5,198 matches
-
apropiați. Acolo, în acel cerc, se poate într-adevăr vorbi despre dialogul teologiei cu filozofia și despre comerțul de idei dintre ecclesia și universitas, teme pe care Mihail Neamțu pune accentul în această carte. În schimb aici, în această lume, teologul e un stingher privit cu suspiciune sau cu complezență. Oricît și-ar schimba lexicul și oricît s-ar strădui să-și modeleze limbajul după calapodul vremurilor, gramatica subiacentă tutoror acestor jargoane e una singură. E vorba de gramatica tradiției descinse
Demnitatea lui Mihail Neamțu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9636_a_10961]
-
tradiției Bisericii este mai important decît repetiția năucă a unor formule de credință, a unor scheme exegetice sau a unor cronologii patristice." (p. 78) Dar tocmai pentru că înoată în marele fluviu al tradiției creștine, aproape toate tendințele epocii sunt împotriva teologului. De aceea, în comparație cu alți nedreptățiți ai lumii culturale, teologul face figura unui personaj descins din acea poveste privitoare la determinismul orb al universului absurd. Potrivit poveștii, un univers lipsit de finalitate e precum un rîu ale cărui vîltori mătură totul
Demnitatea lui Mihail Neamțu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9636_a_10961]
-
unor formule de credință, a unor scheme exegetice sau a unor cronologii patristice." (p. 78) Dar tocmai pentru că înoată în marele fluviu al tradiției creștine, aproape toate tendințele epocii sunt împotriva teologului. De aceea, în comparație cu alți nedreptățiți ai lumii culturale, teologul face figura unui personaj descins din acea poveste privitoare la determinismul orb al universului absurd. Potrivit poveștii, un univers lipsit de finalitate e precum un rîu ale cărui vîltori mătură totul în cale și în fața cărora nimeni nu se poate
Demnitatea lui Mihail Neamțu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9636_a_10961]
-
În cea mai mare măsură convingerile și normele existente În societățile moderne ori contemporane. Spre deosebire de alte societăți, În care sexualitatea era considerată o sursă de regenerare, În societatea occidentală ea era asociată cu păcatul și cu viciul. În Evul Mediu teologii considerau că orice altă poziție În afara celei permise (bărbatul deasupra, iar femeia dedesubt - poziția misionaruluiă semnifica o „lucrare a Satanei”. În pofida severității acestor reglementări, prostituția era larg răspândită și consumată inclusiv de preoți, chiar În formele ei cele mai deviante
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
primordială, redezvăluindu-ți absolutul, care pentru tine a fost creat, care dintotdeauna ți-a aparținut și care s-a ascuns vederii omului simplu doar din porunca unui tată atotputernic și egoist. Da! Însă, dacă m-ar auzi acum, toată gloata de teologi și-ar aduna imediat forțele, sunt sigur de asta, și mi-ar intona frumos, cu multă afectare-n glas, că numai așa Domnul meu a vrut ca eu să mă deprind cu virtutea răbdării, a ascultătii și a supunerii necondiționate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Vin cu o soluție : scoateți decapitarea lui Mohamed, pe Buddha - transformați-l În statuie, pe Iisus - crucificați-l (ca asta s-a mai văzut de zeci de ori!), iar pe Poseidon ...Înnecați-l, bre! Simplu, nu?!... La moartea patriarhului Teoctist, un teolog a scris o tabletă, Într-un ziar central. Tableta aceea m-a impresionat & culpabilizat. În ea ni se reamintea povestioara aceea cu călugărul care-și mîntuise sufletul fiindcă nu-și judeca aproapele. Nu-l osîndea. Nu-l condamna. Nu-l
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
jurnal scris de Gerard, prin 1977. Capitolul I. Mitul Contesei de Bethlen 1. “Întrebarea cum vor învia la A doua Venire cei înmormântați fără cap, și mai ales dacă vor învia, la care nu puteau răspunde nici măcar cei mai versați teologi, chiar până și cei necontaminați fie de materialismul dialectic și istoric la modă, fie de teoria cărții lui Erich von Daniken, Amintiri despre viitor-era un lucru care dădea localnicilor, prin deceniul opt, prea puține dureri de cap dar ideea cum
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
este bună, totul nu este decât compătimire, adică o imagine atât de contrară realității încât are o latură extrem de comică, nu am mai avea nevoie de Salvator. Janseniștii, și aș fi mai degrabă de partea lor, daca as fi un teolog cât de cât profund, sunt de un pesimism înfricoșător. După ei dacă nu ai grația divină ești terminat! De fapt Shakespeare a fost un jansenist avânt la lettre! Un subiect pentru un doctorat! Ceea ce numiți imginea neagră a lumii mele
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
