516 matches
-
discuții, s-a ajuns la concluderea unei alianțe între cele două facțiuni. În 1466 Dlugosz a fost trimis la legatul din Breslau (Wrocław), Silezia, în scopul de a încerca să obțină garanția că legatul nu a fost părtinitor în favoarea Cavalerilor Teutoni. Misiunea a avut succes, si a fost încredințat în 1467 cu educația fiului regelui. Dlugosz a refuzat oferta de a deveni Arhiepiscop de Praga, dar la scurt timp înainte de moartea sa a fost numit Arhiepiscop de Liov. Această numire a
Jan Długosz () [Corola-website/Science/327752_a_329081]
-
acestuia din 1227, sub cea a ducelui Albert I de Saxonia. În 1230, el a fost proclamat în mod legal ca adult. Henric a participat la prima sa luptă la Balga, în timpul cruciadei împotriva prusienilor din 1237, condusă de Cavalerioi teutoni. În 1245, după mulți ani de conflict cu markgrafii Ascanieni de Brandenburg, Henric a fost nevoit să cedeze fortărețele de la Köpenick, Teltow și Mittenwalde, situate în nordul Luzaciei Inferioare. Totuși, în 1249, ducele de Silezia Boleslav "cel Chel" i-a
Henric al III-lea de Meissen () [Corola-website/Science/327772_a_329101]
-
podelei, iar în mănăstire au fost puse ferestre. În anul 1921 în sălile palatului a fost dechis un muzeu, care și până astăzi funcționează. Construcția castelului a început aproximativ în anul 1370, iar în 1409, cu acesta conducea deja procurorul teuton.Cetatea a fost construită din cărămizi de pe o bază de piatră înaltă. Pereții au fost făcuți foarte groși, ce le conferea o rezistență mare la orice atac. Fațadele exterioare sunt decorate cu ferestre mari arcuite în stil gotic. Într-una
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
între anii 1349-1370 sub conducerea comandantului Ostrog Güntera von Hohensteina, care a fost cunoscut ca organizator al construcției castelului din Świecie. În schimb, castelul din Ostróda nu are turnuri, care în secolul al XIV-lea erau o raritate pentru clădirile teutone. În 1381 au existat două clădiri centralizare, vechi și noi, ambele au fost incendiate în acel an de către trupele prințului lituanian Kieystuta. În cursul pregătirii pentru un nou război cu Polonia, castelul a fost reconstruit în anii 1407-1410 pe locul
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
principală a castelului a fost aripa de nord. Alte aripi îndeplineau funcții economice. În secolul al XIV-lea castelul a fost înconjurat de ziduri și de porți de intrare din partea orașului. Warownia nu a avut turnuri, element tipic pentru castelurile teutone. Pe râul Guber a fost format un lac (secat în 1910) ce cuprindea castelul in partea de nord. Din partea de est castelul era protejat de un șanț, prin care apa curgea din lacul situat la nord de oraș. Castelul în
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
el a devenit lagăr pentru belgieni, cehi, francezi și norvegieni. După 1945, castelul a devenit locul de reședință al administrației locale, aici fiind amplasate casa de cultură, biblioteci și muzee, care au fost acolo pînă în 2000. Este un castel teuton în formă de un patrulater. Construit la finele secolului XIII și în a doua jumatate a secolului XIV, a fost unul din cele mai puternice cetăți teutnice de pe malul stâng al Vistulei, fiind sediul comandantului provinciei. În timpuri nefaste, și-
Drumul Castelelor Gotice () [Corola-website/Science/327972_a_329301]
-
Castelul Ordinului Teutonic din Malbork (în , în ) este cel mai mare castel din lume după suprafață, și una dintre cele mai mari construcții de cărămidă din Europa. A fost construit în Prusia de către Cavalerii Teutoni, un ordin religios romano-catolic german de cavaleri, în forma tipică a cetăților cruciate teutone ("Ordensburg"). Ordinul l-a numit "Marienburg" („Castelul Mariei”). Orașul care s-a dezvoltat în jurul castelului a fost de asemenea denumit Marienburg (în prezent Malbork, din Voievodatul
