1,117 matches
-
materiale suficiente pentru o viață decentă - corelată cu absența relațiilor sociale cu societatea sau comunitatea în care aceștia trăiesc-, precum și de lipsa accesului real la drepturi și servicii de bază. Diferite abordări și modele au explicat această realitate și au teoretizat-o pornind de la variabile diferite. Voi urmări în principal modelele teoretice care fac referirelamodelul european al excluziunii sociale, deși există cu siguranță contribuții semnificative extraeuropene, în special în spațiul asiatic și latino-american (xe "Sen"Sen, 2000; xe "Arriagada"Arriagada, 2005
Gen și interese politice by Oana Băluță, Alina Dragolea, Alice Iancu () [Corola-publishinghouse/Science/1990_a_3315]
-
beneficiarului programului pentru venit minim) este o persoană singură, fără familie, deseori un bărbat, care suferă diferite handicapuri personale și sociale și care trebuie să fie «reinserat» sau «reintegrat» social (xe "Daly"Daly, Saraceno, 2002, p. 90). Modelul individualist (anglo-saxon) teoretizează societatea ca fiind un rezultat al interacțiunilor dintre indivizii care se află în competiție pe piață, fiecare purtător de drepturi și datorii specifice. Având în vedere că legăturile sociale sunt voluntare, excluziunea unor indivizi nu poate fi considerată responsabilitatea celorlalți
Gen și interese politice by Oana Băluță, Alina Dragolea, Alice Iancu () [Corola-publishinghouse/Science/1990_a_3315]
-
precară 1. Modelul dezintegrării relațiilor sociale adaugă prezența relațiilor sociale, cel individualist (anglo-saxon), nediscriminarea pe piață, iar modelul lui Akerlof, externalitățile sociale (vezi figura 1). Figura 1. Modele teoretice ale excluziunii sociale Pentru a rezuma, modelul dezintegrării relațiilor sociale (francez) teoretizează excluziunea socială ca pe o absență a relațiilor cu societatea/comunitatea, absență care poate fi cauzată și de starea financiară precară, care determină, la rândul său, apariția unor lipsuri materiale semnificative. Modelul individualist definește exclușii drept aceia care nu pot
Gen și interese politice by Oana Băluță, Alina Dragolea, Alice Iancu () [Corola-publishinghouse/Science/1990_a_3315]
-
natural, uneori crud, dar verosimil. În finalul carierei însă, în Cel mai iubit dintre pământeni, intervine o revărsare de scene de acest gen. Personajele, deși din mediul urban și intelectuale, par insațiabile și blocate în ideea de sex. Un personaj teoretizează: femeia are nevoie alternativ de sex și de bătaie. Femeile „nu trebuie iertate”. O nevastă e bătută cu cureaua în chip de preludiu și chiuie ca la nuntă de inedita plăcere. Enormitatea faptelor și amploarea excesivă a fazelor de acuplare
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
teoria generală a sistemelor, iar intenția declarată a lui Herbert Simon a fost tocmai reformarea teoriei economice pornind de la principiile statuate de cele două științe. În lucrările sale ulterioare, Herbert Simon declară explicit că, prin introducerea complexității, a încercat să teoretizeze sistemele economice percepute ca sisteme complexe, considerată de el ca fiind o alternativă la paradigma neoclasică a economiei care era dominantă în timpul său. James Grier Miller, un om de știința din domeniul științelor vieții, începe să publice începând cu anul
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
se ajunge Însă la tensiuni insuportabile și la construirea obsesională a salvării prin dispariție fizică. În aceeași măsură, se poate vorbi de un cod al onoarei și de un gentleman’s agreement pe care Drieu Îl face cu sine Însuși. Teoretizat cu o pedanterie uneori ridicolă, Întors pe toate fețele, pactul sinucigaș devine o deltă mistică ce migrează inconștient sentimentele. Filtru negru În fața invaziei negativității, acesta doar amână o sentință care fusese luată de la bun Început. Asaltat de incertitudinile, uimirile și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
