5,413 matches
-
își puse colierele, brățările, inelele, cerceii și toate podoabele ei... Și dădu roabei sale un burduf cu vin și un ulcior cu undelemn, turte de smochine și pâine de grâu curat..." Astfel pregătită, însoțită de roaba ei, văduva lui Manase, teribilă, în culmea frumuseței sale redbândită spre a-și răpune dușmanul, se apropie de poarta asirienilor. ,, Și ei o opriră și o întrebară: Cine ești, de unde vii și încotro te duci? Și ea răspunse: Sunt fiică de Evrei, și fug de
Despre Femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15715_a_17040]
-
mă privește, Antenne 2 m-a plătit regește doar după ce am început "războiul" dintre canale, după privatizarea TF 1 și goana după vedete ale micului ecran, care a urmat. Da, aud întrebarea: Cît? Cît? Cîștigam destui bani pentru a stîrni teribile invidii, dar nu destui ca să-mi atrag considerația. Înainte de a beneficia de concurența între canale, primeam un salariu obișnuit, pe care mi-ar fi fost ușor să-l dublez prin participarea la conferințe sau la tot soiul de activități lucrative
Bernard Pivot - Bună dispoziția ziaristului de cursă lungă by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/15702_a_17027]
-
imposibil de dispariția soțului ei pe o plajă. Regizorul povestește toate acestea cu simplitate și emoție, practicând un cinema cu mare impact asupra publicului. Un cinema al afectelor și nu unul, facil, al efectelor. Semn că François Ozon, acest copil teribil al filmului francez, s-a maturizat și că are cu adevărat ce spune.
Bucurii autumnale by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15790_a_17115]
-
Constantin Țoiu 31 XII 1976. Fată violată de doi semetiști într-un lan de floarea-soarelui. Întâmplare folosită în Însoțitorul, cu bătaia teribilă aplicată celor doi făptași de agronomul Vasilescu pe care N. Manolescu, în epocă, îl considera - spre surprinderea mea - unul din cei mai interesanți eroi literari din ultima vreme. Spun surprinderea mea, deoarece recenzia nu era prea grozavă. Nu știu ce-l făcuse
Sincope by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15804_a_17129]
-
și mai dur, sub îndrumarea consilierului sovietic de pe lîngă Ministerul de Interne și a sălbaticului anchetator Soltuțiu care bătea pînă la desfigurare pe anchetați. Curios că acest Soltuțiu, în 1968, cînd Ceaușescu, din interese personale, l-a reabilitat pe Pătrășcanu, teribilul anchetator de altădată era, acum, funcționar la Universitatea din Cluj și n-a pățit nimic de pe urma făptuirilor sale.) În această a doua fază a anchetei a fost implicat bietul Golopenția. El, repet, a fost reperat la ancheta preliminară drept cunoscut
Cazul Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15785_a_17110]
-
A fost arestat și a murit nevinovat, victimă inocentă a celor implicați în inventatul proces Pătrășcanu, Golopenția murind repede, încă în faza instrucției, neavînd parte de lungii ani de detenție de care au avut, din nenorocire, parte ceilalți din acel teribil proces. D-na Sanda Golopenția, distinsa fiică a împricinatului, lingvistă eminentă stabilită în SUA, unde e profesoară, consideră ca o înaltă a ei datorie morală să facă lumină în suferințele tatălui său. După ce i-a publicat corespondența și o parte
Cazul Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15785_a_17110]
-
împricinatului, lingvistă eminentă stabilită în SUA, unde e profesoară, consideră ca o înaltă a ei datorie morală să facă lumină în suferințele tatălui său. După ce i-a publicat corespondența și o parte din operă, a venit rîndul documentelor din acea teribilă anchetă. Le-a studiat, atentă și cu probitate, timp de trei ani, la SRI și, xeroxate, le-a adunat într-o masivă ediție de aproape o mie de pagini. N-a fost, s-o spun, o osteneală inutilă. Această răscolitoare
Cazul Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15785_a_17110]
-
udul (sau cu uscatul), stăpînul așteaptă consumarea urgenței, după care apelează, obligatoriu (și sub amenințarea amenzii), la sticla cu apă. La noi?... Animăluțe și animăluțe. În cazul Nietzsche, dezordinea mentală se instalează lent, filosoful conștientizîndu-și, de altfel, starea și, în teribilele lui eforturi de ordonare, practicate cu program toată viața, alternează momentele de normalitate cu cele dirijat deviate. Histrionismul structural îl scutește, întrucîtva, de efectele urîte ale sifilisului și-și poate oferi/ poate oferi celor din jur numere aproape atractive (trist
Ordinea - dezordinea by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16154_a_17479]
-
