942 matches
-
ce se cerea depășit prin opțiunea pentru așa-numita "epică autobiografică" (model "obiectiv", ilustrat de creațiile ficționale ale criticilor, eseiștilor și ideologilor). Pe scurt, trecerea de la memorialistică la epica autobiografică indică însăși direcția de evoluție a literaturii criticului, de la expresia temperamentală (moldovenismul) la manifestarea ei voluntarist-"bovarică", intelectualist-burgheză. Nu trebuie omis apoi faptul că, în Istoria... din 1937, memorialistica era încadrată la categoria "poeziei epice rurale", criticul plasând-o în siajul sămănătorismului și poporanismului moldovean, pe o traiectorie previzibilă ce leagă
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
comune ("naturale", "mecanice") și al unei atitudini afirmative față de viață și de valorile ei. În schimb, situațiile 3 și 4 corespund unei psihologii "diferențiate" conturate printr-o atitudine defensivă, contemplativă și complet dezinteresată, "moldovenismul" fiind asumat în felul unei predispoziții temperamentale generice, fără nicio legătură cu sufletul țăranului moldovean și al scriitorului sămănătorist (contemplativitatea e aici una de tip decadent-estetizant, ca în romanul proustian). Nuanțând, putem afirma că Lovinescu apreciază literatura sămănătorist-tradiționalistă (și, implicit, memorialistica) drept o literatură de tip tranzitiv-mimetic
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ideea morții", astfel că, ori de câte ori încerca să-și aducă aminte de primele impresii și licăriri ale conștiinței, se vedea "mic de o șchioapă, în poarta casei, cugetând tulbure asupra vieții". Așadar, "thanatofilia" eroului lovinescian se vădește a fi o predispoziție temperamentală (i.e. înnăscută), față de care împrejurările concrete ale existenței nu joacă decât un rol secundar, fără a modifica esențial determinantele psihice ale personalității. De aceea, nici nu-i de mirare că peste câtva timp Bizu vrea din nou să se sinucidă
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
după bunul plac despre dragoste și demonii ei. Din acest motiv, "romanul" lui Bizu nu mai păstrează, de aici înainte, decât vagi legături cu memorialistica, semn că Lovinescu s-a ținut de cuvânt și a izbutit să-și reprime "moldovenismul" temperamental. Dar asta nu era de ajuns pentru a consacra un romancier. Autorul lui Bizu trebuia să mai facă dovada capacității sale de obiectivare și de invenție epică, astfel încât "ficțiunile" din textele anterioare (amintiri, documente etc.), într-o primă fază "romanțate
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
satiră, dar printr-un mod de a face întâlnirile demonstrative, ritmica, toate sunt ale teatrului"51. Nici Eugen Ionescu, frecventator asiduu al cenaclului din strada Câmpineanu, nu se arată mai îngăduitor și contestă virtuțile tehnice ale romanului, după ce subliniază sămănătorismul temperamental al criticului care scrie literatură ca formă de terapeutică psihică. Importantă e observația privind caracterul dramatizabil al narațiunii: "Am îndrăzni să reproșăm romancierului E. Lovinescu (ascultând învățăturile criticului) efectul prea teatral de la urmă, venit pe nepregătite și, natural, de aceea
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în viitor, mama sa, Raluca, are o memorie regresivă, ce nu reține decât amănuntele legate de copilărie și de căminul părintesc (căsuța țărănească unde au locuit cândva "tătuța" și "mămuța"). Lovinescu sancționează aici, cu cinism, automatismele induse de acel moldovenism temperamental, care apropie bătrânețea senilă de vârsta copilăriei: "[...] bătrâna nu uita, în adevăr, întâmplări de acum șaizeci de ani, dar nu-și mai dădea seama de ce vedea în jur". În cele din urmă, cu mințile rătăcite, bătrâna va părăsi conacul și
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
eminesciană, ci și întreaga literatură a criticului de la Sburătorul, edificată pe tiparele romantice ale melodramei (racordate, desigur, la spiritul sensibilității moderne). Un alt motiv de incomprehensiune l-ar putea constitui reticența raționalistului Lovinescu față de genul fantastic desconsiderat din pricini, desigur, temperamentale, fără niciun argument serios, care să pună la îndoială valoarea estetică a textelor din categoria cu pricina. În schimb, legătura subterană, de viziune, dintre poezia și proza eminesciană a sesizat-o corect Ibrăileanu, ale cărui afirmații merg până la un punct
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
tot Lovinescu zicea, nu-i decât expresia nemijlocită a unei personalități, explicația puterii de fascinație a versului eminescian trebuia căutată, nici nu-i de mirare, tot în "sufletul" poetului, ale cărui resorturi inconștiente, dictate de predispozițiile psihice ale rasei (moldovenismul temperamental), vor genera niște configurații estetice aparte, determinate (mai exact: puse în evidență) de voința creatoare, adică de acel "bovarism" teoretizat cu atâta zel de criticul modernist. Gândind lucrurile în acest fel, Lovinescu credea că întreaga creație eminesciană nu-i decât
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
