1,583 matches
-
administreze bugetul familiei apar multe certuri conjugale; cei doi se despart neoficial pe parcursul anului 1877, Cauzac primind din partea Adelinei o jumătate de milion de lire sterline. În cea de-a doua jumătate a deceniului VII Adelina Patti se îndrăgostește de tenorul francez Ernesto Nicolini, care era căsătorit și avea cinci copii. Pe parcursul stagiunii 1879-1880 Patti a concertat extensiv în Europa, iar una dintre condițiile pe care le-o impunea impresarilor era ca Nicolini să fie introdus în contracte și să o
Adelina Patti () [Corola-website/Science/322272_a_323601]
-
o acompanieze pe scenă. În decembrie 1880 Patti se reîntoarce în Spania, unde este anunțat un concert împreună cu Nicolini, însă reacțiile publicului sunt negative, iar acesta este înlocuit de conaționalul sopranei, Julián Gayarre. Totuși, din cauza unor obligațiuni contractuale în Franța, tenorul întârzie câteva zile, iar Adelina este nevoită să cânte împreună cu Nicolini, apariția acestora primind recenzii mixte din partea criticilor. Duetul dintre aceasta și Gayarre era aplaudat la scenă deschisă de către presă, care complimenta vocea Adelinei astfel: „La fel ca acum nu
Adelina Patti () [Corola-website/Science/322272_a_323601]
-
pentru Crucea Roșie, în cadrul unei acțiuni caritabile care avea ca scop strângerea de fonduri pentru soldații răniți în Primul Război Mondial. Ulterior aceasta s-a retras definitiv de pe scena muzicală, regretând că nu a putut cânta pe aceeași scenă cu tenorul italian Enrico Caruso. Soprana moare la data de 27 septembrie 1919 în castelul Craig-y-Nos, iar presa din Spania dedică decesului ei știri laconice. În conformitate cu propriile dorințe, artista care era numită „Prima Donna Assoluta” a fost înmormântată în cimitirul parizian Père-Lachaise
Adelina Patti () [Corola-website/Science/322272_a_323601]
-
cadru plasează acțiunea "la circ, în târgul Moșilor", unde " Pe gheața unui răcitor,/ Trăia voios și zâmbitor/ Un pinguin din Labrador.", ca apoi să aflăm numele și ocupația eroului: "-- Cum se numea? -- Apolodor./ -- Și ce făcea? -- Cânta la cor./ [...] (Era tenor.)". Un scurt portret completează descrierea personajului: "Grăsuț, curat, atrăgător/ în fracul lui strălucitor." și-l încadrează, prin personificare, universului uman. Deși la circ era fericit-- "trăia voios și zâmbitor" -- pinguinul, dezrădăcinat din mediul său și departe de ai săi, trăiește
Cartea cu Apolodor () [Corola-website/Science/323871_a_325200]
-
(n. 21 octombrie 1974, Goruni, comuna Tomești, județul Iași) este un tenor român. Iubitor al muzicii de operă și cântăreț fără studii de specialitate, Busuioc a încercat în mai multe rânduri, fără succes, să își facă intrarea în lumea operei. Pentru a-și întreține familia, s-a angajat ca muncitor în Spania
Costel Busuioc () [Corola-website/Science/311930_a_313259]
-
începută efectiv cu Văduva veselă de Franz Lehár (1905) și terminată abrupt în anii ’30, când mare parte a forțelor creatoare a fost silită să părăsească Viena. Lucrările lui urmează aproape fără excepție următoarea schemă: un duo principal (soprană și tenor) romantic, un duo comic (tot soprană și tenor) și numeroase personaje serioase și comice. Muzica pentru perechea principală conține întotdeauna sonorități construite în tradiția muzicii romantice, fiind amplu orchestrată. Ea presupune cerințe vocale extreme pentru soprană, iar pentru tenor secțiuni