secolul XIX263. Djuvara anula astfel teoria sclavagismului ca "mod de producție al antichității". În privința nobililor și a țăranilor din Evul mediu, autorul a optat pentru explicații terminologice, fără a se aventura în judecăți facile asupra rolurilor sociale și fără a teoretiza un feudalism românesc anterior feudalității occidentale 264. Lucrarea se încheia cu întemeierea statelor medievale românești, o certitudine politică văzută drept rezultat al unor acumulări, coabitări sau chiar întreprinderi aventuroase ("descălecările"). Acest final, care nu era neapărat și singurul probabil, a
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
dezvăluie că era lesbiană, chiar dacă o lesbiană octogenară, a fost cea mai îndepărtată intenție din mintea ei. Presiunile exercitate de SIDA au scos la lumină sexualitatea feminină și masculină. Deschiderea rezultată a pus capăt tăcerii femeilor în istorie, despre care teoretizase Yourcenar. Niciodată de acum încolo nu vor mai tăcea femeile. Era prea târziu pentru Yourcenar. Ea, care nu răspunsese în fața nimănui la locul de muncă și a cărei mândrie figura pe locul doi după caracterul secretos din chimia ei emoțională
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
trecerea de la istoria literaturii la exegeză și teorie, dar și prin ușurința cu care deschide calea comparațiilor între cele mai îndepărtate perioade, între autori, cu tot arsenalul de teme, motive și procedee din operele lor, și opere de sorginte folclorică. Teoretizând parodia, Bahtin se bazează atât pe o latură extrinsecă căutând să o descopere și să o explice drept un efect al mentalității populare din diferite epoci, cu precădere în Antichitate și Renaștere -, cât și pe una intrinsecă, oprindu-se și
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
parodia se prezenta drept operația simplă de integrare a bunului străin în literaturile naționale și combinare cu motive folclorice proprii, nu-și găsește susținători deși numără suficienți practicanți, iar printre ei și romancieri precum Rabelais ori Cervantes care să o teoretizeze nici mai târziu, în Renaștere: de-abia Bătălia cărților pune deschis problema literarității modelului, indiferent dacă-l numim text parodiat, hipotext sau, mai simplu, punct de plecare... Simpla enunțare a numelui unui autor în cadrul restrâns, dar simbolic al Bibliotecii Saint
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
este și motivul pentru care romancierii importanți ai momentului (Malcolm Bradbury în articolul An Age of parody. Style in Modern Arts, Umberto Eco în Șase plimbări prin pădurea narativă, David Lodge în Limbajul ficțiunii, Mircea Cărtărescu în Postmodernismul românesc) și teoretizează parodia, denumind-o la unison prin trei sau patru caracteristici: metaficțională/ intertextuală + comică/ umoristică. Mai mult, "parodia intertextuală traversează granițele genurilor fără nici un fel de rezerve": piesa lui Milan Kundera, Jacques și stăpânul său, subintitulată Un omagiu lui Diderot în
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
a-i arăta pe mulți dintre cei aduși în această "lume sinistră" drept niște victime neputincioase, care nu pricep ce li se întâmplă. Plasarea accentului exclusiv pe latura spirituală rămâne calea de supraviețuire pe care o adoptă Soljenițîn. Totodată, el teoretizează renunțarea la grija pentru viața biologică, recunoscând, totuși, limita impusă de trupul vulnerabil: Trebuie să intri în pușcărie fără să tremuri pentru viața călduță pe care ai părăsit-o. [...] Trecându-i pragul, trebuie să-ți spui: viața mea s-a
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