confruntării mereu reiterate (în toată literatura lovinesciană) dintre "iluzie" și "realitate". Însă ambiția de a fi luat în serios ca romancier l-a determinat pe Lovinescu să se dezică de vechea "metodă" a "momentelor discontinui", întrebuințată anterior "dintr-un imperativ temperamental": "prin nu știu ce schimbare de mecanism creator afirmă criticul-romancier am scris Bălăuca fără nici o întrerupere, de la pagina 1 la pagina 550 a manuscrisului, printr-o creștere organică de care mă credeam până acum inapt"202. Să nu uităm, totuși, că și
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
scris Bălăuca fără nici o întrerupere, de la pagina 1 la pagina 550 a manuscrisului, printr-o creștere organică de care mă credeam până acum inapt"202. Să nu uităm, totuși, că și celelalte romane fuseseră scrise tot așa, dintr-un "impuls temperamental" și printr-o "creștere organică", fără niciun plan prealabil și fără cine știe ce efort de documentare! Atunci, cum se explică "minciuna"? De ce va fi simțit nevoia Lovinescu să se delimiteze de ceea ce scrisese până la acea dată, câtă vreme metoda "momentelor discontinui
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
corectează astfel și o eroare istorică: în zorii modernizării sale, România a optat pentru Franța, pentru că Parisul și cultura franceză aveau o forță de iradiere colosală, iar Franța avea un rol geopolitic decisiv la gurile Dunării. Dar noi, de fapt, temperamental și lingvistic, societal și comunitar, suntem mai apropiați de italieni. Așadar, după un ciclu de 150 de ani de la "descoperirea Occidentului", s-ar părea că va avea câștig de cauză primul Ion Heliade Rădulescu, acela care încerca să ne articuleze
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
elemente definitorii pentru istoria literaturii, pentru limbajul folosit, pentru simbolistica vremii. Nici criticul nu este ferit de influențele orizontului său, dar dacă autorul își poate permite să-și polueze scriitura cu elemente din mediul înconjurător, cu prejudecăți sau cu izbucniri temperamentale, criticul se obligă să-și folosească abilitatea de a interpreta textele fără să se lase influențat. Interpretul este un individ real, liber să aleagă textul și metodele de descifrare. El nu se poate dezice în totalitate de propria-i mentalitate
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
domină istoria intelectuală a omenirii, una dintre puținele forțe care îi apropie pe oameni este ceea ce numește „veracitatea științifică“, „deprinderea de a ne sprijini credințele pe observații și inferențe atât de impersonale și atât de lipsite de înclinații locale și temperamentale cât este omenește cu putință“. Este forța care poate contribui la „o diminuare a fanatismului printr-o capacitate sporită de simpatie și înțelegere reciprocă“3. De progresul în recunoașterea primatului rațiunii, înțeles în acest fel, și-a legat Russell speranțele
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
și dezbateri, la activități de cercetare, de realizare a unor microproiecte și jocuri de rol. Prin acest gen de activitate se respectă particularitățile elevilor atât din punct de vedere al abilităților, intereselor, al calității relațiilor interpersonale, dar și al trăsăturilor temperamentale și imaginii de sine. cInstruirea individuală pune accentul pe munca independentă, fără supraveghere directă și consulltanță din partea profesorului. Opțiunea pentru această formă de instruire, chiar și la Începutul mileniului trei, are o triplă justificare: psihologică, sociologică, psihopadagogică. Psihologic, invățarea umană
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
Nicolae Dabija și Ion Vatamanu, cu Dumitru Matcovschi și ceilalți din promoțiile șaptezeci-optzeci. Programat pe ceea ce Eminescu înțelegea prin "răscolirea" contemporanilor, cuvântul trebuia să aibă forță de predicție, un patos solidarizant, freamăt stimulator necesar istoriei în mers. Pe un versant temperamental, Grigore Vieru e un afectiv, un patetic, un apropiat cântului în latura lui visătoare, de unde aluviuni folclorice, o pasionalitate calmă cu aspirații transorizontice; pe alt versant se conturează tribunul, omul de acțiune destinat să devină personalitate focalizantă ori, mai exact
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
frustrat, mai precis în funcție de: modul lui de a percepe și interpreta situația frustrantă; intensitatea motivelor și importanța scopului de realizat; capacitatea de impresionare și de rezistență la frustrare; starea funcțională a organismului în momentul frustrării; particularitățile psihofiziologice care marchează, deosebirile temperamentale sau tipologice etc. Altfel spus, diferențele în stările de frustrație sunt decise nu atât de obstacol, de natura și forța de acționare a acestuia, cât mai ales de deosebirile care există între subiecții frustrați în ceea ce privește caracteristicile tipologice, motivaționale, și particularitățile
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
al „tensiunii afective”, pe care ele o implică în grade diferite, nu explică, credem, decât parțial complexitate acestor fenomene în lumea umană, complexitate derivată, din coexistent în trăirile sufletești a factorilor cognitivi cu cei afectivi și de personalitate (ex. particularitățile temperamentale, nivel de aspirație individuală, însușiri moral-voliționale etc.). Fenomenul de „stres” urmează, de regulă, stărilor de conflict și frustratie, mai ales atunci când acestea persistă, o perioadă mai lung de timp, sau când ating un anumit grad de complexitate și de intensitate