Contesa Marița () [Corola-website/Science/310987_a_312316]
-
1905) și terminată abrupt în anii ’30, când mare parte a forțelor creatoare a fost silită să părăsească Viena. Lucrările lui urmează aproape fără excepție următoarea schemă: un duo principal (soprană și tenor) romantic, un duo comic (tot soprană și tenor) și numeroase personaje serioase și comice. Muzica pentru perechea principală conține întotdeauna sonorități construite în tradiția muzicii romantice, fiind amplu orchestrată. Ea presupune cerințe vocale extreme pentru soprană, iar pentru tenor secțiuni deseori mai potrivite registrului baritonal. Din punct de
Contesa Marița () [Corola-website/Science/310987_a_312316]
-
și tenor) romantic, un duo comic (tot soprană și tenor) și numeroase personaje serioase și comice. Muzica pentru perechea principală conține întotdeauna sonorități construite în tradiția muzicii romantice, fiind amplu orchestrată. Ea presupune cerințe vocale extreme pentru soprană, iar pentru tenor secțiuni deseori mai potrivite registrului baritonal. Din punct de vedere al construcției dramatice, intriga centrală se încheagă în jurul celor două personaje principale, de cele mai multe ori însemnînd, simplu, că ei se îndrăgostesc unul de altul, se despart din pricina unor neînțelegeri, apoi
Contesa Marița () [Corola-website/Science/310987_a_312316]
-
actriței Christine Hakim pe copertă. Albumul a inclus și primul merit de compozitor al lui Chrisye, „Merepih Alam” („Natură fragilă”), însă vânzările au fost stagnante pentru prima săptămână, până ce stațiile de radio au început să difuzeze discurile single. Vocea de tenor a lui Chrisye și prestația sa din "Badai Pasti Berlalu" l-au determinat pe Amin Widjaja de la Musica Studios să-i ceară acestuia să semneze cu casa lui de discuri; Widjaja îl urmărise de când acesta lansase "Guruh Gipsy". Chrisye a
Chrisye () [Corola-website/Science/326556_a_327885]
-
(n. 15 martie 1933, Rucăr, județul Făgăraș (interbelic) - d. 14 februarie 2015, București) a fost un tenor român. s-a născut la 15 martie 1933 la Rucăr, în Țara Făgărașului, localitate situată pe malul drept al Oltului, fiu al preotului greco-catolic Nicolae Naghiu și al preotesei Carolina Naghiu. Era al treilea copil al familiei, surorile mai mari
Octavian Naghiu () [Corola-website/Science/334040_a_335369]
-
de Medicină, însă, „din cauza originii nesănătoase” (tatăl său era preot greco-catolic), nu a fost acceptat. A studiat contrabasul, pentru a putea, ulterior, să urmeze Conservatorul. După absolvirea liceului s-a înscris la Conservatorul din București, unde l-a cunoscut pe tenorul Ion Piso, întâlnire care i-a marcat cariera. După încheierea studiilor la Conservator s-a angajat Teatrul de Operetă, unde a ocupat postul de prim-contrabasist. Debutul său ca tenor pe scena teatrului de operetă a avut loc alături de tenorul
Octavian Naghiu () [Corola-website/Science/334040_a_335369]
-
înscris la Conservatorul din București, unde l-a cunoscut pe tenorul Ion Piso, întâlnire care i-a marcat cariera. După încheierea studiilor la Conservator s-a angajat Teatrul de Operetă, unde a ocupat postul de prim-contrabasist. Debutul său ca tenor pe scena teatrului de operetă a avut loc alături de tenorul Ion Dacian. Ca urmare a calității interpretării, Octavian Naghiu a fost invitat să participe la un concurs de angajare la Opera din București, pe care l-a câștigat. La 19
