982 matches
-
asociații școlare pentru că pune accentul pe inițiativa copiilor, mereu interesați de opera lor. Cooperativa școlară „asociază pe copii și prin ei pe părinți și prietenii lor, în favoarea școlii, ajutând la marea operă a educației tinerimei, cu consimțământul și cu ajutorul acestei tinerimi” (Ionescu-Pașcani, 1925, p.27). Speranța autorului era că prin învățarea cooperației se vor înlătura lipsurile, se va împrăștia atmosfera de apatie, persoanele se vor apropia efectiv; iar cooperativa școlară va aduna „tot prisosul de energie” al copiilor. Cooperativa va fi
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
în discuție publică. Nu suntem, în ceea ce ne privește, tocmai la ceasul reevaluărilor? Text radiodifuzat la 11 ian. 1990 O STRATEGIE MELIORISTĂ Reflectând zilele astea la ce ni se întâmplă de la un timp, ca națiune, mai ales din momentul când tinerimea ieșită în stradă și-a rostit ferm voința de libertate, mi-am adus aminte de un text xenopolitan de mare interes. Este vorba de acel discurs festiv la mormântul lui Ștefan cel Mare (1871), discurs rostit, se poate spune, în fața
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
că ne aflăm totuși în cursul unei mișcări fără precedent la noi. Ei uită că Revoluția nu e a Frontului, oricâtă osteneală și-a dat acesta de la 22 Decembrie încoace, la cârma țării, ci a poporului însuși, mai ales a tinerimii, fie că e vorba de studenți și elevi, de muncitori sau de ostași. Nu au ei destule motive să se teamă că li se fură Revoluția? Nu au ei destule temeiuri să refuze paternalismul ce li propune cu atâta nonșalanță
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
serios, matur, de a aprofunda mesajul Revoluției într-o etapă când dictatura e abolită, însă uneltele ei oarbe continuă să o servească, în spirit, întreținând teama, suspiciunea, nesiguranța în societate. Cui îi este frică, în fond, de pașnica voință a tinerimii studioase de a-și face respectat dreptul la o viață liberă și demnă? Cine are interesul să destabilizeze mereu situația, să producă aproape ciclic impresia că între haos și dictatură, fie și o dictatură mai blândă, nu e de ales
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
represiv, iute repus pe picioare și chiar răsplătit, menajat cu grijă, se află la locul său și poate asigura exercițiul puterii. Așa se explică și refuzul obstinat al acesteia de a intra în dialog cu cei care o contestă, cu tinerimea studioasă în primul rând, cu intelectualitatea opozantă în al doilea. A venit rândul muncitorimii. "Timișoara", cu toate că simbol al Revoluției însăși, a putut și blamată în parlament, iar foștii disidenți, care s-au disociat la timp de putere, au fost supuși
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
dezvoltării etc. În toate direcțiile era de făcut enorm și totul întârzia fără termen "sinteza generală" acum "ștearsă de la ordinea zilei", dar evident necesară și visată ca posibilă de Maiorescu însuși. În această perspectivă, critica avea misiunea de "a deștepta tinerimea încă prea amorțită de pâcla trecutului și de a îmbărbăta spiritele spre lucrarea roditoare". Semne bune se și iviseră într-un domeniu sau altul, dar ceea ce se cuvenea făcut acum era o instrumentalizare cât mai deplină a ansamblului. Construcția culturală
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cu timpul ele au devenit mai "democratice" în sensul că au propus soluții de încurajare a tineretului prin burse, premii, călătorii de studii, ceea ce a constituit un stimulent pentru munca intelectuală și instituțiile aferente. Cine nu-și amintește de societatea Tinerimea Română, a cărei funcție dinamogenă s-a exercitat, decenii în șir, sub diverse forme? Pentru a dezvolta energiile creatoare ale poporului e nevoie să se identifice mai întâi elitele acestuia și să fie puse la lucru sistematic. Eficiența stă în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
una dintre manifestațiunile culturale la care mergea de câte ori se ivea ocazia. Conferințele publice din aula vechii Universități le frecventa regulat, unde asculta cu interes discursurile lui A. D. Xenopol. Totodată, citea revistele literare apărute în acea perioadă la care avea acces tinerimea școlară: “Evenimentul literar” de la Iași și “Vieața” tipărită la București. Aceste tendințe deveniseră parte integrantă din scenariul formativ al multor elevi cu preocupări intelectuale de la sfârșitul secolului al XIX lea. Contactul cu o atmosferă nouă, din care făceau parte presa
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
facilă. 76 Datorez intromisiunea acestui termen în contextul dat finului (de suflet) al lui Iliescu, girantului și garantul celebrei "Cati"(cunoscută și sub numele de Abraam Buricka de la Educație), inimitabilului Vanghelie. Pentru "ejectarea" din partid (formulare pretențioasă), acest gurù al tinerimii dâmbovițene a folosit înlocuitorul "ejaculare", atât de potrivit pentru definirea corelativă a lui însuși (ca lichid purtător de semine ale poporului de stânga) cât și a instrumentului politic care l-a proiectat. 77 Voi folosi, pentru prima fază, scrierea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