Castelul Malbork () [Corola-website/Science/327998_a_329327]
-
cel mai mare castel din lume după suprafață, și una dintre cele mai mari construcții de cărămidă din Europa. A fost construit în Prusia de către Cavalerii Teutoni, un ordin religios romano-catolic german de cavaleri, în forma tipică a cetăților cruciate teutone ("Ordensburg"). Ordinul l-a numit "Marienburg" („Castelul Mariei”). Orașul care s-a dezvoltat în jurul castelului a fost de asemenea denumit Marienburg (în prezent Malbork, din Voievodatul Pomerania, Polonia). Castelul este un exemplu unic de fortăreață medievală și, la terminarea sa
Castelul Malbork () [Corola-website/Science/327998_a_329327]
-
1997 „Castelul Ordinului Teutonic din Malbork” și Muzeul Castelului Malbork ca făcând parte din Patrimoniul Mondial UNESCO. Este situat pe malul râului Nogat, la circa 40 km de coasta Mării Baltice, în apropierea orașului Gdańsk. Castelul a fost construit de către Ordinul Teuton, după cucerirea Vechii Prusii. Scopul acestuia a fost de a întări controlul regiunii de către Cavalerii Teutoni, după ce în 1274 Ordinul a trebuit să înăbușe Marea Răscoală Prusiană a triburilor baltice. Nu s-au păstrat documente privind construcția Castelului Malbork, astfel
Castelul Malbork () [Corola-website/Science/327998_a_329327]
-
UNESCO. Este situat pe malul râului Nogat, la circa 40 km de coasta Mării Baltice, în apropierea orașului Gdańsk. Castelul a fost construit de către Ordinul Teuton, după cucerirea Vechii Prusii. Scopul acestuia a fost de a întări controlul regiunii de către Cavalerii Teutoni, după ce în 1274 Ordinul a trebuit să înăbușe Marea Răscoală Prusiană a triburilor baltice. Nu s-au păstrat documente privind construcția Castelului Malbork, astfel istoria acestuia s-a aflat prin studiu arhitectural și pe baza arhivelor administrative a Ordinului din
Castelul Malbork () [Corola-website/Science/327998_a_329327]
-
Ordinul fusese creat în Acra (pe teritoriul Israelului din zilele noastre). Când ultima fortăreață a cruciaților a căzut în fața musulmanilor, Ordinul și-a mutat sediul la Veneția, înainte de a ajunge în Polonia. Malbork a devenit și mai important după ce Cavalerii Teutoni au cucerit Gdansk (Danzig) si Pomerania în 1308. Centrul administrativ al Ordinului a fost mutat la Malbork din Elblag (Elbing). Marele Maestru al Cavalerilor Teutoni, Siegfried von Feuchtwangen, care a venit la Malbork din Veneția, a preluat următoarea fază de
Castelul Malbork () [Corola-website/Science/327998_a_329327]
-
la Veneția, înainte de a ajunge în Polonia. Malbork a devenit și mai important după ce Cavalerii Teutoni au cucerit Gdansk (Danzig) si Pomerania în 1308. Centrul administrativ al Ordinului a fost mutat la Malbork din Elblag (Elbing). Marele Maestru al Cavalerilor Teutoni, Siegfried von Feuchtwangen, care a venit la Malbork din Veneția, a preluat următoarea fază de construire a castelului. În 1309, în ajunul persecutării de către Papa a Cavalerilor Templieri și a cuceririi de către Teutoni a Danzigului, Feuchtwangen și-a mutat sediul
Castelul Malbork () [Corola-website/Science/327998_a_329327]
-
din Elblag (Elbing). Marele Maestru al Cavalerilor Teutoni, Siegfried von Feuchtwangen, care a venit la Malbork din Veneția, a preluat următoarea fază de construire a castelului. În 1309, în ajunul persecutării de către Papa a Cavalerilor Templieri și a cuceririi de către Teutoni a Danzigului, Feuchtwangen și-a mutat sediul spre partea prusiană a statului monastic creat de Ordin. El a ales Marieburgul ca fiind comod plasat pe râul Nogat, în delta Vistulei. Ca și majoritatea orașelor acelor vremuri, noul sediu era dependent
Castelul Malbork () [Corola-website/Science/327998_a_329327]
-
