1,630 matches
-
slavă, din albaneză și din română, excepție făcând formele cu articol hotărât postpus, care sunt recente. În plus, detalierea sensului cazual se face în aceste limbi prin prepoziții. Cu totul alta este situația în limba maghiară, unde substantivul nu are terminații cazuale, care să sintetizeze funcția sintactică și să grupeze în jurul lor ceilalți determinanți ai cazurilor, și nici prepoziții al căror sens este mai concret decât cel al terminațiilor. În limba maghiară toți determinanții care conturează funcția sintactică și relațională a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Cu totul alta este situația în limba maghiară, unde substantivul nu are terminații cazuale, care să sintetizeze funcția sintactică și să grupeze în jurul lor ceilalți determinanți ai cazurilor, și nici prepoziții al căror sens este mai concret decât cel al terminațiilor. În limba maghiară toți determinanții care conturează funcția sintactică și relațională a substantivului sunt postpuși în manieră aglutinantă sau ca postpoziții și au ascendență evidentă sau identificabilă în cuvinte pronominale, adverbiale sau substantivale, exprimând sensuri mai concrete și mai detaliate
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
desfășurării sintactice a substantivului maghiar poate oferi următorul tabel structurat pe criteriile aglutinat/neaglutinat și valoare cazuală. A. Determinanți aglutinați I. Cazul nominativ. La singular se folosește forma de bază: alma „măr”, ház „casă”, kert „grădină”; la plural se adaugă terminația -k (almák, házak, kertek), cf. lat. qui, sl. kŭ, rom. ce etc. II. Cazul genitiv. Sensul cazului gentiv-posesiv este redat în maghiară printr-un sistem complex de terminații posesiv-personale despre care ne putem forma o imagine apelând la sintagmele românești
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de bază: alma „măr”, ház „casă”, kert „grădină”; la plural se adaugă terminația -k (almák, házak, kertek), cf. lat. qui, sl. kŭ, rom. ce etc. II. Cazul genitiv. Sensul cazului gentiv-posesiv este redat în maghiară printr-un sistem complex de terminații posesiv-personale despre care ne putem forma o imagine apelând la sintagmele românești de genul maică-mea, maică-ta, maică-sa. În maghiară modelul este activ și structurat pe următoarele patru situații: 1. Un posesor și un obiect posedat: szobá-m „camera
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Th. Horneț, A. Petrescu ș.a. Elevii săi s-au distins prin continuarea cercetărilor și prin contribuții originale. Dintre ei, I. T. Niculescu, în colaborare cu Charles Foix, publică un studiu privind anatomia nucleilor obstriați și un altul, fără colaboratori, asupra terminațiilor nervoase viscerale. N. Ionescu-Sinești, publică, la Paris — 1932, o monografie a siringobulbiei, ca și studii asupra encefalitelor. A. Radovici, împreună cu magistrul G. Marinescu studiază reflexul palmomentonier. State Drăgănescu sistematizează anatomoclinic encefalitele și analizează nevrozele. Alți elevi ca Th. Horneț și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ulterior cercetările electrofiziologice, fiziofarmacologice, histochimice și microscop electronice ale transmiterii sinaptice. La rândul său, asemănarea dintre efectele excitării simpatice și ale adrenalinei, descoperită de Oliver și Schaffer (1895), a sugerat studentului în medicină Elliot (1904) ideea mediației chimice la nivelul terminațiilor simpatice și parasimpatice, dovedită experimental de abia în 1921 de Otto Loewi. Identificarea substanței mediatoare vagale (Vagusstof) cu acetilcolina și a substanței mediatoare simpatice cu simpatina (amestec de adrenalină și noradrenalină) a contribuit substanțial la progresul cercetărilor de fiziologie și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