Octavian Naghiu () [Corola-website/Science/334040_a_335369]
-
tenorul Ion Piso, întâlnire care i-a marcat cariera. După încheierea studiilor la Conservator s-a angajat Teatrul de Operetă, unde a ocupat postul de prim-contrabasist. Debutul său ca tenor pe scena teatrului de operetă a avut loc alături de tenorul Ion Dacian. Ca urmare a calității interpretării, Octavian Naghiu a fost invitat să participe la un concurs de angajare la Opera din București, pe care l-a câștigat. La 19 ianuarie 1965 a fost arestat timp de mai multe luni
Octavian Naghiu () [Corola-website/Science/334040_a_335369]
-
1537-1607) și Girolamo Amati (c.1551-1630). "Frații Amati", după cum erau cunoscuți, au dezvoltat designul viorii, inclusiv perfecționarea formelor găurilor în formă de f. Se crede că tot ei au perfecționat și forma actuală a violei alto moderne, comparativ cu violele tenor dar cel mai adesea se crede Gasparo da Salo ar fi fost cel care a perfecționat violele moderne. Nicolò Amati a fost fiul lui Girolamo Amati și a fost cel mai eminent membru al familiei. A îmbunătățit modelul implementat de
Amati () [Corola-website/Science/331542_a_332871]
-
principiile lui Allan Kardec, un pedagog francez care dezvoltase mai multe teorii referitoare la spiritism. Helena vizitează apoi, succesiv, Ierusalim, Odessa și Paris. Helenei îi este atribuită o relație romantică, negată însă atît de ea, cît și de familie, cu tenorul italian Agardi Metrovich, căruia se spune că i-ar fi dăruit un fiu, pe nume Yuri. Ea a susținut întotdeauna că Agardi îi era doar un bun prieten, că fiul lui îi era foarte drag, dar că băiețelul nu era
Elena Blavatschi () [Corola-website/Science/318908_a_320237]
-
Eugen Ciceu; dirijorul Ion Marin ș.a. Corul partener al Orchestrei Filarmonice din München a fost fondat tot de Franz Kaim în 1895. Corul era compus în 2008 din 131 de membrii cântăreți repartizați pe voci astfel: soprane 51, altiste 27, tenori 22, bași 31. Din 1996 directorul corului este Andreas Herrmann, profesor universitar la München. Dintre edițiile discografice dedicate dirijorilor care s-au perindat la pupitrul orchestrei se poate menționa în primul rând cea dedicată dirijorului român Sergiu Celibidache, apărută la
Orchestra Filarmonică din München () [Corola-website/Science/318783_a_320112]
-
Temele principale ale operei sunt luptă între iubirea sacra și cea profana și răscumpărarea prin iubire, tema dominantă la Wagner. Premiera operei a avut loc la Dresda, la 19 octombrie 1845, insă performanță a fost sub așteptări, din cauza distribuției necorespunzătoare. Tenorul care a întrupat personajul principal, Joseph Tichatscheck, deși era înzestrat cu o voce magnifica, avea slabe calități dramatice, într-unul din rolurile cele mai dificile din istoria operei. Același lucru se putea spune de Johanna Wagner, nepoata compozitorului, interpretând-o
Tannhäuser (operă) () [Corola-website/Science/336757_a_338086]
-
datează din secolul al XVIII-lea. Aici se află 2.000 de pietre funerare, pe care sunt sculptate stele funerare impresionante, precum și leul (simbol al iudaismului). Printre cei care au fost înmormântați aici se află și Sara Schmidt, mama celebrului tenor cernăuțean Joseph Schmidt (1904-1942), decedată la 31 mai 1950.
