15,297 matches
-
Z. Ornea În 1943 filosoful Const. Rădulescu-Motru a început să țină un jurnal, care, de abia în 1991, a ajuns la Bibliotecă Academiei. L-a intitulat Revizuiri și adăugiri, avînd intenția să noteze, aici, eventualele tentative de reevaluare a unor lucrări sau opinii. Primele două volume ale acestui jurnal (pentru anii 1943 și 1944) au apărut în ultimii ani, cel de al treilea (cuprinzînd însemnările anului 1945) n-a apărut încă. În schimb, au apărut cele
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
1947 mai regretă că Germania a fost înfrînta în război). De aceea, tocmai, a acceptat, la începutul războiului, să fie cooptat în Asociația Româno-Germană. Era o opțiune din convingere și nu una conjuncturala. De aceea, repet, a condamnat, în 1944, tentativele opoziției politice, de coniventa cu Palatul Regal, de a desprinde țară de Germania și a întoarce armele ("Greșeală ce am facut încheind armistițiul cu rușii, o vom plăti cu însăși pieirea noastră". Și: "Trădarea se pedepsește totdeauna... Trădarea nu ne-
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
a întocmit proiectul, pe care regele întîrzia să-l pună în aplicare. Cînd a intrat în conflict cu Iuliu Maniu, a încercat implantarea proiectului Argetoianu. Voia, totuși, o personalitate care să gireze guvernul peste partide. Titulescu, investit, a eșuat în tentativa sa, pentru ca, refuzînd să înțeleagă mesajul suveranului, voia să-și asigure acordul partidelor și chiar al marilor puteri europene. Atunci Argetoianu, văzîndu-se aproape scos din joc, l-a propus pe N. Iorga, care, repede, acceptă înaltă demnitate și formează guvernul
Din memorialistica lui N. Iorga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17864_a_19189]
-
un asemenea personaj, dacă ai destule resurse, daca te țin curelele, măi pe românește, poti scrie un roman întreg. Este vorba de un segment retrospectiv al cărții, care leagă voiajul în România cu reîntoarcerea în Israel (unde are și o tentativă de sinucidere) și care concentrează în el energiile latențe ale unui român extraordinar. Dar, dincolo de toate acestea, un lucru trebuie spus: de data aceasta (ca să parafrazam cuvintele lui Mircea Iorgulescu) proza lui Virgil Duda și-a asimilat pe de-a-ntregul
Realitate si retrospectie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17875_a_19200]
-
tragism puțin obișnuit. Născut la Brăila, a practicat, pînă a deveni scriitor, cele mai diverse meserii: băiat de prăvălie, hamal, zugrav, zidar, lăcătuș, lucrător la terasamente, gazetar, servitor, chelner, mecanic, fotograf. Și asta, pînă la 39 de ani cînd, după tentativa de sinucidere din 1921, doi ani mai tîrziu, debutează spectaculos, recomandat și apreciat de Romain Rolland. În cîțiva ani numele său e știut peste tot. Cărțile sale se epuizează instantaneu, scrie mult, parcă în febra, consumîndu-se neașteptat de repede. Perioadă
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
consumîndu-se neașteptat de repede. Perioadă creației sale e foarte scurtă (numai 13 ani), dar suficientă pentru a se impune și a dăinui. Totul e șocant, precipitat și dramatic în acest destin și în această operă. De la împrejurarea debutului (forțat prin tentativă sinuciderii) pînă la amețitoarele suișuri și căderi, nu numai în spațiul existențial ci și în acela al operei. N-a fost - a remarcat bine dl. Mircea Iorgulescu într-un excelent studiu din 1984 - un exotic și un obsedat de pitoresc
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
a persevera (în ediție e publicată această scurtă narațiune). Dar ceva mai înainte, în ianuarie 1921, redactează confesiunea Ultime cuvinte adresată lui Rolland, pe care însă nu o expediază; i-o va da în octombrie 1922, după care face o tentativă de sinucidere, eșuată cum se știe. Editorul publică acest text (firește tradus) în secțiunea "Nașterea unui scriitor". Salvat, încearcă să trăiască, făcînd-o pe fotograful la Nișă, fără succes, scriindu-i scrisori sfîșietoare mentorului sau, inclusiv un caiet cu însemnări autobiografice
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
România (ca și în întreg Estul Europei), încît, după încheierea studiilor printr-un doctorat, se va reîntoarce în țară. Aici, la Paris, își vedea, în continuare, de preocupările ei teatrale, înjghebînd spectacole de avangardă (a pus în scenă o primă tentativă teatrală a lui Eugen Ionescu) și încercîndu-se chiar în regia de film, deocamdată documentar. Dar, treptat, apolitica se transforma în contrariul ei. Firește, urma cursuri la Sorbona. Dar trezirea ei la realitatea politică s-a făcut și pe cale directă, dar
Vocea inconfundabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17247_a_18572]
-
la nivelul realizărilor similare din Occident, s-au făcut ușor remarcate și cîteva edituri mai mici, însă cu performanțe indiscutabile. Editura Crater și Vinea pot fi amintite aici în primul rînd, nu numai prin programul lor editorial, ci și prin tentativa, și ea programatică, de a restitui cărții calitatea, atîția ani pierdută, de obiect estetic, de formă artistică de sine stătătoare. Cu aproape doi ani în urmă, însă, mai exact, la sfîrșitul lui 1998, acestora li s-a adăugat încă o