Castelul Windsor. Suprafața desemnată ca Patrimoniu Mondial UNESCO este de 18,038 ha. Poziția favorabilă a castelului pe râul Nogat, oferea un acces facil pentru barjele și corabiile de comerț care veneau de pe Vistula și din Marea Baltică. În timpul guvernării Cavalerilor Teutoni, aceștia percepeau taxe de la corăbiile ce traversau râul, cum făceau și alte castele situate de-a lungul râurilor. De asemenea, Teutonii dețineau un monopol asupra comerțului cu chihlinbar. Când orașul a devenit membru a Ligii Hanseatice, multe din întâlnirile acesteia
Castelul Malbork () [Corola-website/Science/327998_a_329327]
-
și a arhitecturii sale, pe care le-a expus la Berlin și care au fost publicate mai apoi de către Friedrich Frick, din 1799 până în 1803. Aceste gravuri au dus la „redescoperirea” de către publicul prusiac a castelului și a istoriei Cavalerilor Teutoni. Johan Dominicus Fiorillo a publicat o altă ediție a gravurilor pe 12 februarie 1803, de asemenea dorind să încurajeze interesul public. Max von Schenkendor a criticat însă desfigurarea castelului. În timpul lui Napoleon, castelul a servit ca spital și arsenal. După
Castelul Malbork () [Corola-website/Science/327998_a_329327]
-
Brașov, în Depresiunea Brașov. Reședința comunei Hărman. Localitatea Hărman se află în Țara Bârsei, la cca. 10 km spre est de municipiul Brașov. Este cunoscută în special pentru biserica fortificată impresionantă. Istoria cetății Hărmanului se leagă de prezența Ordinului Cavalerilor Teutoni în Țara Bârsei în primele decenii ale secolului al XIII-lea la Feldioara, Prejmer, Râșnov și Sânpetru. Prima atestare documentară a așezării datează însă de la 21 martie 1240, la 15 ani după alungarea Cavalerilor Teutoni din aceste teritorii. Într-un
Biserica fortificată din Hărman () [Corola-website/Science/327014_a_328343]
-
leagă de prezența Ordinului Cavalerilor Teutoni în Țara Bârsei în primele decenii ale secolului al XIII-lea la Feldioara, Prejmer, Râșnov și Sânpetru. Prima atestare documentară a așezării datează însă de la 21 martie 1240, la 15 ani după alungarea Cavalerilor Teutoni din aceste teritorii. Într-un document redactat atunci, regele Béla al IV-lea spune ...am hotărât să dăruim sfântului și venerabilului convent al mănăstirii Cisterciților, ca ajutor pentru cheltuielile sale, ce se vor face în fiecare an pentru folosul obștesc
Biserica fortificată din Hărman () [Corola-website/Science/327014_a_328343]
-
(n. cca. 1275 - d. decembrie 1341) a fost un mare duce al Lituaniei în perioada dintre 1316 - 1341. Fondator al dinastiei de . În perioada domniei sale a extins semnificativ hotarele Lituaniei. A dus o luptă acerbă împotriva cavalerilor teutoni, înfrângându-i într-o serie de bătălii. În 1322 face alianță cu ducele de Mazovia și cu regele Poloniei Vladislav I, trei ani mai tarziu, căsătorindu-și fiica cu fiul lui Vladislav, Cazimir. Ca si predecesorii săi, Gediminas a continuat
Gediminas () [Corola-website/Science/327162_a_328491]
-
la extinderea și consolidarea influenței Marelui Ducat în zonele de est și de vest a Lituaniei. Aceste căsătorii arată talentul diplomatic al lui Gediminas în construirea de alianțe cu statele vecine care împărtășesc obiectivele sale de a distruge Ordinul Cavalerilor Teutoni.Căsătoriile fiilor lui Gediminas l-au ajutat să-și consolideze puterea dinastiei asupra diferite teritorii din Marele Ducat, în timp ce căsătoriile fiicelor și nepoatelor sale au întărit relațiile lituaniene cu puteri vecine. Dintre cei șapte fii ai lui Gediminas, cinci au
Gediminas () [Corola-website/Science/327162_a_328491]
-
Moscova. A luptat pentru influență în orașele Pskov și Novgorod și contra împotriva Cnezatului Moscovei. În această luptă, bazându-se pe o alianță cu Tver, obligat prin căsătoria fiicei lui Gediminas, Maria cu Dmitri de Tver. Ucis la asediul cetății teutone Bayerburg, fiind țintit de un arcaș.
