672 matches
-
prin nu se știe ce ecuație alchimică, plumbul împovărător al interpretărilor ermetic savante se va transforma în aurul unei cunoașteri luminoase, directe, solare (operație de natură să înlăture, pe de altă parte, și anumite clișee pripite despre un Ev Mediu tenebros și însângerat). Panofsky își nuanțează plin de elan discursul, dar o va face cu patima (bine controlată) și cu folosul cu care romancierul își complică la nesfârșit intriga: dificultățile nu te îndepărtează, ci te adâncesc în carte - și nu îți
Cartea rotundă by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16860_a_18185]
-
ideile fasciste și chiar pentru persoana lui Hitler. Reportajul nu înseamnă însă numai teme cu miză istorică majoră. El este și senzaționalism, iar începuturile speciei stau sub semnul romanului foileton francez din secolul al XIX-lea. Existența underground, lumea interlopă, tenebroasele subterane ale orașului, cerșetorii, șuții, prostituatele, viața mahalalei, dar și traiul în înalta societate, marile baluri sau nopțile pierdute în cazinouri fac deliciul cititorilor de gazete într-o epocă în care nu exista televiziune, iar de știrile de la ora 5
Istoria la timpul prezent by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10531_a_11856]
-
resuscitată a unui Delluc care, proclamînd formula "que le cinéma français soit du cinéma et que le cinéma français soit français", deplîngea la "rasa" latină a gentileței și eleganței torentele de brutalități sîngeroase din produsele ecraniste ale începuturilor. În atmosfera tenebroasă a unei mici insule izolate din nord-estul înfrigurat al Canadei (acțiunea se petrece la mijlocul secolului XIX), doi bărbați beți-morți îl ucid pe un al treilea, mai mare în port, furioși că nu se pot înțelege dacă el e "gros ou
Nihil sine litteratura... by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16321_a_17646]
-
Bibliotheque de la Pléiade (vol.I, 1989; vol.II, 1995). Opera sa cuprinde romane și nuvele ( La Castelul din Argol - 1937, }ărmul Sirtelor - 1951, deja menționat și recent reeditat de Editura Art în excepționala traducere a lui Gellu Naum; Un frumos tenebros - 1945, Un balcon în pădure - 1958, ambele apărute în traducerea subsemnatei în condițiile ultramodeste ale începutului anilor 90; Peninsula - 1970, alcătuită din trei nuvele lungi), eseuri și călătorii (Apele înguste - 1976, Forma unui oraș - 1985), poeme în proză (Libertate mare
Julien Gracq (1910-2007) by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8899_a_10224]
-
actorii fug de pe scenă, evitând ovațiile. Dintre cărțile de faimă universală am citit Il principe de Machiavel, £carte într-adevăr profundă, deși în ea găsesc deosebiri fundamentale de concepția noastră. Lăudabil în ea este faptul că nu-i o operă tenebroasă pentru amatorii de plăceri solitare, ci un sistem de instrucții pentru indivizii care știu să se supună unei discipline în vederea unui scop comun. De asemeni remarcabilă mi se pare distincția între morala vulgară și morala principelui, adică a statului conceput
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lui cu tabăra germanofobă. Ioanide ascultă totul cu un amestec de tristețe și silă. I se părea o comedie de prost-gust, de resortul romanelor senzaționale celor mai detestabile. Arhitectul avea o concepție sublimată despre viață și refuza din câmpul realului tenebrosul și absurdul. Nu era "serios", după el, ca cineva să se ascundă în cimitir, iar agenții să deschidă focuri împotriva cavourilor pentru a prinde un șnapan căruia îi intrase în cap să dea o lovitură politică. Moartea Pichii în această
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
citite de arhitect în memorialul lui Tudorel și care-i atrăsese atenția la lectură, îi apărură acum ca mizerii ale unei minți hrănite cu literatură proastă și pervertită în medii suspecte. Mania aceasta a lui Tudorel de a face pe tenebrosul îl oripila. Cu toate întîmplările grave (asasinarea lui Dan Bogdan, moartea Pichii), lui Ioanide nu-i intra în cap că purtarea fiului său avea o latură serioasă, deși reprobabilă. Nu vedea decât ridicolul, grotescul și se gândea să interneze pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și aceeași energie fundamentală s-a tradus la tine într-o prostie, la mine într-un miraj continuu. Eu se pare că am izbutit parțial, fiindcă am picat într-un timp fără furtuni, tu, mai nenorocos, ai nimerit o epocă tenebroasă, în care unii din voi ați confundat crima cu eroismul, creîndu-vă o morală echivocă. La urma urmei, cine știe cum va înregistra viitorul aceste reprezentații pe care le-am dat cu toții ca niște actori inconștienți? Fi-voi eu, care trebuia să-ți
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
