2,808 matches
-
supune bolnavul la riscul de apariție al infecțiilor nosocomiale, afecțiuni ale căilor aeriene, ulcerații de stres, reacții adverse cardiace. Îngrijirea acestor pacienți este dificilă și ea necesită o bună colaborare în cadrul unei echipe compuse din specialiști în terapia intensivă, infecționiști, terapeuți respiratori și psihoterapeuți. O atenție deosebită trebuie acordată asigurării suportului caloric și controlului factorului infecțios. Cateterele trebuie schimbate la fiecare 3-4 zile, iar toaleta locală în jurul locului de inserție trebuie realizată zilnic. Sunt necesare măsuri adecvate pentru profilaxia ulcerelor de
Risc și beneficiu în revascularizarea chirurgicală a miocardului by Grigore Tinică, Eugen Săndică () [Corola-publishinghouse/Science/92061_a_92556]
-
reviste, institute de cercetare, a creat metode de cercetare/acțiune. E considerat părintele psihodramei, o formă de terapie privilegiind jocul de rol și acțiunea. „Omul este un actor”, iar personalitatea umană se dezvoltă prin interpretarea unui vast repertoriu de roluri. terapeutul, În consecință, trebuie să renunțe la divan, la cuvânt (a fost În dezacord cu Freud) și să-și apropie clientul, să-l transforme În coterapeut. El și-a Început cariera, la Viena, prin discuții de grup și consilierea prostituatelor. Apoi
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
să-l transforme În coterapeut. El și-a Început cariera, la Viena, prin discuții de grup și consilierea prostituatelor. Apoi, Întreaga viață, a lucrat cu adolescenți delincvenți, prizonieri de război, persoane strămutate, adică grupuri vulnerabile social. Ideea lui era ca terapeutul să cheme oamenii izolați pe „scenă”, să le acorde șansa de a cunoaște realitatea, să le dezvolte spontaneitatea, să-i Învețe cum se realizează un contact social semnificativ. O filosofie a sprijinului, curajului și compasiunii, valori care nu pot fi
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
intervenție: stabilirea unei relații bune institutor-elev; îmbunătățirea stimei de sine a elevului; îmbunătățirea performanțelor școlare și a implicării elevului la ore. Intervenții: Se impun măsuri la nivelele: - La nivel familial: discuții cu părinții, recomandarea unui consilier marital sau a unui terapeut pentru gestionarea relației dintre părinți și dintre tată și copil, cu supravegherea asistentului social pentru a împiedica pedepsele fizice și orice fel de abuz asupra elevului. Se va valorifica din plin aportul bunicii materne la starea afectivă pozitivă a copilului
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
ca un rol unitar cuprinzând mai multe funcții și un set de comportamente” și disting următoarele roluri didactice principale: de furnizor de informație, de model de comportament, de creator de situații de învățare, de consilier și orientator, de evaluator și terapeut, de organizator și conducător [apud Jinga I., Istrate E. (coord.), 1998, p. 83]. Constantin Narly caracterizează astfel rolurile educatorului: „inovator, cultivator, artist, amator de artă, om de gust, estet, om de știință, filosof, organizator, conducător, reformator” [Narly C., 1996, p.