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și înfăptuire a idealurilor umaniste ale personalității. Capitolul IV Situații de frustrare și tipurile respective deconduită Deosebirile individuale existente, în mod obiectiv, în planul motivației în sistemul de idei și convingeri morale, în cadrul experienței de viață, al unor particularități structurale (temperamentale sau emoționale), sau în modul de interpretare a realitătii, determină tipul de răspuns la „frustrare”, respectiv carcterul organizat sau dezorganizat al comportamentului, precum și semnificația de frustrant a evenimentului contrariant, apărut la un moment dat. De aici rezultă difificultatea realizării unei
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
determina un anumit mod de structurare a comportamentului, vor imprima o anumită direcție acțiunii de răspuns. Reacția la frustrare ete determinată, altfel spus, de o constelație de factori în care interacționează variabilele organismului, variabilele perceptuale, cu cele motivaționale, de învățare, temperamentale etc. Cunoașterea sensurilor și semnificațiile „conduitei la frustrare” este deosebit de importantă, deoarece ea ne creează posibilitatea evidențierii nivelului de dezvoltare și organizare a personalității celui în cauză. De exemplu, o „agresivitate” gata să izbucnească la cea mai mică conrariere, va
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Fenomenul frustrației” nu trebuie conceput și tratat ca un fenomen singular, izolat de celelalte aspecte ale vieții sufletești. Fiind dependent, așa cum am văzut în capitolele precedente, de diferite însușiri ale personalității (ex. capacitate interpretativă, aspirații, putere decizională, particularități afective și temperamentale etc.), psihoprofilaxia „frustrației” presupune educarea personalității în ansamblu. Mai precis, terapia „frustrației” trebuie să pretindă atât acțiunea asupra condițiilor / situațiilor frustrante, pentru a le atenua influența, cât și pe cea asupra personalității celui frustrat, pentru a-i reduce gradul vulnerabilității
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
considerare cel puțin patru factori, între care se stabilește un raport de interdependență și influențare reciprocă. Acești factori sunt: a) natura prejudiciului adus prin comiterea comportamentului deviant respectiv; b) modul de realizare a comportamentului deviant (relevant pentru un anumit specific temperamental și un anumit nivel cultural); c) psihogeneza acestui comportament (explorarea condițiilor obiective și a celor subiective, de ordin motivațional), care au determinat realizarea comportamentului deviant respectiv); d) autorul respectiv particularitățile deviante, de care depinde subiectivarea condițiilor concrete de existență. Sursa
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
mai mult sau mai puțin obiective, o abatere de la preceptele și consemnele părintești, el se simte foarte nefericit de dezamăgirea pe care a produs-o, prin abaterea sa, părinților săi. În funcție, desigur, și de gradul de sensibilitate și particularitățile temperamentale ale acestui copil, dacă părinții respectivi nu vor căuta să-l înțeleagă, să și-l apropie, ci, dimpotrivă, îl vor brusca accentuându-i, în felul acesta, impresia de vinovăție pe care el și-a format-o, va rezulta un comportament
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
perfecționarea ființei umane. Mâna poate fi considerată un organ cortical, întrucât actul manual traduce de fapt un act intelectual, în expresia sa manuală. Aptitudinea de a folosi cu pricepere și finețe mâinile pune în valoare factorii senzitivo-senzorio-motori și evidențiază disponibilitățile temperamentale și, mai ales, procesele intelectuale ale unui individ. Pentru a explica mai bine valoarea practică a abilităților manuale, se impune analiza funcțiilor și tipurilor de mișcări ale mâinii. Mâna îndeplinește trei funcții principale: informare (sensibilitate), execuție (motorie) și exprimare (comunicare
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
acestui incident și că va redeveni același angajat productiv dinainte. Dacă ar rămâne la serviciul actual, va verifica și răsverifica absolut tot ce va avea de făcut. Tipul de funcționar gen Evelyn este de obicei angajat de șefi puternici și temperamentali. Ei sunt atrași de acele persoane care par a controla bine treburile firmei și par a fi foarte sigure încotro merg. Într-o oarecare măsură, aceștia îi consideră pe șefii puternici drept proprii protectori. Reversul medaliei este că personalitatea acestui
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
sau o bătaie cu pumnul în masă pentru a da fiori acestui tip de angajat. Din perspectiva șefului lui Evelyn, incidentul nu are absolut nici o importanță. „Pur și simplu m-am enervat”, a spus el. „Angajații mei știu că sunt temperamental și, de obicei, nu mă pun la încercare. Însă greșeala lui Evelyn m-a făcut să pălesc”. Cu siguranță șeful lui Evelyn nu înțelege tirada sa ca fiind o agresiune verbală, ci ca pe o simplă versiune amplificată a stilului
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]