simpatina (amestec de adrenalină și noradrenalină) a contribuit substanțial la progresul cercetărilor de fiziologie și farmacologie vegetativă din ultimele patru decenii. S-a stabilit, printre altele, că spre deosebire de adrenalină și noradrenalină, care îndeplinesc rol de mediator chimic numai la nivelul terminațiilor simpatice postganglionare, acetilcolina asigură transmiterea influxului nervos atât la capătul filetelor parasimpatice, cât și prin sinapsele ganglionare și neuromusculare. De aici, interesul deosebit acordat acțiunilor muscarinice (periferice) și nicotinice (ganglionare) ale acetilcolinei și clasificarea structurilor vegetative în colinergice și adrenergice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de centri reflecși periferici. Legătura cu centrii vegetativi medulari se realizează prin ramurile comunicante albe, iar cu sistemul somatic periferic prin ramurile comunicante cenușii. Mediația chimică este asigurată de acetilcolină în cazul fibrelor simpatice preganglionare și de către noradrenalină la nivelul terminațiilor postganglionare. Componenta parasimpatică constă în fibre preganglionare cu originea în anumiți nuclei din mezencefal, bulb și măduva sacrată. Având traseu comun cu nervii cranieni III (oculomotor comun), VII (facial), IX (glosofaringian) și X (vag), fibrele preganglionare parasimpatice centrale se articulează
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
denumite de Roussy și Mosinger glande neurocrine ale encefalului. De Robertis (1955) a extins noțiunea de neurosecreție de la structurile vegetative ale diencefalului la diferite formațiuni nervoase centrale și chiar periferice. După părerea sa, mediatorii chimici (acetilcolina, catecolaminele) eliberați la nivelul terminațiilor sinaptice sunt, ca și în cazul hormonilor neurohipofizari, produși de neurosecreție. Acțiunea lor exercitându-se în apropierea locului de eliberare, au fost denumiți și hormoni locali. Trunchiul cerebral. Situat între diencefal, măduva spinării și cerebel, trunchiul cerebral conține, de asemenea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
reprezentat de sistemul talamic nespecific cu proiecție difuză. Ambele sisteme sunt legate de bulb și punte prin fibre reticulodiencefalice scurte, caracteristice articulațiilor polisinaptice reticulare (după Magoun și Moruzzi), sau lungi (după Scheibel) și prevăzute cu capacitatea de a forma prin terminațiile lor directe și colaterale atât căi paucisinaptice rapide, cât și polisinaptice lente. Cel de al doilea punct de vedere explică fenomenul de amplificare și difuzare largă a stimulilor spre scoarță, realizat prin antrenarea (recrutarea) unui număr din ce în ce mai mare de neuroni
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sacrate anterioare. Atât între ganglionii de aceeași parte, cât și între lanțul ganglionar drept și stâng se găsesc, ca și în cazul simpaticului lombar, fibre de legătură, ce sfârșesc la nivelul coccisului într-un ganglion mic și impar, ganglionul coccigian. Terminațiile lanțului ganglionar sacrat transmit impulsurile sosite pe calea ramurilor comunicante albe de la măduva lombară (L1-L2) spre organele perineale erectile și regiunea anorectală. Pentru a ajunge la acest nivel, ele folosesc fie calea plexului pelvin, fie traiectul ramurilor comunicante cenușii, care
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
care se despart apoi, pentru a se articula în ganglionul oftalmic, de pe fața externă a nervului optic, cu fibrele postganglionare scurte ale nervilor ciliari. După ce străbat tunicile globului ocular, acestea se distribuie musculaturii circulare a irisului și mușchiului ciliar. În afara terminațiilor parasimpatice iridoconstrictoare, ganglionul oftalmic (ciliar) conține suficiente filete simpatice iridodilatatoare, sosite de la centrul cilio-spinal Budge pe calea simpaticului cervical superior. I.2.1.16. Facialul Conține în afara neuronilor motori și senzitivi, numeroase fibre parasimpatice secretorii plecate din nucleii lacrimo-muconazal și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
degenerează după secționare. Ajunse la nivelul ganglionilor previscerali sau intramurali, ele se articulează cu fibrele postganglionare scurte ale celui de al doilea neuron parasimpatic. În cazul tractusului gastrointestinal, acestea din urmă intră în structura plexurilor submucos Meissner și mienteric Auerbach. Terminațiile vagale contractează numeroase anastomoze cu filetele atât parasimpatice, cât și simpatice ale altor nervi. La om și unele animale (câine, maimuță, broască), trunchiul vagului, posedând și fibre simpatice, este de fapt un nerv vagosimpatic. Cupele histologice practicate la diferite niveluri