Cartea ca obiect estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17285_a_18610]
-
o operă cu bătaie așa de mare în posteritate", cînd destui se întreabă dacă ale sale prelegeri universitare, nerevăzute și neautorizate de profesor, constituie totuși o operă, pe deasupra dovedită ca vinovată de împrumuturi nemărturisite. Apoi, dl Dan Zamfirescu vorbește de tentativa profesorului de a crea un "sistem personal de metafizică, înrădăcinat deopotrivă în viață și în transcendență". Și adaugă decis: Putem spune, astăzi, cu certitudine, că a reușit! Și dacă pentru această reușită a ales altă cale decît a cărților scrise
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
nu. - Cei mai mulți" (Postludiu: Tretievo Dekabria 1926). Să fie o aluzie la pieirea (sinuciderea) poeziei însăși, ajunsă la o situație-limită? La o voluptuoasă sleire a sa prin alexandrinism? Nu e cu neputință, ba chiar e probabil, indiferent de intenționalitatea autorului. Căci tentativa d-sale de regenerare savantă a textului ce-și asumă suprasaturația e una deznădăjduită, în minuțiozitatea-i elegiacă exhibînd o incredulitate crepusculară care simulează zorii. Recursul la text ca la un obiect, ca la "un pensum infinit (ceea ce înseamnă, latinește
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
Editura a identificat și ...numărat improvizațiile cu caracter aforistic, le-a așezat într-o ordine alfabetică, după cuvântul-cheie, ca într-un dicționar și le-a tipărit pe toate cu aceeași literă. Nu putea să procedeze astfel. Fiindu-i recunoscători pentru tentativa pe care a făcut-o de a salva ce se mai poate salva dintr-o operă volatilă, trebuie totuși să privim cu scepticism rezultatul. Ar fi o greșeală să citim această carte ca pe o carte. Dacă o citim așa
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
și nu a "caftelii"!). Bărbații trebuie să știe să se bată! Cluburi secrete de luptă împînzesc America! Dacă noii veniți sînt moi ca aluatul, după cîteva săptămîni sînt ca sculptați în lemn! În terapia prin fight club regizorul vede o tentativă de "recuperare a masculinității pierdute" (într-o lume, evident, condamnată la "emasculare"). Apare, în film, și întrebarea, gen anchetă: "" Răspunsuri: "Cu tata. Cu șeful meu. Cu Gandhi. Cu Lincoln. Cu Hemingway." Nimeni nu zice că s-ar bate cu morile
Cu cine te-ai bate? by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17305_a_18630]
-
reporterul trebuie să se afle anume unde se întâmplă ceva extraordinar. La Breaza, la o ceremonie străjerească, patronată de primul străjer al țării - Carol al II-lea -, remarcă pe fața suveranului oboseală, neliniște, crispare. În fapt, se petrecuse tocmai o tentativă de atentat, un legionar deghizat în străjer trăsese, de la două sute de metri asupra regelui, fără să-l atingă - episod, de care, iată, până acum nu avusesem cunoștință - și doar eram pe atunci vajnic comandant de centurie cu fluier, ghilimeți galbeni
Tinerețile romancierului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17302_a_18627]
-
cu un remarcabil bun-gust, Stelian Țurlea nu face greșeala de a crede că-i poate încânta pe copii maimuțărindu-i. Stilul său rămâne mereu firesc și elegant. Descrierile de natură sunt, în cartea sa, pline de poezie, deși lipsește orice tentativă de poetizare. Dialogurile au un ritm alert și captivant, ca schimbul de mingi într-un joc de ping-pong. Iar explicațiile - pentru că există și explicații - nu alunecă niciodată în didacticism. Don Pedro îi explică, de pildă, la un moment dat lui
O poveste cuceritoare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17332_a_18657]
-
a construi un edificiu de cuvinte". Cititul și scrisul au reprezentat puntea care a unit generațiile noastre. Și Balotă, și noi am supraviețuit prin carte. Deosebirea constă doar în aceea că nouă, mai norocoși, ne-a fost dată o singură tentativă (reușită) de a ieși la suprafață din subteranele pe care ni le destinase regimul, pe cînd celor mai în vîrstă decît noi le-au fost necesare mai multe tentative. Balotă povestește în Prolog o întîmplare care poate deveni metafora extraordinară
Cîrtița și Hegel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17346_a_18671]
-
aceea că nouă, mai norocoși, ne-a fost dată o singură tentativă (reușită) de a ieși la suprafață din subteranele pe care ni le destinase regimul, pe cînd celor mai în vîrstă decît noi le-au fost necesare mai multe tentative. Balotă povestește în Prolog o întîmplare care poate deveni metafora extraordinară pentru acest efort repetat al conștiinței de a ieși din labirint: cu gîndul la Hegel și la felul cum descrie el dialectica spiritului, eseistul observă într-o anumită împrejurare
Cîrtița și Hegel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17346_a_18671]
-
pe deriziune, pe glumă, pe emoții, așadar mai puțin nete. Chiar dacă artistul din Caragiale e profund serios, temeinic, intratabil, ca și acela din Eminescu, acest lucru e dincolo de pragul de percepție comun și nu cîntărește mai nimic în balanță. Repetata tentativă de a-i considera pe complementari (ultima dată făcută de Dan C. Mihăilescu într-o sclipitoare prefață la o ediție de publicistică și corespondență) eșuează sistematic. Eminescu e geniul nepereche. Caragiale e... Caragiale.