sau construcția reprezentărilor poziției ocupate în spațiul social (în abordarea lui Bourdieu), sunt necesare claselor dominate pentru a încerca să pună capăt acestei exploatări și dominații. Dar burghezii pot trăi și acționa în funcție de structurile obiective fără să trebuiască să le teoretizeze. O poziție dominantă în societate permite raportarea la propriul habitus. Acționând după cum dictează dispozițiile interiorizate, cel mai probabil este că se va acționa în funcție de interesele de clasă. Invers, celelalte clase sociale, mai ales cele mai dominate, sunt dominate și în
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
Lear al lui Shakespeare. 1934 Sigmund Freud (1856-1939), neținînd seama de sursele respectate de Shakespeare, detectează o stare latentă incestuoasa față de Cordelia, justificată de inexistentă unor mențiuni cu privire la mama Cordeliei. De asemenea, comparația dintre Porția și Cordelia îl face să teoretizeze asupra mecanismului psihologic al refulării și înlocuirii prin contrariu care explică preferință pentru Goneril și Regan. Cît despre Lear, acesta a atins vîrstă cînd el ar trebui "să renunțe la dragoste și să aleagă moartea, împrietenindu-se mai întîi cu
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
nici nu-i de mirare, tot în "sufletul" poetului, ale cărui resorturi inconștiente, dictate de predispozițiile psihice ale rasei (moldovenismul temperamental), vor genera niște configurații estetice aparte, determinate (mai exact: puse în evidență) de voința creatoare, adică de acel "bovarism" teoretizat cu atâta zel de criticul modernist. Gândind lucrurile în acest fel, Lovinescu credea că întreaga creație eminesciană nu-i decât un simplu "ecou" al unui "caz" psihologic, e drept, cu totul excepțional, dar nici pe departe singular ori "inexplicabil", cum
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
devine semnal al funcției poetice, sugerând o lume banală, mediocră, absurdă, lipsită de fru musețe și de armonie. FUNCȚIA METALINGVISTICĂ este orientată spre cod, urmărind acordul interlocutorilor asupra semnificației termenilor, pentru a favoriza înțelegerea lor corectă. În lingvistica modernă, se teoretizează dicotomia: limbaj concret, „obiectual“ (object language, care spune ceva despre obiecte) și metalimbaj (metalanguage, care spune ceva despre limbaj). Așadar, metalimbajul caracterizează, în primul rând, discursul lingviștilor, dar și al celorlalte domenii științifice. Fiecare dintre acestea își definește conceptele specifice
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Hristos, a cărei unitate și pace a dorit-o din tot sufletul și pentru a cărei realizare s-a dăruit în întregime. Toate învățăturile sale referitoare la iubirea față de Dumnezeu și față de semeni porneau dintr-o experiență personală. El nu teoretizează această iubire, ci o trăiește autentic. Aceeași prietenie, manifestată față de Paulin de Nola, a dovedit-o și în legătură cu păstoriții săi, transformându-i prin puterea dragostei și a credinței în Hristos, din tâlhari în monahi. Niceta era convins că puterea credinței
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cetățean. În 27 noiembrie 1848 el a ținut discursul funebru de la S. Andrea della Valle în memoria morților de la Viena, victime ale reprimării din octombrie: Belgia era prezentată ca fiind modelul de regim constituțional care garanta libertatea. El și-a teoretizat concepția privind puterea politică în două lucrări importante: Il potere politico cristiano (1857), o culegere cuprinzînd discursurile ținute în capela imperială de la Tuileries în postul Paștelui din 1857, și Saggio sul potere pubblico o esposizione delle leggi naturali dell'ordine
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
acționând ca filozof al limbajului; se descifrează aici, totodată, profilul său de creator. În Lampa lui Diogene ori în Poezie și modă poetică, mai subliniat încă în Orfeu și tentația realului, în Lectura poeziei și în Măștile adevărului poetic, se teoretizează la nivelul poeticienilor europeni; de citat în mod special eseurile Tragic și demonic, Poemul ca inițiativă a limbii și cel despre poezia lui Lucian Blaga (fostul său magistru); interesează, nici vorbă, revelațiile din experiența de traducător. Singur Philippide, dintr-o