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
primesc fibre preganglionare de natură atât simpatică, cât și parasimpatică și emit numeroase filete postganglionare, ce intră în constituția rețelei vegetative perivasculare și plexurilor secundare viscerale. Ajunse în teritoriul intravisceral, aceste filete se distribuie organului respectiv, fie sub formă de terminații directe neuroefectoare de tipul celor întâlnite la mușchii striați, fie de rețea reticulară (sincițială) terminală. În teritoriul cefalic, își au sediul plexurile periarteriale carotidian intern și extern, rezultate în mare parte din extensia cefalică a plexului nervos din jurul arterei carotide
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
perivasculară, cât și parenchimatoasă și altul profund, la limita dintre adventice și tunica medie, pentru musculatura netedă vasculară. La nivelul capilarelor, predomină filetele postganglionare simpatice cu distribuție diferită în cele două segmente ale patului capilar. Spre deosebire de teritoriul arteriolar capilar, unde terminațiile simpatice sfârșesc pe sau în intimitatea endoteliului vascular, segmentul venos al capilarelor este practic lipsit de elemente nervoase vegetative. La acest nivel, modificările de tonus capilar se realizează cu ajutorul cataboliților acizi rezultați din metabolismul tisular și al hormonilor locali de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
la nivelul atriilor și, îndeosebi, în jurul marilor vene. Ventriculii sunt mai săraci în celulele ganglionare. Mărimea și forma acestora diferă în funcție de zonă de la o specie la alta. În general, ei sunt formați din conglomerate de celule bi- sau multipolare cu terminații dendritice scurte, care nu degenerează după secțiunea nervilor cardiaci extrinseci. După anastomozarea lor cu filetele amielinice simpatico-parasimpatice în teritoriul subepicardic rezultă un plex intracardiac, bogat reprezentat în ariile de distribuție a ganglionilor susmenționați și a septului interatrial. Morfologic și funcțional
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sunt subordonate nodulilor specifici din cord, cu rol de pacemaker (centre de comandă). Pereții arborelui respirator sunt, de asemenea, prevăzuți cu microganglioni viscerali, similari acelora din inimă și tubul digestiv. Ei sunt sinaptic conectați cu filetele preganglionare vagale, care împreună cu terminațiile celui de al doilea neuron simpatic formează plexurile viscerale bronhice, subepitelial și profund, implicate în menținerea tonusului muscular al arborelui - bronhie. Plexul profund, fiind localizat între lamele cartilajelor bronhiolare și parenchimului pulmonar, prezintă conexiuni și cu ganglionii intrapulmonari. Plexurile enterice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cu dendrite scurte și fibră axonală fin ramificată la musculatura netedă, ar face parte din categoria neuronilor motori. Acestea se găsesc mai ales în segmentul proximal și caudal al tractusului digestiv. Având distribuție intramurală similară până la un punct cu a terminațiilor parasimpaticului cranio-sacrat, Lawrentiev (1939) le consideră de natură parasimpatică. În acord cu acest punct de vedere, Jabonero și colab. (1951) au precizat că fibrele parasimpatice preganglionare se articulează sinaptic numai cu celulele Dogiel de tipul I. Celulele de al doilea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de natură simpatică. Majoritatea autorilor le atribuie însă rol de celule receptoare, implicate în asigurarea sensibilității viscerale și reacțiilor reflexe locale. În celulele ganglionare ale celor două plexuri intramurale sosesc fibre preganglionare parasimpatice și postganglionare simpatice, ce se anastomozează cu terminațiile dendritice ale acestora, fie direct, fie indirect prin intermediul așa-numitelor „celule interstițiale”. După Ramon y Cajal, acestea ar fi mici celule nervoase, cu caracter primitiv, plasate în interstițiile rețelei nervoase terminale și fibrele musculare. Alți cercetători ca Dogiel, Kolliker, Huber