Eminescu și Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17365_a_18690]
-
exterioară universității din romanul autorului nostru, un totalitarism decrepit și cu atît mai hidos, face imposibilă orice comedie. În cadrul facultății se desfășoară procese adevărate, personajul cel mai valoros intelectual, Alexandru Meca, e redus la statutul omului de serviciu pentru o tentativă eșuată de trecere a graniței. Ceilalți, Emily, Zeno Patoescu, cunosc metamorfoze monstruoase la nivel psihic, de la studenți străluciți, la profesori sterili și amorali, dar nu lipsiți de complexitate. Întîmplările gravitează în jurul lui Al, creînd o poveste a formării sau a
Noaptea orgoliilor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17372_a_18697]
-
ciclicități mitice. Melancolia finalului trimite către această conștiință a inevitabilității declinului - irumperea în ultima secvență a persoanei întâi plasează întreaga arhitectură textuală în armătura memoriei. Scrisul se legitimează, finalmente, ca modalitate de salvare a unui timp cristalizându-se în imagini. Tentativa lui Ionel Teodoreanu e de a descoperi echilibrul centrului pierdut: "Trecu vremea, trecu... și într-o zi, eu cel sortit să fiu cel de pe urmă dintre copiii de odinioară, m-am pornit spre ulița părăsită, să împărtășim împreună spovedaniile unui
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
înrudirea cu spectacolul lui Vlad Mugur Crima din Strada Lourcine, care a transformat un vodevil de Eugène Labiche într-o farsă postmodernă. Uzînd de arma acurateței care îi este deja caracteristică, Vlad Massaci îl continuă pe Vlad Mugur și în tentativa acestuia de a familiariza publicul românesc cu șocul violent al textelor manifest, în mod programatic concepute să activeze conștiințele porecum Scandal cu publicul de Peter Handke, montat cu succes în stagiunea trecută. În La Dallas doi boschetari se visează gangsteri
Stil și manieră... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17394_a_18719]
-
Geo Vasile " Trăiește cititorul un complex de inferioritate din cauză că literatura e o nesfârșită aluzie culturală? Ce-i oferă scriitorul lui, cititorului, viață sau cultură? se întreba regretatul Radu G. Țeposu în tentativa reușită de a defini "Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă". Viață, vom răspunde citind Plaja nudiștilor (Ed. ALLFA, 1999, 323 p.), o antologie cu "cele mai bune povestiri 1998", alcătuită de infatigabilul critic și operator cultural Dan-Silviu Boerescu
Desant epic pentru 2000 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17409_a_18734]
-
de prima mărime din țară și străinătate. A publica această, probabil imensă, corespondență e o datorie care, realizată, nu va putea fi niciodată îndeajuns lăudată. Pînă atunci, dl Virgiliu Tătaru, cu sprijinul Inspectoratului pentru cultură Mehedinți, ne propune o primă tentativă de acest fel. Cea mai mare parte a corpolentului volum (din cauza hîrtiei prea groase pe care s-a imprimat cartea, ceea ce o face foarte greu maniabilă) e alcătuit din corespondența primită și emisă de filosof cu prilejul inițierii, în Noua
O ediție curioasă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17411_a_18736]
-
mînă această ediție să-i spunem de corespondență, a lui C. Rădulescu-Motru. Editorul, dl Virgiliu Tătaru, a avut de partea sa mai mult entuziasmul decît știința alcătuirii unei ediții de corespondență. Dar, repet, așa deficientă cum e, este, totuși, prima tentativă de a aduna într-o ediție corespondența ilustrului filosof român. C. Rădulescu-Motru, Corespondență. Ediție alcătuită, îngrijită, studiu introductiv, notă și bibliografie generală de Virgiliu Tătaru. 1999.
O ediție curioasă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17411_a_18736]
-
omenească. Totul în virtutea nevoii de civilizație, de promovare a antibarbarilor. Căci, în răstimpul unei clipe supreme - după cum explică St. Zweig -, Europa întreaga este unită în aspirația mult visata spre o civilizație omogena care... să pună capăt străvechii discordii fatale; aceasta tentativă de neuitat va rămîne legată în mod deosebit de figură și numele lui Erasm. Pe bună dreptate i se spune lui Erasm: "cel dintîi european". Mitologia ne-a învățat, de mult, ca Europa era fiica lui Agenor (fiul lui Poseidon și
Cel dintîi european by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17887_a_19212]