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]
-
Niciodată însă realitatea efectivă a unei persoane umane date nu poate fi transpusă integral în logosul discursiv. Și totuși, grilele de acuratețe în caracterizare și etichetare sunt totdeauna utile, alături de bogăția limbajului utilizat și de talentul de portretist - și de terapeut - ale celui ce intreprinde demersul. Capitolul 8 DIAGNOSTICUL ȘI EVALUAREA TULBURĂRILOR DE PERSONALITATE Diagnosticul tulburării de personalitate este problematic și dificil. El este în mare măsură dependent de criteriile acceptate pentru caracterizarea generală a tulburărilor de personalitate și de viziunea
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
care pacientul să fie stimulat să își expună terapeutului conținuturile ideo-afective. Pacientul trebuie să se obișnuiască progresiv cu dialogul și apoi să participe sincer și în mod interactiv la desfășurarea lui. Pentru menținerea acestei stări de anxietate sau neliniște „optimă” terapeutul este obligat să definească de la debut limitele temporale ale ședințelor, scopurile lor dominante și să adopte o atitudine obiectivă și binevoitoare (APPELBAUM, 1994Ă. Suportul psihoterapeutic integrează o diversitate de metode accesibile psihoterapeutului care vizează confortul afectiv și intelectual al pacientului
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
și binevoitoare (APPELBAUM, 1994Ă. Suportul psihoterapeutic integrează o diversitate de metode accesibile psihoterapeutului care vizează confortul afectiv și intelectual al pacientului (HAVENS, 1989Ă. Sunt descrise în acest cadru armonia mediului fizic - care presupune inclusiv ignorarea oricărui apel telefonic, descrierea de către terapeut a utilității și limitelor ședințelor, acordul membrilor familiei pacientului, evitarea interogării acestuia și încercarea de a răspunde la întrebările sale în mod necondiționat. Ținând cont de rigiditatea și uneori de ermetismul discursului pacienților cu tulburări de personalitate, terapeutul va evita
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
descrierea de către terapeut a utilității și limitelor ședințelor, acordul membrilor familiei pacientului, evitarea interogării acestuia și încercarea de a răspunde la întrebările sale în mod necondiționat. Ținând cont de rigiditatea și uneori de ermetismul discursului pacienților cu tulburări de personalitate, terapeutul va evita confruntările de opinie și interpretările unilaterale ale evenimentelor biografice abordate. Trebuiesc de asemenea cultivate atributele pozitive și realizările pacientului indiferent de calitatea de ansamblu a rolului existențial. Sunt evitate astfel „mini-sfârșiturile” dialogului terapeutic și apariția rezistenței (RACKER, 1968
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
săptămânale cu durata de 40-50 minute în cadrul cărora este aplicată metoda asociațiilor libere, conform căreia pacientul este lăsat să-și expună conținuturi ale psihismului fără a respecta vreo regulă sau vreo idee dominantă. Pentru a diminua anxietatea inerentă a pacientului terapeutul trebuie să adopte o atitudine de maximă elasticitate și să se antreneze în mod elaborat în dialog și numai dacă acest lucru devine necesar (SANDLER, 1981Ă. Se evită astfel apariția rezistenței la terapie și se nuanțează fenomenele de transfer și
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
FONAGY și colab., 1995, GUNDERSON, 1996, LEVY, BLATT, 1999Ă. Dintre tehnicile psihoterapeutice de factură psihodinamică cel mai larg utilizată este cea expresiv-suportivă (LUBORSKY, 1984, GABBARD, 2000Ă. Ea integrează o serie de subvariante având ca extreme pe cea expresivă în care terapeutul își conservă neutralitatea și apelează la interpretări respectiv pe cea suportivă care se adresează mecanismelor defensive ale pacientului privite ca părți integrante ale Eului. GABBARD propune un continuum terapeutic expresiv-suportiv cu următoarea succesiune de etape: interpretare → confruntare → clasificare → încurajarea elaborărilor
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
etape: interpretare → confruntare → clasificare → încurajarea elaborărilor → validare empatică → consiliere și stimulare laudativă → afirmare. Această variantă psihoterapeutică favorizează schimbarea în bine prin creșterea capacității de înțelegere a pacientului aferent interpretărilor și prin experiența unui nou tip de rol în cadrul relației cu terapeutul. Varianta corespunzătoare psihologiei Sinelui este centrată pe afirmarea empatiei care va activa potențialul individual latent, întreținută fiind de relația de transfer sine-obiect (ORNSTEIN, 1998Ă. Terapeutul nu apelează la interpretări ci empatizează cu atitudinile defensive ale pacientului sprijinându-l în încercările de