una dintre manifestațiunile culturale la care mergea de câte ori se ivea ocazia. Conferințele publice din aula vechii Universități le frecventa regulat, unde asculta cu interes discursurile lui A. D. Xenopol. Totodată, citea revistele literare apărute în acea perioadă la care avea acces tinerimea școlară: “Evenimentul literar” de la Iași și “Vieața” tipărită la București. Aceste tendințe deveniseră parte integrantă din scenariul formativ al multor elevi cu preocupări intelectuale de la sfârșitul secolului al XIX lea. Contactul cu o atmosferă nouă, din care făceau parte presa
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
mijloc ale veacului XIX au desprins, cu tactul și discernământul pretinse de împrejurări total neprielnice, concluziile politice ce puneau în evidență iminența revoluției și, implicit, a metamorfozei la scară generală. Momentul istoric pașoptist, marcând intrarea în arena vieții publice a tinerimii intelectuale aflată, precum s-a observat deja, la prima generație instituționalizată și având ca trăsătură specifică fundamentală misionarismul politic 30 -, a impus definitiv în spațiul românesc primatul luptei politico-naționale, sub semnul căreia se conturaseră proiecte sau programe și se consumaseră
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
sugerată inițial prin ideea Daco-României. Ajunsă, deci, în faza deplinei maturități politice, națiunea română și-a formulat la 1848 propriul program, unitar în esență și întemeiat pe ideologia națională sau pe mișcarea de idei deja acumulată și exprimată îndeosebi de tinerimea liberală, provenind majoritar din rândurile boierimii mici și mijlocii, cu studii efectuate ori numai începute în Occident. De fapt, întreaga istorie modernă a României a stat sub semnul înfăptuirii programului revoluționar de la 1848. Iar principala concluzie, desprinsă din experiența anilor
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
fără zguduiri, sub propria-i îndrumare și supraveghere. Numai că, mai curând decât s-ar fi așteptat, "revoluția pașnică"35 concepută la Iași de Gr. Al. Ghica i-a pus în față multiple adversități, izvorâte atât din inconsecventa creditare a "tinerimii", vădită în sacrificarea temporară a unor "oameni noi", cât și din intrigile unei coterii, nu lipsită de consilii externe, ori chiar din propriile-i slăbiciuni, suprapuse împrejurărilor politice externe nefavorabile, imposibil de anticipat sau de controlat. Așa se și explică
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
astăzi în cultura și arta vieneză un alt pol al modernității cu timbrul ei distinct în care timpul nostru pare să se regăsească. Autorul recuperează o întreagă categorie de artiști foarte apreciați în jur de 1900, cei grupați în jurul asociației Tinerimea Artistică, înființată în 1902, majoritatea cu studii prelungite la München, capitală artistică europeană unde simbolismul a cunoscut un mare succes, iradiind mai ales spre Europa Centrală, Rusia sau țările din Balcani. De altfel, trimiteri mai substanțiale nu lipsesc în ceea ce privește arta
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
poloneză și rusă. În anii '70, generația de istorici de artă din care făceau parte Theodor Enescu și Amelia Pavel, Paul Constantin, Petre Oprea, își îndreaptă atenția spre momentul simbolist și Art nouveau în arta românească, reprezentate de artiștii de la Tinerimea Artistică, în spiritul unei obiectivități care își propune să facă dreptate unui curent de gândire și artistic scufundat, fără să adere necondiționat la valorile plastice promovate de simbolism (este mai ales cazul lui Theodor Enescu atunci când scrie despre Luchian). Intruziunea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
succesiva apariție a unor societăți artistice efemere constituie expresia unei nevoi de înnoire a limbajului plastic, de afirmarea "independenței" artistului și a artei sale față de convențiile artei academice, percepută ca osificată. Perioada sciziunii durează până în 1901 când se înființează asociația Tinerimea artistică, una dintre cele mai longevive grupări artistice menținându-și supremația asupra celorlalte societăți artistice și prin intermediul sprijinului direct acordat de regina Maria, patroana societății. Până în 1916 avem un al doilea val simbolist din care fac parte Cecilia Cuțescu-Storck, Theodor
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
