869 matches
-
în original. Nu știe să judece; ăsta e singurul lucru care ne deosebește, dar e foarte nostim. îmi ține companie și mă supraveghează când mă joc pe chei să nu cad în apă și să mă înec... Trecătorul, după ce făcea temător câțiva pași cu spatele, se întorcea brusc și o lua la sănătoasa în hohotele de râs ale lui Filip. Și tu crezi, într-adevăr, că o ființă poate fi oprită să-și curme viața? întrebă Carol după câteva ore de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
birou. A întins mâna și a împuns cu arătătorul una dintre fotografiile de pe perete. — Cine e copilul ăsta încântător? m-a întrebat. Cu aparatul de aer condiționat funcționând acum lin și neîntrerupt, cu fardul împrospătat, nu mai era copilul veștejit, temător, care stătuse în soarele fierbinte, pe trotuar, în fața cofetăriei Schrafft de pe Seventy-ninth Street. Mi se adresa acum cu același echilibru friabil de care dăduse dovadă când am sărit în mașină, în fața casei bunicii miresei, și când m-a întrebat dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
foarte tulburat. Arborase o mină plină de bunăvoință, dar incapabilă de a soluționa un litigiu dificil, de acel gen: iar eu știam, din experiență, că, prin nu știu ce mijloace miraculoase, pacea era pe cale să se reinstaureze în cameră. („Înțeleptul e întotdeauna temător și nehotărât când e vorba să întreprindă ceva, de aceea are mereu parte de succes“ -Textele lui Chuang-tzu, Cartea XXVI). Nu am să descriu în detaliu (o dată în viața mea) în ce fel a izbutit Seymour -trebuie să existe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Se Întorceau pe cărări ocolite, În toiul nopții, ca să nu fie văzuți de săteni. Un timp, se ascundeau În casă. Apoi, după ce se Întremau, Îndrăzneau să iasă la lumină. Umblau târându-și cu umilință umbra pe ulițele satului, jigăriți și temători ca niște câini ajunși pe drumuri. Despre lagăr lumea vorbea vrute și nevrute. Despre unii se zvonea că și-ar fi mâncat propriile excremente, despre alții, că s-ar fi atins și de carne de om. Onisei venise cu un mărfar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
în căsătorie ? Încântată de felul în care suna vocea ei în tonalitate romantică ? Cuvintele care ar fi trebuit să-l farmece au ajuns, în felul ăsta, să-i pară o insultă. Jina ar fi trebuit să aibă o expresie mai temătoare în priviri. Mike s-a dus în biroul comun și-a dat drumul la calculator. Câteva secunde mai târziu, pe monitor a apărut unul dintre desenele Jinei. Alt râu; unul care, de data asta, se prelingea sinuos prin mijlocul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cei uitați aveau un loc al lor. Sălbăticia avea grijă de ei. Nu te merit, i-a spus Zach. Pearl a zâmbit. Cocheta din ea încă nu se evaporase în întregime. Ei, sigur că nu. Zach a ridicat o mână temător, apoi a lăsat-o să cadă la loc. Pearl a oftat. În liceu, se credea despre ea că era prea frumoasă ca să fie atinsă de cineva. Toți băieții erau înfricoșați; n-au început să i se ceară întâlniri decât atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și umblu. Pleacă-ți ramurile tale, Poate-aș vrea să spânzur Tot trecutul și o parte Din trecute gânduri. Poate-acoperi o pereche Ce iubesc în noapte, Arborele stă de veghe, Gemete și șoapte. Uneori pământul nu ne-ncape. Un sunet temător Un sunet temător și surd, Cad fructele din Pomul Vieții, Doar Cântecul, prin el mai curg Ambițiile întâietății. Lupii se-ascund, noi nu-i vedem, Tristețea nu are căutare, Cu libertatea în tandem vin dragostea și ura. Oare? Quid est
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
-ți ramurile tale, Poate-aș vrea să spânzur Tot trecutul și o parte Din trecute gânduri. Poate-acoperi o pereche Ce iubesc în noapte, Arborele stă de veghe, Gemete și șoapte. Uneori pământul nu ne-ncape. Un sunet temător Un sunet temător și surd, Cad fructele din Pomul Vieții, Doar Cântecul, prin el mai curg Ambițiile întâietății. Lupii se-ascund, noi nu-i vedem, Tristețea nu are căutare, Cu libertatea în tandem vin dragostea și ura. Oare? Quid est veritas? Întreabă Motanul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