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
a pacientului aferent interpretărilor și prin experiența unui nou tip de rol în cadrul relației cu terapeutul. Varianta corespunzătoare psihologiei Sinelui este centrată pe afirmarea empatiei care va activa potențialul individual latent, întreținută fiind de relația de transfer sine-obiect (ORNSTEIN, 1998Ă. Terapeutul nu apelează la interpretări ci empatizează cu atitudinile defensive ale pacientului sprijinându-l în încercările de menținere a coeziunii interioare. Prin vizarea repetitivă a răspunsurilor sine-obiect astfel facilitată pacientul devine capabil să se adapteze la problematica existențială și în afara relației terapeutice
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
reperele dominante ale tehnicilor psihodinamice derivate din teoria atașamentului, aplicabile cu precădere la tulburările de personalitate de cluster C. Scopul major îl reprezintă stabilizarea structurii Sinelui prin dezvoltarea unor reprezentări coerente și a abilității de a stabili relații interpersonale securizante. Terapeutul trebuie să devină cât mai repede - în mod tranzitor desigur - principalul element protectiv care simultan să stimuleze capacitatea pacientului de a prelucra și înțelege progresiv trăirile afective intense care-l caracterizează. Pacientul este ajutat să conștientizeze faptul că este acceptat
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
în mod tranzitor desigur - principalul element protectiv care simultan să stimuleze capacitatea pacientului de a prelucra și înțelege progresiv trăirile afective intense care-l caracterizează. Pacientul este ajutat să conștientizeze faptul că este acceptat și înțeles - în sens intelectual - de către terapeut care însă își păstrează neutralitatea afectivă așa cum se întâmplă inițial în orice raport interpersonal din viața cotidiană. Sunt prevenite și pe această cale reacțiile autodestructive care perturbă structura Eului dar și calitatea și durata relației terapeutice. Psihoterapiile cognitive - sunt fundamentate
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
de subiecți. Acestă tehnică presupune aflarea de către psihoterapeut a celor mai importante experiențe existențiale și a diversității relațiilor interpersonale ale pacientului. Sunt cultivate fenomenele de contratransfer în vederea stabilirii unei alianțe terapeutice. Prin identificarea trăirilor pacientului și a manifestărilor comportamentale corespondente terapeutul îl va stimula în conștientizarea și reproducerea lor coerentă diminuând tendințele disociative. Un rol semnificativ tinde să aibă astăzi tehnica cognitiv-analitică dezvoltată de YOUNG și colaboratorii săi care constă în identificarea și modificarea structurilor maladaptative precoce și a devianțelor comportamentale
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
YOUNG și colaboratorii săi care constă în identificarea și modificarea structurilor maladaptative precoce și a devianțelor comportamentale persistente aferente lor. Și în acest caz stabilirea unei complexe alianțe terapeutice este decisivă. Ea se bazează pe o confruntare empatică în care terapeutul acceptă și comentează abilitățile adaptative ale pacientului și pe o atitudine de factură parentală a terapeutului care se substituie parțial unui părinte absent atunci când este cazul. Pornind de la trei dintre modalitățile adaptative ale copilului care este copleșit de intensitatea evenimentului
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
pacientului și pe o atitudine de factură parentală a terapeutului care se substituie parțial unui părinte absent atunci când este cazul. Pornind de la trei dintre modalitățile adaptative ale copilului care este copleșit de intensitatea evenimentului existențial, îl evită sau reacționează supracompensator, terapeutul va încerca să le conecteze la nivelul de extroversiune și activism personal, deci la dominantele personologice. Se vizează modificarea acestora din urmă astfel încât pacientul să-și modifice convingerile autodevalorizante și cele despre lume. Tehnicile cognitive propriu-zise aplicate tulburărilor de personalitate
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