complexele închise cu lacăte în pachete și pachețele. Visceralitatea pătimașă și filosofia decăderii, la fel de pătimașă, fanfaronada și impostura, ceaiul și vodca, muzica devastatoare și salvatoare, bătaia și pupatul pe gură al împăcării, incandescența rusească stinsă cu trîndăveli oblomoviene, o umanitate teribilă, colorează palpitant montarea lui Yuri Kordonski. Ce vezi pe scenă, stă scris în piesă. Totul e să știi cum să citești, să descoperi, să te uiți în jur pentru că personajele lui Cehov n-au murit. Trebuie doar să le recunoști
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
ani de zile aura, fără să o pipăie prea bine, să producă șocuri... Ivan Petrovici Voinițki (Unchiul Vanea) este prima victimă. Descoperă treptat că numele în slujba căruia și-a pus umil existența este gol și găunos, că o carieră teribilă în imaginația sa - cea a profesorului Serebreakov - este o gogoriță, un balon de săpun care se sparge la prima atingere. "Furtuna, vine furtuna!" anunță Vanea bătînd într-o tingire de alamă. Furtuna a venit odată cu sosirea lui Serebreakov și a
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
arată criticul Eugen Simion în acest al patrulea volum al Fragmentelor critice. O față liniștită atunci cînd se ocupă de "existențialismul românesc" al anilor '30, una mai puțin liniștită, dacă nu chiar crispată, atunci cînd se întoarce înspre actualitate. Copiii teribili ai Criterionului sînt analizați cu declarată răceală critică, în sensul că sînt urmărite mai ales performanțele lor stilistice, frumusețea limbajului și mai puțin ideile lor incendiare. Nici substanța filosofică nu face obiectul analizei, criticul lasă toate acestea pe seama profesorilor de
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
torn cafeaua în ceașcă, îmi aprind o țigară. Mi-e dor de un vin. De fapt nu de vin, de ora aceea albastră care vine tiptil ca un prestidigitator și-mi scotea eșarfe din mîneci și porumbei din sîn. Ce teribilă terapie îmi aplic eu scriind. Am învățat de la Goethe. Cînd vrei să scapi de iubire scrii o poezie. Mie îmi trebuie un roman". Dacă Mateiu Caragiale își scria romanul său crepuscular "cu sifon, cu sifon albastru", Nora Iuga îl scrie
Doamna cu licorna by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/16206_a_17531]
-
că intelectualii cu pricina sînt cu adevărat de dreapta; ei doar se pretind a fi; ceea ce face ca impostura pe care o denunță autorul interviului să înceapă dinainte și să nu fie neapărat la mijloc o trădare, ci doar o teribilă mistificare. Trec peste micul exercițiu de logică, spre a ajunge la esențial. Cine sînt impostorii care au profitat de trădare, dacă trădare a fost. Cel dintîi este "filosoful național" G. Liiceanu. (Ghilimelele sînt necesare ca să fie limpede că ironica formulă
Ura la români by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16290_a_17615]
-
Bernard; Radu Filipescu nu a fost arestat decît în închipuirea lui Vlad Georgescu; Gheorghe Ursu nu a fost ucis în bătăi decît în închipuirea d-nei Monica Lovinescu; Gabriel Andreescu nu s-a aflat la un fir de păr de o teribilă sentință decît în imaginația bolnavă a lui N.C. Munteanu; I. Negoițescu nu a fost arestat și șantajat decît în închipuirea Ralucăi Petrulian; Vasile Paraschiv nu a fost de cîteva ori la un pas de moarte decît în închipuirea lui Virgil
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16265_a_17590]
-
o zi, însă, va trebui să-mi răspund la o întrebare care mă chinuie: dacă a meritat războiul nebunesc cu cenzura, cu securitatea, dacă au avut vreun rost riscurile, nu puține, la care m-am supus, frica, durerile, toată agitație teribilă întinsă pe mai bine de patru decenii. Conștiința îmi zice da, realitatea culturală și politică postrevoluționară mă contrazice. Pînă voi ajunge la o concluzie, căci mă simt departe de un răspuns ferm, voi scrie doar pentru mine și fără gîndul
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
de slugi, dar slugi bolnave și hoațe. Formula cimentului este aceeași în întreaga lume, doar spiritul, creația noastră specifică, ne deosebește de alții. Cultura, valorile spiritului impuse în lume ne apără mai bine decît orice armată. Vă amintiți ce ecouri teribile aveau articolele lui Ionesco? Erau preluate imediat de întreaga presă a lumii. Soljenițîn și Zaharov au luptat cu un uriaș imperiu și au învins. Orice dictatură care vine la putere începe cu o lungă listă de cărți interzise. Mai are
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
acestora să scadă, însă, cu toate acestea, cărțile care interesează nu rămîn în rafturi. Ar mai fi un capitol foarte delicat care îi va supăra pe foarte mulți subtili: subiectele cărților, adică despre ce scriem. Avem în urmă o experiență teribilă: dictatura absurdă, umilirea și desfigurarea oamenilor, absența libertății care acoperă zeci de ani de suferință. Libertatea, demnitatea au fost și vor fi puse mereu sub semnul întrebării. Lumea este încercată de mari neliniști și cumplite întrebări despre destinul omului în
