1,086 matches
-
umanist echitabil, nu putem blama așa de ușor și simplist populația majoritară autohtonă. E vorba nu doar despre stereotipii și prejudecăți, ci și despre conflictul realistic de grup; mai ales, ar trebui să luăm mai în serios faptul că, înțeles tendențios, multiculturalismul vine în coliziune cu însăși democrația și drepturile fundamentale ale omului. Nu orice obiceiuri ale unor grupuri etnice (cum ar fi abuzul față de copii sau femei, neglijența, agresivitatea în locuri publice) pot fi admise în numele relativismului cultural (vezi și
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
În plus, este util să luăm în calcul și (1) evitarea asediului de întrebări (unii oameni au tendința de a pune mai multe întrebări simultan); (2) întreruperea în permanență, cu alte întrebări, a celui care răspunde; (3) punerea unor întrebări tendențioase; (4) încercarea de obținere a acordului forțat (de tipul „aveți încredere în mine” - implicit „acceptați de bun tot ceea ce spun eu”); (4) folosirea întrebărilor închise pentru a „pune la zid” o persoană (cerința „te rog să răspunzi prin da sau
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
a obținut efectul sperat; împăratul s-a înfuriat, acuzîndu-l că vrea să provoace disensiuni în familia imperială prin scrisori trimise separat diferiților membri ai acesteia. în schimb, Chiril a găsit înțelegere la episcopul Romei, Celestin, căruia îi trimisese deja extrase tendențioase din predicile lui Nestorie (și de a cărui reacție se folosise pentru a-și ataca direct adversarul) și făcuse apoi să-i parvină a doua epistolă către Nestorie cu o traducere latină. Patriarhul de Constantinopol i-a scris și el
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
declara oare exegetul însuși că "eu îl consider pe Mihai Beniuc drept un reprezentant de marcă al naționalismului românesc în literatură"? Deși o angajare de alt tip decît cea comunistă, era totuși o angajare. Adică o producție cu un substrat tendențios, care depășea conceptul de artă pură, semnificația estetică propriu-zisă, printr-un ușor perceptibil filigran programatic. Dacă mulțimea răzvrătită nu era de natură proletară, ci moțească, împrejurarea nu deranja prea tare propaganda comunistă, întrucît "țărănimea muncitoare" făcea parte - nu-i așa
O struțo-cămilă ideologică (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17158_a_18483]
-
de a schimba totul, o ceartă banală între un tată, considerat fără autoritate, și fiul său, dornic de afirmare prin intransigență excesivă, sugerează incompatibilitatea a două modalități de a judeca un accident de muncă (Șansa). Excepțiile, modeste, de la regula generală, tendențioasă, a viziunii schematice a lui S. sunt reprezentate de romanele Presimțirea zăpezilor, Grăuntele de grâu, când cade pe pământ și Despărțirea. Cu mai mult aplomb narativ, autorul se străduiește să nu mai literaturizeze tezist și se îndreaptă către alte arii
SIMION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289684_a_291013]
-
act moral: cu cât sentimentele sunt mai profunde și mai curate, cu atât ele sunt mai estetice. Susține imposibilitatea separării frumosului de bine și cere de la autor sinceritate a elanului și iubire de adevăr. În numele acestui principiu, va condamna operele tendențioase, afirmând că frumosul, pe care nu îl privea ca pe un divertisment, e menit să provoace o plăcere senină, ceea ce nu se poate obține decât prin echilibru, cumpătare și printr-o formă perfectă, capabilă să evidențieze nuanțele fondului. S. a
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
merite ale gazetei, opțiunea pentru tradiția românească, premiile acordate lui Constantin Noica, Nichita Stănescu, Fănuș Neagu, Gheorghe Zamfir, Radu Beligan, crearea unei rampe de lansare pentru artiștii tineri, înființarea unui cenaclu. În realitate, valorile culturale românești sunt asumate în mod tendențios și numai cu intenția de a ilustra ideologia oficială a momentului. Eugen Barbu militează pentru caracterul „angajat” al culturii, așa încât valorile estetice și intelectuale să fie subordonate unor „comandamente morale”. Argumentele sale servesc atacurilor împotriva grupului de intelectuali români aflați
