614 matches
-
monumentul eroilor din Primul Război Mondial. Este atât de departe, Încât această depărtare inspiră mila și folclorul. „Vă rog frumos, drăguț și politicos / Că din Cioplea viu pe jos / Pentr-un kil de zahăr tos!” Talciocul e un rai de tinichele, un iad de boarfe, e locul unde Dumnezeu a fugit de pe lume și unde a rămas doar norocul, și el orb, bântuind În devălmășie printre oameni și nimicuri de vânzare. Ăia care primesc pachete din Israel și Franța vând gumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
asta nu o opri să se ducă să caute disperată o oglindă de mână. Sigur că până la urmă n-o găsi nicăieri și, Într-un final, a decis că singura suprafață cât de cât reflectoare era fundul cutiei ei de tinichea Illy pentru cafea. Se duse În dormitor și-și scoase prosopul. Dacă s-ar fi uitat cineva pe fereastră, ar fi văzut o femeie dezbrăcată, cu picioarele desfăcute larg care arăta de parcă era pe cale să se masturbeze cu o cutie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
făcu o liniște de moarte, când au început să se scurgă în cupa labei lui, vreo zece acadele muiate în scuipat. Dascălul, liniștit, se îndreptă cu ele spre catedră, le răsturnă grămadă lângă călimara cu trei capace și tocul de tinichea, cu care însemna absențele și începu să le mănânce în răstimpuri. La sunetul strident al clopoțelului, am mai putut vedea cum sfărâma între dinții săi galbeni de cal bătrân ultima bomboană. Războiul crâncen dintre noi doi nu a încetat niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fund de pai împletit. În fața tronului atârna, bătută în piroane, o oglindă ieftină, cu rama neagră de lemn. În fundul ochiului de prăvălie, un dulap de bucătărie, vopsit cu un roșu aprins de însuși frizerul. Pe dulap, o farfurie ovală de tinichea, pentru clăbuci. Cu stânga Marcu Fișic ținea ligheanul acesta sub bărbia mușteriului, iar cu dreapta îi întindea frișca pe obraji. După ce isprăvea cu rasul sorbea din cană o gură de apă, pe care, o împroșca peste părul clientului, ca dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
hotărâtă. Marcu îi prinse măseaua în clește și trase de ea până îi se umflară vinele de la tâmple. De scos, tot a scos-o, însă cu gingie cu tot. Sângele țâșni, roșu și abundent, din gura fetei în ligheanul de tinichea, ca din beregata unui porc înjunghiat. Era fercheș bărbierul. Cam mărunțel la trup, dar mereu proaspăt bărbierit și dat cu pudră multă. Avea o mustață galbenă, adusă covrig, cu vârfurile unse cu cosmetic și lipite de pomeți, până lângă aripile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
-mă de pe marginea de fier a patului. M-a lăsat cu mâna întinsă. Madam Fișic l-a împins în antreu și ceva mai târziu, după ce s-au reîntors în odaia spoită, luminată cu o lampă de petrol cu spătar de tinichea albă, spânzurată de cuiul din perete, Marcu mi-a întins mâna albă și subțire, vorbindu-mi amical despre respectul ce-l poartă amorului îmbobocit în două inimi tinere. În tot timpul discursului, mărul lui Adam îi apărea și-i dispărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și stâncă. Galbeni îmi clipesc trei licurici. Case mici dorm spânzurate-n gol și nici Una dintre ele nu s-a desprins încă. Bucuria dimineții singur mi-o însemn Cu popasul între cimitire, Când, cu mine-aprind, sub cruci din lemn subțire, Tinichele negre fără untdelemn. Câteva zile mai târziu, schilodul din mine îmi făcuse cunoscut că mai are de spus o vorbă. El îmi ciocănise inima pe la miezul nopții, trezindu-mă din somnul adânc. - Scrie! Poruncise după un răstimp de veghe, frățiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