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
despre societatea românească de azi? Agitația de care e cuprinsă ține doar de dezordine sau îi exprimă vitalitatea? Ce tipuri umane noi și ce situații existențiale caracteristice acestei perioade pot prezenta interes pentru un scriitor? Uneori am sentimentul unei forfote teribile și inutile. Ai impresia că mereu urmează să se petreacă lucruri importante, dar în realitate nu prea se întîmplă mare lucru. O așteptare absurdă, inutilă și atîta tot. Alteori, cînd merg acasă, în Cluj, văd din avion dealurile golașe ale
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
Cluj, văd din avion dealurile golașe ale Transilvaniei, dealuri pe care odinioară erau păduri sau spații întinse cultivate cu trifoi și lucernă și am sentimentul unui spațiu ignorat de oameni, în curs de părăsire. Merg prin orașe și văd murdăria teribilă, sufocantă și mă întreb cine trebuie să curețe în locul nostru? O.N.U., U.E., N.A.T.O.? Cine să scoată copiii din canale? Cine trebuie să le spună bucureștenilor că solul capitalei nu trebuie să fie compus din coji de semințe
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
Iulia Popovici În din păcate prea puțin cunoscuta literatură catalană, Mercè Rodoreda ocupă unul din locurile cele mai importante rezervate contemporanilor, și s-ar putea spune că nu pe nedrept. Trecută prin teribilii ani ai dictaturii franchiste, atît de ostilă minorităților din peninsula iberică, scriitoarea barceloneză a supraviețuit, ea și orașul ei, pentru a dovedi o dată-n plus extraordinara capacitate de regenerare a unui popor a cărui independență a murit acum 500 de
Mărirea și decăderea casei Valldaura by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16272_a_17597]
-
erau "atacați (vorba vine)" N. Manolescu și Laurențiu Ulici. De-ale secolului trecut! Și, în același spirit liberal, revista face loc unei lungi epistole a lui Paul Goma, din decembrie 2000, care, luînd ca punct de pornire alegerile, conține un teribil rechizitoriu. Inculpați? Aproape toți scriitorii români, din țară și din exil, în viață sau nu, care au avut lipsa de inspirație să fie contemporanii domnului Goma. Toate bune și frumoase: cine se mai miră de limba slobodă a romancierului pamfletar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16343_a_17668]
-
Drama omului uitat sau abandonat de prieteni, dar și a intelectualului obsedat de mediocritate, neîmplinire, ratare, de nevoia disperată de a înțelege în ce măsură ce i se întîmpla - în plan uman, spiritual și profesional - era strict o chestiune de conjunctură, de teribilă nedreptate a istoriei, sau (fie și parțial) rezultatul unei slăbiciuni sau limitări interioare, ale lui proprii. Sebastian a fost, după cum rezultă din Jurnal, un om onest pînă la severitate cu sine însuși. Micile și omeneștile sale clipe de cabotinism sînt
Tragedia diferenței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16322_a_17647]
-
în seamă, stimulînd interesul cercetătorilor mai tineri spre acest fel de activitate, acum aproape total abandonat? Mister. Dar revenind la cartea confratelui Iordan Datcu să nu edulcorez totul, uitînd, de pildă, de cenzură. Aceasta, din păcate, a funcționat și era teribilă în rezultate. De pildă, e necesar să amintesc volumul din ediția Gib Mihăescu conținînd Rusoaica, rămas în suferință totală, fiind interzis chiar după ce a fost tipărit, fiind, imediat, topit. Edițiile critice de pînă spre 1955-1965 erau impecabile filologic, dar aparatul
Editura Minerva de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16335_a_17660]
-
precum un balon de aer și chiar să crape sub presiunea acesteia. * Dacă marile adevăruri, marile sentimente, marile trăiri cedează locului comun, nu este acesta un motiv suficient pentru a-l reconsidera, pentru a ne teme de el? * Politețea arogantă: teribilul ei succes se datorează faptului că ea satisface atît plăcerea noastră de-a fi flatați, cît și pe cea de-a fi biciuiți. * Un prezent atît de intens, încît îl resimți drept o amintire in statu nascendi. * Rămîne în dificultate
Din jurnalul lui Alceste (IX) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16369_a_17694]
-
care sînt bunii și care răii. Mai degrabă ei păreau răii, coloana aceea de deținuți, fiindcă erau urîți. Toată copilăria noastră, a celor supuși în anii cincizeci asalturilor realității și ale propagandei s-a desfășurat sub semnul acestei schizofrenii. De unde teribila, iremidiabila nevroză. Patapievici zicea că sănătatea mintală a omului depinde de cantitatea de adevăr din viața lui. Toți mințim și-n viața fiecăruia dintre noi există minciună. Există-n viața unora o cantitate foarte mică de minciună și atunci s-
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]