Gediminas () [Corola-website/Science/327162_a_328491]
-
constante, Conrad a vrut să stabilizeze Ducatul de nord din Masovia în lupta sa din zona de frontieră a regiunii Chełmno. În 1226, Conrad a avut dificultăți cu raidurile constante peste teritoriul său, astfel, a invitat ordinul religios al Cavalerilor Teutoni să lupte cu prusacii, așa cum au susținut deja Regatul Ungariei împotriva poporului Cuman din Transilvania, din 1221 până în 1225. Când au anunțat Ungaria că Ordinul era în primul rând responsabil papei, cavalerii au fost expulzați de către regele maghiar Andrei al
Conrad I () [Corola-website/Science/330639_a_331968]
-
Conrad a fondat Ordinul Loial de Dobrzyń, în așteptarea unei alte cruciade prusace, însă a fost din nou învins. Având în vedere invazia iminentă prusacă, Conrad a semnat Tratatul de la Kruszwica în 1230, conform căruia a acordat regiunea Chełmno, Cavalerilor Teutoni și Ordinului Dobrzyń. Prin această donație de renunțare a oricărei feude, Conrad a stabilit nucleul Statului al Ordinului Teutonic. Documentul nu mai există și se crede că nu a fost niciodată semnat și că Ordinul a fost falsificat. Cavalerii sub
Conrad I () [Corola-website/Science/330639_a_331968]
-
Ordinul a fost falsificat. Cavalerii sub comanda lui Hermann Balk, au traversat râul Vistula și au cucerit regiunea Chełmno, ridicând Castelul Thorn, în 1231. În 1234, Papa Grigore al IX-lea a emis Bulă Papală, confirmând ofertele prealabile cu cavalerii teutoni, care să ateste că terenul Ordinului era supus numai Papei, și nu era nici o feudă a nimanui. Conrad a fost, de asemenea, încurcat în conflictul asupra Provinciei Seniorate poloneze, cu vărul său Vladislav al III-lea Picioare Groase din Polonia
Conrad I () [Corola-website/Science/330639_a_331968]
-
într-un regat independent, sub conducerea lui. Un război polono-teuton (1326 - 1332) a ocupat ultimii ani ai lui Vladislav. La data de 27 septembrie 1331, el s-a luptat în Bătălia de la Płowce în Kuyavia împotriva unui grup de cavaleri teutoni. Celelalte grupuri de inamici s-au retras în nord. După numeroase victime, forțele lui Vladislav au cucerit domeniile, capturând deținuții și oprind extinderea teutonilor în regiune. Vladislav s-a străduit să stabilească un cod uniform legal în toată țara. În
Vladislav I cel Scurt () [Corola-website/Science/330661_a_331990]
-
era una dintre sursele cele mai profitabile de venituri pentru regii polonezi), îi redusese prerogativele și fusese redus, în general, la poziția de subordonare. Din lipsă de fonduri, Alexandru a fost în impasibilitatea de a rezista Marelui Maestru al Cavalerilor Teutoni sau de a-l opri pe Marele Duce al Moscovei, Ivan al III-lea, din ruinarea Marelui Ducat al Lituaniei. Ce putea face Marele Duce a Lituanieri era să întărească Smolensk și alte cetăți și să-și pună soția, Elena
Alexandru al Poloniei () [Corola-website/Science/330684_a_332013]