citea, o grilă de criptografie ce prevestea trecutul și-și amintea viitorul. În centrul acestei cărți ilizibile, fluturând din cele două oglinzi, Maarten află despre cel ce o scrie, aplecat (chiar acum!) adânc deasupra ei, ca și de celălalt, adversarul, tenebrosul, văduvul, neconsolatul. Despre Victor (ah, Victor!), cel care spintecă, hăcuiește, trepanează, terciuiește, orbește. Despre bâjbâiala lor unul către celălalt. Lumină ordonată, unificată, amplificată între oglinzi, Maarten știu că va țâșni cândva ca o rază din capcana acestei cărți, că va
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pradă acelorași stări. Puteam să renunț la a O vedea? Până la urmă, în ziua următoare, plin de temeri și tremurând, m-am hotărât să pun sticla de vin la locul ei. Am tras perdeaua; peretele era acolo, în fața mea, negru, tenebros, acoperit de acea obscuritate care îmi invadase viața. Nici gând de deschizătură, nici gând de fereastră dând în exterior. Lucarna pătrată era astupată ermetic, iar amplasamentul pe care-l ocupase nu se mai distingea de restul peretelui, ca și când n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
o formă îmbrăcată în negru, silueta unei femei așezate pe banca de lângă casă. Am scăpărat un băț de chibrit ca să caut gaura cheii, dar, nu știu de ce, privirea mi s-a îndreptat involuntar spre silueata neagră, spre doi ochi mari, tenebroși și oblici, care licăreau în mijlocul unei feței livide și uscățive. Ochii aceștia care mă fixau fără a vedea, îi știam deja. Chiar dacă nu i-aș fi văzut înainte, i-aș fi recunoscut. Nu, nu mă înșelasem: era Ea. Mut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
compania unui cadavru, în această cameră asemenea unui mormânt, printre tenebrele eterne care mă înconjurau infiltrându-se până și în pereți. Atunci mi se păru că de când lumea și pământul, de când existam eu însumi, am avut drept însoțitor, în lumea tenebroasă, un cadavru - un cadavru inert și inteligent. În această clipă gândurile îmi înghețară. O viață singulară și stranie se năștea în mine; existența mea era legată de toate creaturile care mă înconjurau și de toate umbrele care tremurau în jurul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
când s-a făcut întuneric, m-am rătăcit. Fără țintă, fără să mă gândesc la nimic, mergeam încet, în obscuritatea opacă. Nu știam unde mă duc. O pierdusem; Îi văzusem ochii mari în sângele închegat și mergeam înăuntrul unei nopți tenebroase, înăuntrul unei nopți profunde, care îmi copleșise întreaga viață. Se stinseseră pentru totdeauna cei doi ochi ce o luminaseră. Mi-era totuna dacă ajungeam sau nu undeva. Domnea o liniște absolută. Am simțit că toate ființele mă abandonaseră; m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
revedeam, le retrăiam, le retrăiam în totalitate. În fiecare minut, deveneam mai tânăr, mai copil. Dintr-odată, totul se estompă și se întunecă. Mi se păru că întreaga mea ființă atârnă de un mic cârlig, în fundul unei fântâni adânci și tenebroase. Apoi, m-am desprins. Alunecam, mă îndepărtam, fără să întâlnesc nici un obstacol. Era un abis fără limite, în sânul unei nopți eterne. În sfârșit, voaluri vagi, imprecise, se succedară prin fața ochilor mei. O clipă am traversat uitarea absolută. Când mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de sitar. În fața lui, o tânără frumoasă care semăna cu baiadera, dansatoare în templele Indiei. Încheieturile mâinilor ei erau încărcate cu lanțuri și părea constrânsă să danseze în fața bătrânului. Îmi imaginam că poate îl aruncaseră pe bătrân într-o celulă tenebroasă, împreună cu un naja, și el ieșise, având barba și părul albe. Era o perdea indiană brodată cu aur, ca acelea trimise fără îndoială de tata sau unchiul meu, din țări îndepărtate. Tot analizând această imagine în cele mai mici detalii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mai moderat, adecă era în armonie cu sufletul său neliniștit, care nu iubea prezintele, ci care trebuia să vieze sau în suveniri în care fiecare obiept era împoporat cu cunoscuți istorici, sau era silit să se refugieze într-o relațiune tenebroasă, pe care nu o cunoșteam. Contele era un fantast; însă un fantast nobil cu un simțământ adânc de drept și adevăr; deși dorința sa de a fi liber de defecte luase poate tocmai de aceea o direcțiune care părea a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
așa am descoperit chestii care până atunci nu-mi spuneau mare lucru. Adică există și o parte bună în toate astea. Nu așteaptă să comand ceva și se repede să-mi spună că, gata, misterul a fost elucidat. Mă scrutează tenebros. Știi cine mi-a luat ochelarii? Ei, na! Cine? Mă prefac așa, formal curios. Sterică Comănescu mi i-a furat, zice, ca și când, orice s-ar spune, la un așa autor al infracțiunii n-aveam cum să mă aștept, oricâtă imaginație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
