul profund umanitar al actorilor ce s-au desprins de spațiul teluric, impresionând decența și verticalitatea regretelor: Tot mai mulți se retrag în cimitirele/ împodobite cu trandafiri,/ Joacă la teatrul absurd al morții.// Îmbrăcați într-un abur transparent/ pun piese demult apuse, scenarii/ pierdute în mucegai.// Uneori se retrag/ În spatele scenei și
OCTAVIAN MIHALCEA DESPRE CRISTIANA MARIA PURDESCU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380633_a_381962]
-
într-o irepetabilă ecuație a estetismului interior, acolo unde linia rațiunii se întretaie atât de armonios cu aceea a sufletului. Presupunând că, într-o oarecare zi nefastă din istoria omenirii, destinul acesteia din urmă și-ar îngheța brusc trecerea sa telurică, creațiile visătorului de altădată din vatra părintească a Beiușului românesc, iar acum din cea a Holonului israelit, vor putea cu certitudine recompune, la o simplă lectură a privirii, o mică parte din trecutul ei organic și anorganic, deopotrivă. Am menționat
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
într-o irepetabilă ecuație a estetismului interior, acolo unde linia rațiunii se întretaie atât de armonios cu aceea a sufletului. Presupunând că, într-o oarecare zi nefastă din istoria omenirii, destinul acesteia din urmă și-ar îngheța brusc trecerea sa telurică, creațiile visătorului de altădată din vatra părintească a Beiușului românesc, iar acum din cea a Holonului israelit, vor putea cu certitudine recompune, la o simplă lectură a privirii, o mică parte din trecutul ei organic și anorganic, deopotrivă. Am menționat
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
de astă dată rana deschisă a propriei sale inimi. Strigătul mut al deznădejdii - „Sunt bolnav, de urât!” - nu i-a fost înțeles nici măcar de o singură Ființă. Oamenii nu făceau rost de timp ori de suflet, uitând că parcursul lor teluric nu era altceva decât oglinda vremelniciei în care neîntâmplător s-au ivit. Să fi fost tot acest chin al sfârșitului de existență singura variantă mântuitoare la ieșirea din scena teatralo-mundană a unui actor cu vocația trăirii isihaste precum GEORGE ... Citește
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
de astă dată rana deschisă a propriei sale inimi. Strigătul mut al deznădejdii - „Sunt bolnav, de urât!” - nu i-a fost înțeles nici măcar de o singură Ființă. Oamenii nu făceau rost de timp ori de suflet, uitând că parcursul lor teluric nu era altceva decât oglinda vremelniciei în care neîntâmplător s-au ivit. Să fi fost tot acest chin al sfârșitului de existență singura variantă mântuitoare la ieșirea din scena teatralo-mundană a unui actor cu vocația trăirii isihaste precum GEORGE ... XI
MAGDALENA ALBU [Corola-blog/BlogPost/380929_a_382258]
-
speranțe Chiar dacă iubirea moare-n deziluzii Căutăm sălbatic printre discrepanțe Râsetul de frunze , norul de iluzii. Căutăm fericirea dragostei sublime Gonind spre soarele incandescent Căutăm avizi un colț de albăstrime Un dans al trupurilor recrudescent. Căutăm, căutăm și iarăși căutăm Teluricul fior pierdut în eternitate Cuibul unor brațe în care ne-alintăm Sufletul pereche ,templu-n afinitate! Referință Bibliografică: CĂUTĂM, CĂUTĂM... Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2031, Anul VI, 23 iulie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana
CĂUTĂM, CĂUTĂM... de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381349_a_382678]
-
tic-tac de ceasornic alene Timpu-n loc zăbovind fără-a ține măsură Atârnând somnoros, încurcat între gene. Chiar și dorul de ducă ghemuit stă cuminte Tot sperând o plecare, tot visând un senin, Încropind traiectorii din banale cuvinte, Pendulând ba-n teluric, ba-n înaltul divin. Aș dori o mireasmă desenând zbor de flutur Și-o iubire-ar dori sufletul să-i dea ghes, Când divinul mă nalță, de teluric mă scutur, Dar eu nu pot grăbi floarea roz de cireș Steluța
A L AISE de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1916 din 30 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381371_a_382700]