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
unicistă, emisă de Koelliker și acceptată de majoritatea autorilor, susține că fibrele vegetative aferente aparțin celulei senzitive în T din ganglionii spinali și formațiunile ganglionare ale unor nervi cranieni (jugular, geniculat, nodos etc.). În cazul celulelor cu sediul ganglionar spinal, terminațiile dendritice străbat fără întrerupere sinaptică plexurile și ganglionii simpatici laterovertebrali, pentru a ajunge la rădăcinile posterioare și ganglionii spinali corespunzători pe calea ramurilor comunicante albe. Prelungirea axonală a acestui mic neuron senzitiv se termină în măduvă prin rădăcina posterioară la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
organovegetativ, cât și cu celulele radiculare ale cornului anterior, pentru a forma arcul reflex viscerosomatic, implicat în reflexele de apărare din cursul durerilor abdominale. Fibrele aferente vegetative ale nervilor cranieni, inclusiv nervii sinocarotidieni și endocardoaortici sunt, de asemenea, formate din terminații dendritice ale celulelor senzitive situate în ganglionii de pe traiectul acestora și prelungiri axonale spre nucleii de origine centrală, în cazul aferentelor vagale, de exemplu, celula senzitivă își are sediul în ganglionul jugular sau nodos, iar prelungirea axonală se termină în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
8-12, cei ai submucoasei 2-3 săptămâni mai târziu, iar agregarea ganglionară se finalizează în săptămâna a 19-a. Migrarea materialului neuroenteroformator sacrat începe în săptămânile V-VI ale embriogenezei și rectul este complet colonizat în săptămânile 12-14 ale vieții fetale. Terminațiile nervoase adrenergice și colinergice apar precoce în săptămânile 9-10 de sarcină, iar după săptămâna a 12-a este decelabilă inervația nitrinergică. Serotonina, insulina, glucagonul, gastrina și somatostatina sunt identificabile în săptămâna 24, iar în săptămânile 25-26 de sarcină se definitivează
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
situate pe fața profundă a stratului muscular circular. Deoarece CIC reprezintă ținta finală a enteroneuronilor motori excitatori sau inhibitori, membrana acestora este alcătuită din două tipuri de zone funcționale, neurale și joncționale (40). Zonele neurale au raport nemijlocit cu varicozitățile terminațiilor axonice ale enteroneuronilor motori și prezintă receptori specifici pentru neurotransmițătorii acestora. Zonele joncționale realizează joncțiuni de tip „gap” atât între celulele învecinate cât și între celula interstițială și fibra musculară netedă. Prezența acestor joncțiuni constituie dovada morfologică a cuplării electrice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
este de 5-10 ori mai mare decât al nervilor periferici. În hipoxia prelungită atât excitabilitatea cât și conducerea nervoasă diminuă progresiv datorită acumulării de acid lactic și reducerii capacității de resinteză a ATP și creatinfosfat prin glicoliză. Ajunsă la nivelul terminațiilor axonale sau dendritice, excitația se propagă la neuronii sau organele efectoare cu care acestea sunt articulate sinaptic prin contiguitate cu ajutorul mediatorilor chimici. Particularitățile structurale și funcționale ale teritoriului sinaptic vor fi prezentate în continuare. I.4. PARTICULARITĂȚI STRUCTURALE ALE ARTICULAȚIILOR
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
contiguitate cu ajutorul mediatorilor chimici. Particularitățile structurale și funcționale ale teritoriului sinaptic vor fi prezentate în continuare. I.4. PARTICULARITĂȚI STRUCTURALE ALE ARTICULAȚIILOR SINAPTICE Ion HAULICĂ Noțiunea de sinapsă folosită inițial de Sherrington (1897) pentru a defini zona de contact dintre terminațiile a două celule nervoase, a fost extinsă ulterior la toate joncțiunile neuro-efectoare. Cuvântul sinapsă vine de la grecescul sinaptein (sin = împreună; haptein = a cupla), al cărui conținut privește fenomenul de cuplaj și comunicare interneuronală. În sensul strict al cuvântului, sinapsa este
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]