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
creștinismul ortodox, structurînd astfel o vastă zonă geografică, veritabil pivot între Europa și Asia. În Asia, Japonie de după era Meiji cucerește supremația în Pacific, în dispute frecvente cu China, aceasta din urmă preluînd acum dominația zonei. Haushofer, părintele geopoliticii germane, teoretizează o geopolitică continentală imperialistă, divizînd lumea în patru zone de hegemonie, fiecare dominată de cîte o putere din nord : Pan-America, dominată de Statele Unite ; Eurafrica, de către Germania; Pan-Rusia și Orientul Mijlociu, dominate de U.R.S.S. și sfera de co-prosperitate asiatică
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
cam pe atunci, Daniel Bell caracteriza sensibilitatea anilor 1960 ca o răzvrătire contra rațiunii, „o revanșă a simțurilor asupra spiritului”, o „căutare disperată a lui Dionysos”3. Într-un strălucit eseu datând din aceeași epocă, Jean Brun se străduia să teoretizeze resurgența lui Dionysos în societatea abundenței pradă extazului sexual, psihedelismului și „furiei consumului”4. Lucrarea constituie un model pentru această problematică, o carte de căpătâi pentru sociologii care se vor ambiționa mai târziu, cu mai puțin succes, să scoată în
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
pentru noile evoluții sau chiar de tratarea lor inadecvată, aceasta îngroșând și mai mult dosarul încremenirii în proiectul iluminist. Clasicii Economiei, în primul rând Adam Smith, au pornit de la credință (potențatoare de cunoaștere) într-o imagine reprezentată de mecanism și teoretizată de mecanica newtoniană ca generatoare de modele explicative. Construcția epistemică a Economiei s-a înfiripat și ea din încrederea în ipoteze stabilite printr-o convenție metodologică ce tocmai raționalizase principiul ordonator. De altfel, nu este întâmplător că mecanismul este laitmotivul
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
idee se generează faptele, care, apoi, susțin idei. Limpeziri metodologice Modernitatea teoriei paradigmei relansate de Kuhn este evidentă. (Kuhn, 1976) Practic, opera lui Kuhn este corectă politic cu opțiunea americană pentru modelul explicativ al emergenței umane dinspre ideal spre real teoretizată de Platon și sublimată de iluminiști. Din faptul că știința este o cunoaștere aproximativă (deși corect ar fi să se spună: aproximare a cunoașterii naturii în general - deci și a naturii umane) apare o tensiune inevitabilă în legătură cu măsura adevărului. Rezultatul
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
bigam... MOMENTUL AL ȘASELEATC "MOMENTUL AL ȘASELEA" Sub semnul purcelului: epicurismul greco-romantc "Sub semnul purcelului \: epicurismul greco‑roman" XItc "XI" EPICUR și „plăcerea supremă”tc "EPICUR și „plăcerea supremă”" 1 Fiziologia filosofiei. Cu mult înaintea lui Nietzsche, care experimentează și teoretizează această evidență în prefața la Știința voioasă, Epicur afirmă că filosofăm cu trupul, dar că nu devenim înțelepți plecând de la orice stare corporală. O fiziologie a filosofiei în plin secol al IV-lea î.Hr., iată o idee de-a dreptul
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
existența, nici într-ale politicii. El funcționează într-un grup sau într-o familie și, ca plată pentru serviciile sale, este întreținut. Legătura dintre Philodem și Piso pare să țină de această logică: unul știe, celălalt învață; primul gândește, reflectează, teoretizează, îndeamnă la o trăire filosofică, al doilea îi asigură primului adăpost și masă, se ocupă de afacerile lui. În cazul acestor doi oameni, cotidianul și evenimentul excepțional, viața de toate zilele și construcția vilei, mobilierul, decorațiunile, biblioteca ei, toate constituie
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]