SAPTAMANA CULTURALA A CAPITALEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289478_a_290807]
-
Rubricile sunt aproximativ constante. După un nelipsit editorial consacrat evenimentului politic, în „Săptămâna pe scurt” sunt prezentate instantanee din realitate, surprinse într-un așa-zis scenariu „subiectiv”, semnat „argus”, „ciclop”, „polifem”, „ajax”, „memo”, „observator”. La rubrica „abc” se comentează, profund tendențios, actualitatea culturală, în timp ce „Agenda”, cu un titlu ulterior „De vineri până vineri”, informează despre programele de teatru, cinema, muzee, case de cultură etc. Cronica literară e semnată de H. Zalis, I. Negoițescu (până în august 1971), Cornel Regman, Aurel Baranga, Liviu
SAPTAMANA CULTURALA A CAPITALEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289478_a_290807]
-
pe care o ilustrează cu fragmente din cărțile vechi românești, cu texte din Mihai Eminescu și I. L. Caragiale ș.a.m.d. În scenariul rezultat exemplele alese au rol de nucleu care adună și emite filiații socotite emblematice pentru literatura noastră. Tendențioasă este și dezbaterea asupra poeziei românești contemporane, inclusă în rubrica „Spirale” (1982). Aici Eugen Barbu identifică „poeți calofili” (Dan Botta, Grigore Arbore, Vasile Nicolescu), „calofili și livrești” (Daniel Turcea, Cezar Baltag, Modest Morariu, Cezar Ivănescu), „poeți în derivă” (Alexandru Mușina
SAPTAMANA CULTURALA A CAPITALEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289478_a_290807]
-
derivă” (Alexandru Mușina), „poezia fără sare” (Ana Blandiana), „zglobii” (Mircea Dinescu), „poezie zidărită” (Mircea Cărtărescu) ș.a.m.d. Revista consacră studii în serial operei lui Dimitrie Cantemir (1973), Mihai Eminescu (1975), Mircea Eliade (1978), George Enescu (1981), dezbate, de asemenea tendențios, sincronismul și protocronismul (1980), avangarda literară, al cărei spirit nu îl înțelege (1978), ține să își aproprie, ca spirite afine, pe G. Călinescu și pe N. Densușianu. După 1989 periodicul păstrează aceeași structură, dar nu reușește să mai capteze, nici măcar
SAPTAMANA CULTURALA A CAPITALEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289478_a_290807]
-
reflectă de pe o poziție partinică dogmatică evenimentele care marchează comunizarea României: prima Conferință Națională a PCR (16 octombrie 1945), instituirea guvernului Petru Groza (6 martie 1945), abdicarea regelui (30 decembrie 1947), proclamarea Republicii Populare Române etc. Sunt, de asemenea, prezentate tendențios evenimentele din viața culturală și literară a țării, precum Congresul Uniunii Sindicatelor de Artiști, Scriitori și Ziariști (octombrie 1947), Conferința pe Țară a Scriitorilor, în care s-a decis înființarea Uniunii Scriitorilor (15 martie 1949), sub președinția de onoare a
SCANTEIA TINERETULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289531_a_290860]
-
pentru Nunta de argint (1937), Premiul „Al. I. Brătescu-Voinești” al Ministerului Artelor pentru Casa amintirilor (1942). Semnează și V. Crângu, Mihail Șerban-Crângu. Literatura lui Ș., voită modernă și citadină, rămâne „destul de bogată în reziduuri sămănătoriste” (E. Lovinescu), afișând un realism tendențios, cu accente naturaliste și cu ambiția complicației „psihologice”, neservită de mijlocele de expresie, vizibil precare. Sunt recognoscibile, în romanele și nuvelele lui, procedări, rezolvări „tehnice”, particularități de viziune, dar și de tipologie, recuzită etc. utilizate curent, însă cu mai mult
SERBAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