așternut pe hârtie, nu a mai vrut să crească deloc, a început să spargă cu glasul său, cântând, tot ce era făcut din sticlă, un personaj care avea la îndemână două bețe de lemn și care, datorită tobei lui de tinichea, și-a făcut un nume ce a ființat de atunci încoace, citabil, între coperți de carte și care vrea să fie nemuritor în nu știu câte limbi? Pentru că ar mai fi de adăugat ba una, ba alta. Pentru că ar mai putea lipsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
biserică catolică... Toate aceste fapte incredibile erau puse în cârca acelei „bande a scărmănătorilor“ care, mai încolo, când mă săturasem în sfârșit de cuvinte ușor de invocat, avea să-mi devină importantă preț de câteva capitole. În romanul Toba de tinichea, unul dintre șefii bandei se numește Störtebeker. El a supraviețuit sfârșitului și în anii de după război s-a schimbat la față, transformându-se, în mod logic, în profesorul alergic la conflicte Starusch, o existență adaptată de acum înainte condițiilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
anume căutam eu în Göttingen? Nicidecum universitatea. Și apoi, cu ce certificate? De la cincisprezece ani nu mai văzusem o școală pe dinăuntru. Profesorii mă speriau, motiv pentru care, mai târziu, dascălii de școală elementară precum domnișoara Spollenhauer din Toba de tinichea sau profesorul de sport Mallenbrandt din Șoarecele și pisica, pe urmă martirul Starusch, ca profesor în Anestezie locală și la urmă perechea de dascăli fără copii Harm și Dörte în Nașteri frontale sau Germanii sunt pe cale de dispariție au umplut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de ouă. Întreprinderea în care tatăl își găsise de lucru era un complex industrial care scotea nori de aburi prin coșuri așezate la rând și se numea Fortuna Nord, la fel ca, mai târziu, unul dintre capitolele din Toba de tinichea, în decursul căruia, în cimitirul satului de mineri Oberaußen, un cadavru este mutat, iar Oskar Mazerath, în timp ce cadavrul iese la lumină bucată cu bucată, își pune întrebarea hamletiană modificată astfel: „A te-nsura sau a nu te-nsura?“. Să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
că omul e muritor și, deci, din pietre funerare roase de vreme. Astfel, drumețului ce pornise pe căile lui ocolite spre artă și pe poteca îngustă dintre poezie și adevăr i se va tot pune de-a curmezișul Toba de tinichea; o carte al cărei conținut acumulat a aruncat umbre, înainte de a fi închis între coperți și de a învăța imediat după asta să meargă. De pildă, pe hârtia de o răbdare proverbială l-am desprins pe starostele calfelor, Korneff, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
paradis, atunci totuși în filiala acestuia, căminul Caritas de pe Rather Broich. Din stația Bittweg, care, cum spuneam, era mărginită de mai multe întreprinderi de pietrărie, așa de pildă firma Moog specializată în gresie și bazalt, care figurează în Toba de tinichea ca marea întreprindere C. Schmoog, la viitorul meu cămin se ajungea după numai o schimbare de tramvai la Schadowplatz. Ca și când, datorită rugăciunii mamei mele, mi-ar fi fost repartizat un înger păzitor, toate s-au legat minunat, fără nici cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mai mult sau mai puțin cunoscuți și admninistratorii lor. Și, pentru că patronul și patroana de la Czikos, amândoi ospătari, păreau personaje descinse dintre-o acțiune romanescă, ei au fost potriviți mai târziu pentru acea acțiune secundară în cursul căreia toba de tinichea a lui Oskar Mazerath a înlocuit scândura de spălat. După bunul lui plac, el își făcea personajele să se supună și-i dădea restaurantului Czikos o importanță exagerată pe durata unui capitol care se numea „Pivnița cu ceapă“, prin faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lacrimile să se transforme în apă de izvor. Cu mult înainte ca pop art-ul să devină o modă, el a fost inventatorul ei secret. Cu contururi negre mărginea suprafețe saturate de culori. În anul în care a apărut Toba de tinichea și, imediat, așa cum îmi ghicise odinioară o femeie de serviciu în cafea, am început să observ pe mine petele unei faime suspecte, am reușit să-l conving pe Dieter Wellershof, pe atunci lector la editura Kiepenheuer, să strecoare în program