căuta forma și să Încep, brusc, scrierea Plicului negru. Cele descrise În articolul de revistă (pe care nu Întâmplător cenzorul romanului le pusese la Îndoială) se găsesc, de altfel, În ficțiunea epică și Își au rolul lor În acutizarea atmosferei tenebroase și opresive a cărții. Faptul că apăruse Într-o revistă ca Flacăra (probabil singurul loc În care putea apare, dat fiind jocul adulărilor și sfidărilor, specific acestei publicații) și faptul că era semnat de un jurnalist care mă atacase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Nici nu-și „demascase” foștii prieteni pentru convingerile tinereții sau pentru complicatul traseu biografic pe care contradicția dintre iluzii și realitate, dar și dintre idei și poliția ideilor o sucise și răsucise În toate felurile În deceniile multilateral confuze și tenebroase ale național-socialismului ceaușist. Rezervasem o dimineață de sâmbătă pentru Întâlnire. La telefon, Zigu nu s-a arătat deloc surprins de brusca aterizare În România a „extra-teritorialului”, cum fusesem numit În presa de scandal socialistă când Încă locuiam pe teritoriul Patriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
supraviețuia o comunitate care trebuia aliniată, disciplinată, transformată Într-o simplă unitate În subordine. Un vitalism primar mobiliza simboluri „ancestrale” sau universalismul vag și naiv al „viitorului luminos”, pervertite de sistematica mașinărie propagandistică. Isteria nazistă și fascistă afișa deja embleme tenebroase, sloganuri barbare. Invectivele se Îndreptau nu numai Împotriva așa-ziselor „rase inferioare”, ci Împotriva omului de oricând și oriunde care nu voia să devină „supra-om” sau „om nou”, ci să rămână om, pur și simplu. Batjocura se Îndrepta, desigur, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
mistificarea lumii”, pe când Craii... Își transferă dezgustul Într-o evaziune bovarică estetizantă, de o solemnă mizantropie. Privirea rătăcește În trecut, disprețuind imediatul, care nu merită decât masca, degradarea „Înnobilată”, morga viciului. Spleenul rafinamentelor obosite, maladivul gust al sordidului, al atracției tenebroase, sadismul subțire, melancolic și tăios al autodistrugerii stau sub heraldica „stilului”. O artă bizantină, de subtile ornamentații, de leneșe decantări, stratificată și „patinată”. O descendență bastardă, batjocorind, s-ar zice, clasica frumusețe elină, pe care o visează pentru a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
artei l-a confirmat, În schimb, pe Blecher. Rana existenței sale hrănește și azi lumina delicată și viguroasă a paginilor. * Textul de față reprezintă conferința publică ținută la Federația Comunităților Evreiești din București, la 18 aprilie 1985. Nu doar conjunctura tenebroasă a acelei perioade, cu „urechile” Autorității plasate peste tot (fără Îndoială și În acea sală de conferință), explică săgețile pe care vorbitorul nu se putea abține a le trimite spre supraveghetori, atunci când se referă la „supra-om” și „omul nou”, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
acțiunii celui care o declanșează, ci, mai curând, Împlinirea unei așteptări și presimțiri confuze, aparținând celui ce va trebui s-o suporte, ca pe un fel de involuntară „provocare” a primordialului, viața izbucnind din statica minerală, desprinzându-se din adâncurile tenebroase, explodând despotic la „chemarea” nerostită, Încifrată a predestinatului captiv. Asumarea existenței Înseamnă asumarea unui sens: risipit, de obicei, absent, obturat; căutat, totuși; ignorat, adesea; apăsător și poate strivitor, până la urmă. Dragostea Însăși Încearcă să descopere și să introducă În pâcla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
le-ar fi putut Întâlni În timpul războiului, În sistematicul, dar plin de fisuri și de uri regim hitlerist.” Secta din marele roman al Alejandrei poate fi Înțeleasă (și) ca simbol al regimului totalitar; potențialul malefic pe care Își construiește premisele tenebroasei utopii a terorii se află, virtual, În somnolența egoistă și năucă a oricui; pulsație fulgurantă, doar, adesea; patologică infirmitate, nu de puține ori, așteptând să fie activizată, manipulată, Încolonată În cazonele valorificări birocratice ale cruzimii și aservirii, ale duplicității, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
hazardul și cu destinul. Cu mine Însumi. Cu mine Însumi, desigur. Nu cumva Îmi scriu singur scrisorile, ca să Întrețin regulile jocului? Ființele din mine dialoghează prin destinatarul neverosimil care sunt, amuzându-se să ofere, astfel, combustibil cotidianului? Un joc copilăresc, tenebros. Scenariu crud al naivității, cu lacrimi, Îmbrățișări, râsete, prăbușiri? * Străin, aici? Străin sau Înstrăinat oriunde, până la urmă. Mi-am regăsit obișnuințele. Le port cu mine, oriunde. Partir, c’est rester en même temps... Tocmai a ieșit pe poartă. Niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]