impresionism delicat colorat idilic spre un simbolism difuz, iar Nicolae Vermont descoperă senzualismul decadent al Jugendstilului în portretele de țigănci și resimte și influența lui Franz von Stück în tablourile care o au ca subiect pe Salomeea. Eclectismul declarat al Tinerimii artistice nu diferă de cel asumat al Secession-ului vienez, mutatis mutandis, "sciziunea" românească este sincronă cu cea europeană înainte de conceptualizarea termenului într-o teorie culturală de către Eugen Lovinescu. În baza acestui eclectism care ține cont de orientările diferite ale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care prin intermediul articolelor critice și a reproducerilor permit o diseminare a gustului artistic. Spre exemplu, Noua revistă română, care apare în 1900, la conducerea sa aflându-se Constantin Rădulescu-Motru, însoțește constant prin intermediul articolelor critice și a reproducerilor expozițiile organizate de Tinerimea artistică, fără a ignora și alte expoziții, astfel încât o analiză în secțiune a acestei reviste scoate la suprafață o istorie în mic a receptării critice a asociației artistice menționate mai sus. Revista Rampa, de asemenea asigură un spațiu generos criticii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cunoscută o întreagă serie de pictori simboliști/decadenți. Printre acești "alții" se află, de pildă, Paul Gauguin sau Edvard Munch, primul marcând în mod evident pictura Ceciliei Cuțescu-Storck. În cazul "precursorilor", nu avem propriu-zis o critică de întâmpinare, pentru că membrii "Tinerimii artistice", care își comunică în scris opiniile, cum este Ștefan Popescu, cât și criticii de generație, surprind niște artiști aflați la apogeul operei lor, deveniți deja figuri tutelare care impun artiștilor tineri. În același timp, discuția în jurul acestor figuri marcante
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
britanici, Secession-ul vienez, cel german, pictura simboliștilor scandinavi, precum Edvard Munch, a celor adunați în jurul expozițiilor rozacrucianului Joséphin Péladan, a grupului Les XX în Belgia, sau cea a pictorilor de sensibilitate simbolistă din estul Europei, spre exemplu cei de la Tinerimea Artistică în România. Din punct de vedere istoric, termenul de decadentism se regăsește în artele plastice prin împrumut din spațiul literar pentru a marca nuanțe, contururi, un spectru de sensibilitate și nu o estetică propriu-zisă. Din acest punct de vedere
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
afirmarea importanței pe care o au artele industriale. Și Tzigara- Samurcaș împărtășește în spiritul modernității opinia lui Bachelin că disocierea dintre artele majore, pictura, sculptura etc. și artele minore, artele decorative, industriale, este caducă. În acest sens, în articolul său, "Tinerimea artistică", publicat în 16 martie 1903 în revista Sămănătorul, criticul elogiază demersul unei bune părți a artiștilor Tinerimii de a face loc artelor decorative în preocupările lor artistice: era vorba de a doua expoziție pe care societatea o organiza. Într-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
că disocierea dintre artele majore, pictura, sculptura etc. și artele minore, artele decorative, industriale, este caducă. În acest sens, în articolul său, "Tinerimea artistică", publicat în 16 martie 1903 în revista Sămănătorul, criticul elogiază demersul unei bune părți a artiștilor Tinerimii de a face loc artelor decorative în preocupările lor artistice: era vorba de a doua expoziție pe care societatea o organiza. Într-adevăr, membrii cercului, partizani ai marei mișcări artistice din restul Europei, s-au încumetat, cei dintâi, să învingă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
industriale"138. Criticul aloca artei decorative "prin popularizarea așa ziselor produse industriale" un scop educativ. Tzigara-Samurcaș atribuie meritul de a fi patronat introducerea artei decorative, industriale, în România, principesei Maria, care a participat cu obiecte decorative la prima expoziție a Tinerimii artistice, țesături, broderii, mobile "caracteristice", flori pictate. Ilustrația de carte este și ea prezentă în expoziție prin "cărțile de rugăciuni scrise și ilustrate cu splendide miniaturi de Majestatea sa"139. În acest sens, criticul trimite la Dürer, care ilustra cartea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
plasticianului"141. Regina Maria va mai adăuga o dimensiune acestei polifonii artistice pe cea a teatrului, sub patronajul reginei înființându-se un teatru de sensibilitate simbolistă: "Teatrul antic în mijlocul naturii" sau "Teatrul noului Casino"142. În același timp, în articolul Tinerimea artistică II, apărut tot în revista Sămănătorul, pe 1 Aprilie 1904, Tzigara-Samurcaș strecoară o critică discretă la adresa sculptorului Spaethe, responsabil de decorațiunea sălilor expoziției. "De ce nu s-ar încerca odată decorarea panourilor cu motive de ale noastre, în locul celor împrumutate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
modele Art Nouveau-ul profesat de Jiri Mucha sau decorativismul lui Luděk Marold, ilustrator a numeroase cărți și primul redactor, în 1897, al revistei secesioniste Volné směry (Direcții libere) a Cercului artistic Mánes, care a jucat în Praga rolul îndeplinit de Tinerimea Artistică în România, adică de promovare a uni arte moderne prin expoziții și conferințe etc. Ambii artiști își făcuseră o parte din studii în străinătate, Mucha la Paris, Marold la München în preajma ecloziunii mișcării secesioniste, ambii capitalizând și valorificând această
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]