Cimitirul evreiesc din Gura Humorului () [Corola-website/Science/323227_a_324556]
-
(n. 6 octombrie 1935, Constanța) este un tenor român care a cântat pe marile scene ale lumii. Tenorul român s-a născut la Constanța, în 6 octombrie 1935, și a studiat canto la Conservatorul "Ciprian Porumbescu" din București, sub îndrumarea tenorului Dinu Bădescu, fiind student în clasa pregătită
Vasile Moldoveanu () [Corola-website/Science/312894_a_314223]
-
(n. 6 octombrie 1935, Constanța) este un tenor român care a cântat pe marile scene ale lumii. Tenorul român s-a născut la Constanța, în 6 octombrie 1935, și a studiat canto la Conservatorul "Ciprian Porumbescu" din București, sub îndrumarea tenorului Dinu Bădescu, fiind student în clasa pregătită de Octav Enigărescu. A debutat la Opera Română din București
Vasile Moldoveanu () [Corola-website/Science/312894_a_314223]
-
n. 6 octombrie 1935, Constanța) este un tenor român care a cântat pe marile scene ale lumii. Tenorul român s-a născut la Constanța, în 6 octombrie 1935, și a studiat canto la Conservatorul "Ciprian Porumbescu" din București, sub îndrumarea tenorului Dinu Bădescu, fiind student în clasa pregătită de Octav Enigărescu. A debutat la Opera Română din București la 9 ianuarie 1966, în rolul Arlecchino din "Pagliacci" de Ruggero Leoncavallo. Cariera sa în România a fost relativ scurtă. A cântat numai
Vasile Moldoveanu () [Corola-website/Science/312894_a_314223]
-
paragraf din Codul Penal din 1968, care asocia învinuirea de “refuz al întoarcerii în țară” în timpul unei “misiuni de reprezentare a statului” cu acuzația de “trădare de țară”. În urma modificării Codului Penal în 1973, procesul este rejudecat în contumacie și tenorul Vasile Moldoveanu este condamnat la cinci ani de închisoare și confiscarea averii. Cazuri similare, la fel de neobișnuite, sunt și cel al regizorului român Petrică Ionescu, sau al balerinului Sergiu Stefanschi. În anul 1972 debutează în rolul lui Manrico ("Il trovatore") la
Vasile Moldoveanu () [Corola-website/Science/312894_a_314223]
-
în rolul lui Rodolfo, din opera "La bohème", având-o ca parteneră în rolul lui Mimi pe Renata Scotto, alături de care va cânta apoi în mai multe spectacole. La Metropolitan Opera a cântat 105 spectacole, mai mult decât oricare alt tenor român, fiind solistul de naționalitate română cu cele mai multe prezențe în rol principal, de după război. Pentru comparație, în aceeași perioadă în care Vasile Moldoveanu cânta la Metropolitan, 1977-1986, Luciano Pavarotti avea 100 de apariții, Plácido Domingo - 149, iar José Carreras - 51
Vasile Moldoveanu () [Corola-website/Science/312894_a_314223]
-
de operă de primă mărime unde nu a cântat a fost Teatro alla Scala din Milano, deși au existat discuții pentru un spectacol cu "I Vespri siciliani". Vasile Moldoveanu avea o voce cu un timbru foarte plăcut și vibrant, de tenor liric, așa cum s-a considerat întotdeauna, dar cu un registru acut foarte sigur și puternic, ceea ce i-a permis să abordeze cu succes roluri tipice pentru tenor spinto (Calaf, Don Carlo, Don José, Manrico) dar și dramatice (Radames, Dick Johnson
Vasile Moldoveanu () [Corola-website/Science/312894_a_314223]
-
Vasile Moldoveanu avea o voce cu un timbru foarte plăcut și vibrant, de tenor liric, așa cum s-a considerat întotdeauna, dar cu un registru acut foarte sigur și puternic, ceea ce i-a permis să abordeze cu succes roluri tipice pentru tenor spinto (Calaf, Don Carlo, Don José, Manrico) dar și dramatice (Radames, Dick Johnson). Vocea sa, comparată uneori cu cea a unor mari tenori din trecut ca Giovanni Martinelli sau Franco Corelli, era dublată și de un fizic suplu și o
Vasile Moldoveanu () [Corola-website/Science/312894_a_314223]