Încîntătoare stampe Înfățișînd niște persoane elegante care, fără să se dezbrace, făceau amor pe divane În stil Pompadour - se Învecinau aici cu romane din epoca victoriană, cu memoriile unor obscuri vînători de porci mistreți sau cu tratatele unor filozofi și teologi excentrici din secolul al XVII-lea, - bunăoară Newton, despre poziția geografică a iadului sau Calea spre perfecțiune a lui Jeremiah Whiteley. Încăperea mirosea a vechi, a paie de ambalaj și a haine prea des plouate. Stînd lîngă rafturile care cuprindeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
la viața socială și să deprindă din nou regulile vieții În societate). Dar putea cineva spune cu siguranță dacă „Pavilionul special“ era sau nu locuit? CÎteodată, Digby avea impresia că Pavilionul nu era mai real decît iadul În concepția vreunui teolog inimos: un loc pustiu menit doar să slujească drept avertisment. Deodată, Îl văzu din nou pe maiorul Stone. Mergea cu pași grăbiți, dar cînd Îl zări pe Digby o porni spre el, pe una dintre alei. Fruntea Îi era plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Hitler și nu l-au mai văzut și în ei înșiși. Este suficient să-i distrugem pe dictatori, cred democrații, și lucrurile se îndreaptă de la sine. Irakul atestă utopia magicienilor neognostici [...]. De la începuturile Bisericii diavolul s-a dovedit un bun teolog. Dar atâta vreme cât Sfinții Părinți au făcut teologie, diavolul a bătut în retragere. În timpurile moderne, însă, satana este lăsată a fi teolog, înlocuind vechile erezii [...]. În postmodernism, gnosticismul e pe cale de a repurta o mare victorie, transformând creștinismul într-o
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
se îndreaptă de la sine. Irakul atestă utopia magicienilor neognostici [...]. De la începuturile Bisericii diavolul s-a dovedit un bun teolog. Dar atâta vreme cât Sfinții Părinți au făcut teologie, diavolul a bătut în retragere. În timpurile moderne, însă, satana este lăsată a fi teolog, înlocuind vechile erezii [...]. În postmodernism, gnosticismul e pe cale de a repurta o mare victorie, transformând creștinismul într-o religie între altele. Îmi aduc aminte de un filosof, care a venit la Socrate,alt filosof. Și acela avea o femeie foarte
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
propriu material. Despre această apatie, filozoful Constantin Noica scria: „Mentalitatea istorică, îndrumătoare numai spre trecut, e, după cum s-a amintit, cu adevărat vinovată de eroarea de perspectivă în chestiune. Ea nu îndeamnă pe oameni la acțiune, la luptă, la ceea ce teologii numesc agonie, ci, înfățișând trecutul ca un destin, ca un blestem, învață pe oameni apatia. Creștinul singur - o arată Unamuno, în «Agonia creștinismului» știe să deprindă sensul luptei, al agoniei. Istoria obișnuită înlocuiește agonia prin apatie, constituind astfel cea mai
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
în mai 1981. Mai multe medalii în Olanda și Vietnam. Diploma de Merit a Parohiei Ortodoxe Române din Olanda, la a XXV-a aniversare, "ca semn de recunoștință" pentru contribuția adusă la atribuirea de către autoritățile olandeze a bisericii "Sfântul Grigorie Teologul", de la Schiedam pentru românii din Olanda, precum și la bunul mers al acesteia. IOAN CIUBOTARU Născut la 10 Octombrie 1932 în Comuna Tescani, județul Bacău. Mama, Anica, a fost casnică toată viața, iar tatăl, Vasile, a lucrat din tinerețe ca brigadier
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
în 1990, dup... o trist... traversare a deșertului în care, din fericire, unii specialiști au subzistat într-un fel sau altul (adesea f...cand compromisuri cu aparatul statului-partid), este vocația să de intelectual public. Filozofii și istoricii, literații și politologii, teologii și sociologii (mai vechi sau mai noi, frecvent cu antecedente în alte discipline, în special în inginerie) domin... discursul public din România, multi dintre ei reciclându-și competențele profesionale într-un fel de jurnalism generalist care a acreditat eticheta de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
XXV [Cît de mult contează norocul în treburile din această lume și cum i se poate rezista] Chestiunea referitoare la libertatea omului este una dintre acele probleme care duc la exasperare gîndirea filosofilor și care a atras adesea anateme din partea teologilor. Partizanii libertății spun că, dacă oamenii nu sînt liberi, atunci înseamnă că Dumnezeu e cel care lucrează prin ei, că Dumnezeu e cel care comite, astfel, omorurile, hoțiile și toate celelalte crime; ceea ce e un lucru vizibil opus sfințeniei sale
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
trebuie să se petreacă pe lume pentru ca fiecare individ să-și îndeplinească soarta ce i-a fost hărăzită. Iată cum, încercînd să eviți Caribda, te aproprii prea mult de Scylla și cum filosofii se împing reciproc în prăpastia absurdității, în vreme ce teologii se duelează pe întuneric și se blestemă cucernic din milă. Aceste tabere se luptă între ele cam așa cum o făceau cartaginezii și romanii. Cînd exista temerea de a vedea trupele romane în Africa, flacăra războiului era dusă în Italia; iar