și, într-o mai mică măsură, din Oltenia și Transilvania, numeroase doine, balade, anecdote, strigături, snoave și povești, pe care le-a publicat în periodicele vremii sau în volume. O singură lucrare cu caracter teoretic, din 1898, în care discută, tendențios, volumul de Poezii populare al lui Mihail Canianu, dovedește, totuși, că principiile metodologice din cercul folcloristic al lui B. P. Hasdeu nu îi erau străine. Colecțiile sale de folclor, Cântece moldovenești, Povești (1892) și Anecdote poporane (1893), unde, alături de producții
SEVASTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289651_a_290980]
-
sale neperisabile. Însemnările despre Tudor Arghezi sunt nedrepte prin insistența asupra volumului de versuri 1907 și prin omiterea deceniului în care autorul Cuvintelor potrivite a fost scos din literatură. Există aici multe formulări dure, cinice, de rechizitoriu, dar și atitudini tendențioase, afirmații fără acoperire, multe date eronate, depărtarea de țară nepermițând memorialistului o documentare riguroasă. În străinătate și-a încercat condeiul și în proza propriu-zisă, în romanul Vulpea roșcată. Apărută la București, în 1996, cartea este o evocare romanțată a Elenei
SEICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
de noua lui foaie pentru a continua să îi atace, ca și în alte periodice ale sale, pe acei scriitori care, datorită talentului, se impun atenției publice. De data aceasta, principala țintă e G. Coșbuc, ale cărui poezii sunt analizate tendențios, răstălmăcite și parodiate. Mai obiectiv, Picolo-Iași satirizează versuri neizbutite apărute în volume sau în paginile gazetelor, începând cu acelea ale colegului său de redacție. Au mai colaborat cu epigrame, versuri și proză umoristică D. Teleor, Th. D. Speranția și C.
SATIRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289509_a_290838]
-
ancheta lansată de Dan Petrașincu sub titlul Unde merge literatura. Enunțând la început că este „O întrebare temerară și poate... inutilă. Fiindcă unde poate merge literatura decât acolo unde merge toată epoca noastră: spre social”, inițiatorul este încă și mai tendențios la finalul ei, când Rusia sovietică este dată ca un model la care se va putea ajunge „după ce vom înlătura și noi inechitățile sociale și după ce ne vom plivi și noi grădina literară de toate buruienile blestemate”. Răspunsurile, care par
TRIBUNA POPORULUI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290257_a_291586]
-
caracter de magazin istoric, publicând, pe lângă statute, regulamente, îndrumări de ordin administrativ ale Astrei, numeroase documente istorice și studii din istoria Transilvaniei, importante în cunoașterea unor epoci pentru care știrile despre români erau fie sărace, fie incomplete și prilejuind interpretări tendențioase. Ocupându-se de istorie, Barițiu duce conștient o luptă politică, urmărind ca rolul românilor să nu fie minimalizat în istoria Transilvaniei. După el, trecutul poate aduce argumente prin care poporul își apără originea și individualitatea. Apar în paginile T. documente
TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290242_a_291571]
-
totodată a dramei lui Gill Teserly, personaj ce îl întrupează pe pilotul care a condus atacul asupra Hiroshimei, Bănuiala (1973), romanul „devenirii” comunistului Andrei Jinga pe fundalul evenimentelor premergătoare și imediat ulterioare lui august 1944, prilej pentru o frescă socială tendențioasă, cu accent pe problematica muncitorească, Marele premiu (1974) și Ultima variantă (1975), romane despre și pentru adolescenți, ș.a. Dar romanul de aventuri, cu acțiune, suspans, intrigă ori miză polițistă, reprezintă adevărata vocație a lui T. și explică succesul său de
TRICOLICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290271_a_291600]
-
Liberalism. Reacționarism (răstălmăcire a trei scrisori expediate de C.A. Rosetti și N. Bălcescu lui Ion Ghica, aflat în exil la Constantinopol, extrase din Amintiri din pribegia după 1848), dar mai ales Țăranul nostru și țăranul mizeriei (scoatere din context tendențioasă și falsificare grosolană a unui fragment dintr-o mai veche conferință a lui B. Delavrancea). Răspunsul indignat al scriitorului este teribil, iar degetul acuzator pus pe semnatarul ignobil - Grigoriu Moldovan - îl arată „trădător de neam”. Pe aceeași linie este redactată
UNGARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290340_a_291669]
-
dialoghează cu Eol, cutreieră capitala apăsată de atmosfera ultimului război, distrusă de bombardamente: trece prin piața Gării de Nord, intră în Café de la Paix, pomenește de Jul. Giurgea, Constantin Almăjan, Simion Stolnicu, Stoian Gh. Tudor. De aceeași factură, dar alegoric în chip tendențios, forțat, este Împăratul Nix. Personajului titular, un despot sângeros, războinic, i se aduce un visător „ciumat” (altfel spus, un spirit nonconformist), de care se îndrăgostește împărăteasa. Ea își ucide soțul și se mărită cu Manuel, căruia îi dă și coroana
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
acuzați „criminalii incalificabili”, dar și pentru a fi schimbați șefii întreprinderii care nu au putut stopa protestele. Sunt reactivate propagandistic, cu zel, gazetele de perete. De ce sunt iritate autoritățile brașovene și de ce nu prisosesc în a aduce acuzații absurde și tendențioase? Pentru că, după cum răspunde un politruc speriat, „această întreprindere poartă pecetea gândirii tovarășului Nicolae Ceaușescu”. IABv este proiectată ca un fief al președintelui României, care l-ar fi trădat pe acesta prin revolta muncitorilor. Drept urmare, rebelii trebuie pedepsiți nu doar cu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
comun. Au fost excluși și sancționați nu doar membri de partid, ci și oricine putea fi suspectat a fi fost cât de cât vinovat (după o listă aleatorie), nu doar pentru participarea la revoltă, ci și pentru simpatizarea acesteia. Tot tendențios, activitatea propagandistică a fost zeloasă la nivel vizual prin panouri și lozinci răspândite în întreaga întreprindere. S-a pedalat și pe o propagandă la nivel sonor, prin cântece patriotice. La 1 decembrie 1987 a avut loc adunarea generală a oamenilor
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
domnul român, creații al căror ecou s-a răsfrânt în spațiul din sudul Dunării și în Transilvania. Anecdotele populare reunesc o serie de mărturii și fapte reale, alături de motive folclorice universale, adaptate figurii lui Vlad Țepeș, și de câteva povestiri tendențioase. Ele sunt prelucrate și dezvoltate original în două scrieri literar-istorice (una germană, alta slavonă), ce reflectă viziuni etice și filosofice diferite. Cele două versiuni reprezintă expresia artistică a unui larg curent de opinie asupra lui Vlad Țepeș, înregistrat în epocă
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
impresionat încât, îmbrățișându-l pe Andrei, afirmă că, pentru el, războiul s-a sfârșit. Se schimbă însă brusc atunci când Andrei se declară evreu (fără a fi). Îl arestează pe tânăr și, undeva, la marginea orașului, îi zdrobește mâinile. Sensul, apăsat tendențios, e pedepsirea artistului pentru iluzia - pe care un alt tânăr, comunistul Mihai, apărut tot pe neașteptate, încearcă să i-o spulbere - că arta înfrățește oamenii. Dar subiectul piesei include și alte idei, care îl complică, în dauna unității. Una, enunțată
POPOVICI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
sau schematizând, idei prezente în critica literară de orientare socialistă din lucrările de limbă germană. Interpretările lui R. sunt teziste, maniheiste, simplificatoare. Ele ignoră condiția artistică a textelor invocate, cât și mersul general al literaturii, evidențiind însă, într-o manieră tendențioasă, atitudinea politică a scriitorilor. SCRIERI: Umanitarism și socialism (în colaborare cu Eugen Relgis), București, 1925; Studii literare marxiste, București, 1946; Probleme de istorie a literaturii germane, București, 1956. Repere bibliografice: Popa, Dicț. lit. (1977), 468; Horst Fassel, Deutsche Literatur von
RADACEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289085_a_290414]