la Yalta, sau poate chiar înainte de Yalta, de când a început războiul și s-au ales alianțele - Cine știe?... și noi care credeam în Franța, în Anglia, în America, încă din 1916... - În politică totul e posibil pentru că mulțimea e totdeauna temătoare și cu mâinile goale. - Spuneați că ați auzit odată pe o rudă a dumneavoastră, un om serios, spunând că orânduirea de dincolo e cea mai dreaptă din lume, fără inegalități sociale, fără bogați și săraci, și că acum și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vedea...Mă pofti apoi să mă așez în fotoliul de lângă fereastră. - Nu cred, spusei. - N-are importantă ce credeți, important e că așa va fi. Nu trebuie să fii ticălos pentru a executa un asemenea ordin, e suficient să fii temător. La timpul acela toți vom fi temători. - Bine, domnule Pavel, dar... El își aprinse țigara lui de proastă calitate, și două ore ne pierdurăm în discuții mai cețoase decât fumul de țigară, despre dreptate și nedreptate. 29. După câtva timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în fotoliul de lângă fereastră. - Nu cred, spusei. - N-are importantă ce credeți, important e că așa va fi. Nu trebuie să fii ticălos pentru a executa un asemenea ordin, e suficient să fii temător. La timpul acela toți vom fi temători. - Bine, domnule Pavel, dar... El își aprinse țigara lui de proastă calitate, și două ore ne pierdurăm în discuții mai cețoase decât fumul de țigară, despre dreptate și nedreptate. 29. După câtva timp, într-o dimineață, fui anunțat, când mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
unii vin pe uscat, alții pe mare. Deodată, se întoarse spre mine și-mi făcu semn: — Vino mai aproape! Neîncrezător, nu m-am clintit din loc. — Vino, nu te teme! Mama mă liniști cu privirea. M-am apropiat cu pas temător. — Apleacă-te peste masă! Spectacolul, trebuie să recunosc, era destul de uimitor. Reflexele jucăușe ale picăturilor de ulei pe fața netedă a vasului dădeau iluzia unei mișcări neîntrerupte. Dacă priveai atent preț de câteva clipe și îți lăsai imaginația să zburde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o va face, a ridicat ea sticluța galbenă. — Pentru cât timp? am întrebat timid. Umbra de pe cer reveni. Pentru totdeauna! a strigat triumfătoare Prepelicarul și apoi a izbucnit în lacrimi. Strângând-o în brațe, ud de lacrimile ei de bucurie temătoare, am întrebat: — Cealaltă ce face? Cea albastră? Nu mi-a răspuns imediat. Acum, că sunt mult mai în vârstă, nu sunt deloc sigur ce anume înseamnă cuvântul magician. în acea zi pentru Joe-Sue, născut și crescut într-un trib unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
detectiv amator, mi-a spus. Mi-am dat ochii peste cap și am mai luat o gură din cocteilul cu vodcă. —Doar nu te iei după bețivul ăsta, am răspuns. Apropo, să nu-i spui lui Alice, a zis Tom temător. Nu o să mă simtă. — Și dacă bea și ea? A dat din cap. —Are prea mulți aditivi ca să se atingă de așa ceva. Se pare că ai rezolvat problema. Inima mi-a venit la loc. Mai era o mică parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
sursă în bancă și că dacă ar urmări apelurile lui James și-ar fi putut da seama cine îmi furniza informații. James nu a avut de ales. — Iar apoi, foarte convenabil, a murit Charles. — Da, a răspuns cu o voce temătoare. A fost ca un miracol... Vocea îi pieri când îmi văzu expresia feței. — Nu crezi că... nu poți să crezi că... — Dar tu, Jordan? Tu ce crezi? Nu știu! s-a scăpat. Chiar nu știu! Înghiți în sec și credeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
satul nostru. Acolo asfințitul venea dintr-odată, ca și cum Dunărea înghițea Soarele. Întunericul năvălea dinspre pădure, dinspre baltă, un vălătuc greoi pogorât brusc peste sat. Rareori am trăit în sat bucuria, mirajul înserărilor. Diminețile, în schimb, erau minunate. Lumina parcă pășea temătoare peste case, peste ogrăzi, peste dealuri, peste sufletele noastre. Soarele se urca lin, răsfățat, întârziindu-și venirea în Lume. Mai mult parcă se juca de-a răsăritul, copil alintat, râzând, dând din mâini și zvâcnind de picioare când mama îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am pierdut astfel, stând și așteptând în gol în Bibliotecă. Stare amorfă când simt dobitocia Lumii cum se-așază în mine. Sunt furios, uneori. De cele mai multe ori încerc să scriu câte ceva. Uneori reușesc, alteori cuvintele, și ele, sunt lenoase, vâscoase, temătoare. Câteodată iau o carte la întâmplare și încerc să citesc pagini care nu-mi spun nimic. Doar ochii alunecă mecanic, prefăcându-se că urmăresc șiruri-șiruri de cuvinte ordonate geometric, dar al căror înțeles nu mai ajunge până la mine. Îmi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