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a vedea trupele romane în Africa, flacăra războiului era dusă în Italia; iar cînd la Roma s-a dorit să se scape de Hannibal, de care romanii se temeau, a fost trimis Scipio în fruntea legiunilor să asedieze Cartagina. Filosofii, teologii și cea mai mare parte a eroilor care luptă cu argumentele posedă geniul națiunii franceze: ei atacă viguros, dar sînt pierduți dacă sînt forțați să poarte un război defensiv. Lucru care l-a făcut pe un om de litere să
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
A menține o guvernare civilă cu fermitate, a lăsa fiecăruia libertatea conștiinței, a fi tot timpul Rege și niciodată a nu face pe Preotul este mijlocul cel mai sigur de a feri țara de furtunile pe care spiritul dogmatic al teologilor caută întotdeauna să le stîrnească. Războaiele religioase în afara țării sînt culmea injustiției și a absurdității. A pleca de la Aix-la-Chapelle pentru a merge să-i convertești pe saxoni, cu sabia în mînă, asemeni lui Carol cel Mare, ori a echipa o
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
probe decisive de ordin istoric sau filologic. Literatura mi se pare un registru mult mai frecventabil și mai cinstit în acest sens. Dacă nu s-ar pretinde manual de istorie, Da Vinci Code ar putea fi un pretext stimulativ pentru teologi și nu numai. Am pus între paranteze cu bună știință evoluția figurii Magdalenei prin pictură în imaginarul occidental: de la „păcătoasa pocăită” la sex symbol-ul modern și suprarealist. Erotizarea personajului se datorează în primul rând evoluției subiectului în pictură, desacralizării treptate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
finissante! ș...ț Judas est l’être le plus seul dans l’histoire du christianisme. (E.M. Cioran, Précis de décompositon) Publicarea Evangheliei lui Iuda a redeschis, pătimaș, am spune, dosarul „ucenicului pierdut” al lui Isus. Ziariști, istorici, scriitori și, desigur, teologi au ieșit la scenă deschisă, aprobând sau condamnând, confirmând sau infirmând, într-un cuvânt, creând un vălmășag de nedescris, a cărui țintă a fost deja atinsă: transformarea traducerii unui text din secolul al IV-lea într-un bestseller mondial în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de Taină, mai precis la prima liturghie din istoria Bisericii? Apoi, din ce cauză Iuda L-a predat pe Isus Sinedriului? În fine, de ce a fost necesară trădarea pentru economia mântuirii? Sunt interogații care-i vor obseda nu doar pe teologi de-a lungul secolelor, dar asupra cărora vor reveni și importanți scriitori, precum Papini, Borges, Mario Brelich etc. Secole de-a rândul, participarea lui Iuda la Cina de Taină și împărtășirea sa cu trupul și sângele Domnului a provocat oroare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lungul secolelor, dar asupra cărora vor reveni și importanți scriitori, precum Papini, Borges, Mario Brelich etc. Secole de-a rândul, participarea lui Iuda la Cina de Taină și împărtășirea sa cu trupul și sângele Domnului a provocat oroare în lumea teologilor creștini. Oroare stârnită de faptul că, încă din momentul întemeierii, banchetul pascal va fi fost întinat de prezența unui trădător. Aici mă declar întru totul de acord cu poziția lui Klauck. De vreme ce grupul celor doisprezece s-a constituit din timpul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Fabricius și până astăzi s-au făcut pași enormi în editarea, comentarea, înțelegerea cinstită, nepartizană a apocrifelor creștine 70. Cazul României este, ca de obicei, mai special. Pe de o parte, întâlnim o mefiență cronică față de acest corpus literar din partea teologilor, a așa-zișilor „creștini adevărați”, a zelatorilor „ortodoxiei pure”, a păzitorilor „tradiției nealterate”. Pentru aceștia, nu mai încape vorbă, cuvântul „apocrif” miroase a pucioasă și nu-și are locul în vocabularul pravoslavnic. Dacă te ocupi, în România ortodoxistă, de apocrife
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
primește speranță după speranță, încă puțin, încă puțin, prin sila buzelor, printr-o limbă străină”. Amândouă versiuni par poeme suprarealiste. Dar, pentru Origen, obscuritățile de ordin lingvistic au sensul lor, trimit către adevăruri de ordin teologic sau mistic. Nu întâmplător teologul alexandrin își începe scrisoarea către prietenii săi, Ambrozie și Prototet (amenințați cu moartea martirică), cu fragmentul din Isaia (versiunea greacă). Pentru el, pasajul acesta atât de „absurd” trimite la Prima epistolă către corinteni a lui Pavel (capitolul 3,1 sq
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]