interpersonale sunt cvasiconstant problematizante se preconizează relația terapeutică în mod elaborat structurată în cadrul căreia - asemănător cadrului unui laborator - se oferă pacientului șansa să-și corecteze convingerile dezavantajante față de sine și față de cei din jur. Subiectul care mediază acest demers este terapeutul. Comparativ cu psihoterapiile cognitive folosite pentru tulburările psihopatologice ale Axei I în cazul tulburărilor de personalitate ședințele trebuie să fie de durată mai mare și mai frecvente. Pornind de la sintagma anunțată direct sau sugerată de personalitățile patologice „acesta sunt eu
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Din aceeași perspectivă substratul teoretic al terapiilor comportamental-dialectice îl reprezintă - ca și în cazul terapiilor cognitive dezvoltate de BECK și colab. (1990Ă - principiile teoriei învățării de această dată aplicate vieții emoționale. Atributul de „dialectic” se datorează coexistenței dintre acceptarea de către terapeut a comportamentului disfuncțional și încercarea de a-l modifica în sens pozitiv. Fără prima componentă a binomului cea de-a doua a fost mereu invalidată de intervențiile anterioare (LINEHAN, 1997Ă. Doctrina dialectică pornește de la premisa că pacientul - în perioada intervenției
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
intervențiile anterioare (LINEHAN, 1997Ă. Doctrina dialectică pornește de la premisa că pacientul - în perioada intervenției terapeutice - dorește să-și îmbunătățească situația în orice condiții deși nu este doar el responsabil pentru gravitatea ei. Alte repere de aceeași valoare sunt încrederea în terapeut și pe de altă parte convingerea acestuia că reprezintă un sprijin temporar și un îndrumător pentru pacient, nu un protector care îi preia responsabilitățile. Tratamentul propriu-zis are două componente: terapiile individuale și cultivarea aptitudinilor. Primele se desfășoară în ședințe săptămânale
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
componente: terapiile individuale și cultivarea aptitudinilor. Primele se desfășoară în ședințe săptămânale de 50-60 minute, fiind însă flexibile ca structură în funcție de disponibilitatea pacientului. Acesta este obligat să țină un jurnal cotidian cu conținutul subiectelor abordate și poate apela oricând telefonic terapeutul - se recomandă zilnic - atunci când anticipează o scădere a autocontrolului. Ședințele sunt subîmpărțite în 3 etape: de abordare și estompare a psihotraumelor, a evenimentelor și comportamentelor care perturbă relația terapeutică și a condițiilor care afectează calitatea vieții pacientului. Abordarea aptitudinală vizează
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
și comportamentelor care perturbă relația terapeutică și a condițiilor care afectează calitatea vieții pacientului. Abordarea aptitudinală vizează structurarea unor abilități noi, cu efecte adaptative și se desfășoară sub forma unor întâlniri de grup monitorizate de preferință de un al doilea terapeut (LINEHAN, 1993Ă. Abilitățile stimulate sunt de natură rațional-cognitivă, emoțională, de control a stresului și interpersonală. Abordarea primei categorii se face apelând la principii ale filozofiei Zen, pacientul fiind sprijinit să se concentreze asupra stării prezente plenar conștientizată. În al doilea
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
de stabilire a relațiilor și a raporturilor sociale. Se pune accent pe comportamentul social recent dar și pe izolarea socială și absența evenimentelor vieții, ca repere ale deficitului interpersonal. În aceeași fază se pun bazele alianței terapeutice iar pacientul și terapeutul convin să se informeze reciproc asupra progreselor tratamentului. În următoarele ședințe, din perioada mijlocie a terapiei sunt identificate și acele evenimente de viață - din săptămâna precedentă - care merită o investiție emoțională. În ultimele ședințe se face un bilanț al rolurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
următoarele ședințe, din perioada mijlocie a terapiei sunt identificate și acele evenimente de viață - din săptămâna precedentă - care merită o investiție emoțională. În ultimele ședințe se face un bilanț al rolurilor existențiale și a raporturilor cu cei din jur iar terapeutul sprijină încrederea în sine și inițiativele personale ale pacientului (FRANK și colab., 1990, RENOLDS și colab., 1999Ă. Terapiile interpersonale aplicabile tulburărilor de personalitate vizează cu precădere tulburările de personalitate de cluster B și C, în cazul TP borderline durata lor
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]