al pașilor lor bătea În retragere ca o maree otrăvită, lăsînd În urmă o dîră de teamă și de beznă. Să tot fi fost miezul nopții cînd am auzit din nou bătăi În ușă, de astă dată mai slabe, aproape temătoare. Tata, care Îmi curăța cu apă oxigenată vînătaia lăsată de revolverul lui Fumero, se opri brusc. Privirile ni se Întîlniră. Urmară Încă trei lovituri. O clipă, am crezut că era Fermín, care poate că asistase la incident ascuns În vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a casei. Acolo tavanul era mult mai jos, iar ușile mai mici. Era etajul la care se găseau Încăperile servitorilor. Ultima, am știut fără să fie nevoie să spună Julián ceva, fusese dormitorul Jacintei Coronado. Julián s-a apropiat Încet, temător. Acela fusese ultimul loc unde o văzuse pe Penélope, unde făcuse dragoste cu o fată de numai șaptesprezece ani, care cîteva luni mai tîrziu urma să moară, secătuită de sînge, chiar În acea cămăruță. Am vrut să-l opresc, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
actoria. Primește cinci sute de dolari pe conferință. Exploatarea capitalistă a comunismului. Nu-i așa, căpitane? — Încă nu sunt căpitan, locotenente. — Ha! Dar ai un haz enorm, care se potrivește cu gradul tău. Mal îl studie pe irlandez, mai puțin temător decât fusese ieri-dimineață la restaurant. — Dar tu ce-ai de câștigat de-aici? Tu ești anchetator. Nu vrei slujba lui Jack Tierney. — Poate că nu vreau decât să lucrez cu tine, flăcău. Toată lumea zice că la un moment dat, date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Ni s-a părut și nouă că vedem niște cai În luminiș și tocmai ne duceam să vedem despre ce e vorba. - Dar tovarășul tău de ce nu răspunde? N-are glas? - Ba da, stăpâne... dar e mai tânăr și mai temător. Spahiul ceru o făclie, se apropie de cei doi prizonieri și le studie cu atenție chipurile. Apoi Înapoie făclia unuia din străjeri și spuse, cu un calm prevestitor de nenorociri: - Minte. Sunt iscoade ale lui Ștefan. Iar tânărul e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
serei. Porniră pe străzi cotite, Mini nu le deslușea bine. Nu știa drumul la Lina decât pe un singur parcurs, dar Nory se agățase dr brațul ei și o conducea. O umbră trecu pe lângă ele, aproape de tot Mini se stinse temător. - Ai văzut? Era Lică Trubadurul! Se duce la Rimi!. Mă tem că azi nu ajunge decât până la baba, la bucătărie. "Vărul flușturatec", cum îl cheamă Rim fără simpatie. îl "tapează" regulat, pierde-vară! Mini se opri puțin în loc. înnopta albastru, transparent
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Atmosfera de intrigă, secrete cumplite și calcule nesigure, plonjează peste cenușiul elefanților, ca un câmp static, o aură tensionantă, degete încordate pe trăgaci gata să tragă, o chimie ciudată a creierului, virtualității paranoide, care pe animale le fac nervoase și temătoare. Îngrijitorii își împing călcâiele în dosul urechilor mari și sensibile ale elefanților, murmurându-le acestora să pășească încrezător, să nu se teamă. Pădurea ia locul ierbii înalte și invitații descalecă, mergând pe jos spre locul unde Maestrul Regal de Vânătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
La urma urmei, ei ne-au oferit un adăpost. Întotdeauna mi s-a părut că Rong a avut mai multă minte decât Kuei Hsiang. Asta nu înseamnă că lui Rong nu îi era teamă. A continuat să fie delicată și temătoare toată viața ei. Își petrecea zile întregi lucrând la o broderie, după care o abandona brusc, spunând că a văzut cum i se schimbă culoarea. Ajungea la concluzia că în mod sigur era vorba de o fantomă. Se panica și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
În spatele casei, pe o spinare de deal, am deslușit cîțiva haragi de vie. Ajunsesem la un bordei cu acoperișul surpat. Printre scîndurile rărite de la ușă, ne privi un ochi crescut de spaimă. Era chiar una din neșcolarizate care ne deschise temătoare. - Tu ești, Floareo? - Eu, conașule. - Unde-i tac-tu? Fata făcu din umăr un gest vag. Însoțitorul ne lămuri că, pentru omor, omul stă la pușcărie. „De cînd l-a ucis pe Lacatușu cu paru’ ”, ne explică mai amplu el
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]