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
schiță, care nu a ajuns niciodată pe scenă, s-a transformat mai târziu în proză narativă și a adus, prin salturi cu încetinitorul și pe parcursul unor momente pantomimice, o mișcare abruptă de film mut în primul capitol din Toba de tinichea. Ne iubeam pe noi și arta. Iar atunci când, la jumătatea lui iunie, ne aflam la marginea alminteri pustiei Potsadmer Platz și vedeam de acolo cum aruncau muncitorii cu pietre în tancurile sovietice, nu am părăsit sectorul american, am rămas la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
zilnică și hârtie pentru mașina de scris. Cum anume am reușit însă la Paris să mă transform într-un necontenit făcător de cuvinte? În anul 1973 am scris „o încercare de interpretare proprie“ sub titlul Privire retrospectivă asupra Tobei de tinichea - sau Autorul ca martor îndoielnic. Acolo este descrisă șederea noastră la Paris și se răspunde la întrebarea în legătură cu impulsul care a declanșat migăloasa scriere a unui roman după cum urmează: „Imboldul cel mai de încredere a fost probabil originea mea mic-burgheză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
alerg mai întâi. La Paris pe Paul Celan nu-l mai putea ajuta nimeni. La Paris, în curând, nu se mai putea sta. Și pe urmă, atunci când, în toamna lui 1959, a apărut într-o primă ediție romanul Toba de tinichea, Anna și cu mine am călătorit de la Paris la Târgul de carte de la Frankfurt, unde am dansat până-n zori. Iar când, în anul care a urmat, abandonat și ne-am luat din nou, la Berlin, o locuință într-o semi-ruină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aprilie este data nașterii lui Adolf Hitler Ăn.r.) . Aluzie la două dintre romanele lui Johann Wolfgang von Goethe: Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister, respectiv Anii de drumeție ai lui Wilhelm Meister Ăn.r.) . Günter Grass, Toba de tinichea, traducere din limba germană și cuânt înainte de Nora Inga, Editura Polirom, Iași, 2005 Ăn.r.) PAGE FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Ceapa final bun.doc PAGE 226
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tine se-nvîrte totul; o lume feerică de lumini și paiete. Clovnii jonglează cu o abilitate incredibilă. Guști dulceața lumii cumpărînduți, de doi bani, o pufoasă vată de zahăr, apoi pleci trecînd pe lîngă cel care înghite flăcări și săbii de tinichea. Și bîlciul rămîne un punct vuitor în noapte în timp ce tu mergi să te culci uitînd pe undeva păpușa din ghips. Convins că ai cîștigat cine știe ce bogăție. Și, încă amețit, observi că însăși noaptea se învîrte în jurul tău pînă se termină
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
baroc, Harpa și umbra, Cei trei mușchetari, Golem, Justiție, trilogia lui Manuel Scorza, Herzog, Raport către El Greco, Don Quijote, Bibliografia generală, Pluta de piatră, Alte glasuri, alte Încăperi, Unu, doi, trageți ușa după noi. Fotografie de grup cu doamnă, Toba de tinichea, Kafka integral, O zi din după-amiaza lumii, Marile speranțe, Trei camarazi, Fabrica de absolut, Alergia, ZÎtul, Baltagul, Zbor deasupra unui cuib de cuci, Sectanții, Amadeus, Banchetul idioților, Trenul de noapte, Orbirea, Despre eroi și morminte, Douăsprezece scaune, Cei șapte samurai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mediană de mare efect În care Madonna-și așază mîna pe „bombonieră”, fete cu mustăți sau băieți În cîteva scene confuze din care pricepi, Însă, că fata iubește oamenii care nu au de mîncare. Și pădurile. PREA TÎRZIU PENTRU TOBA DE TINICHEA Sigur că Întoarcerea acasă nu-i un film memorabil mai ales pentru cine n-are memorie, eu l-am văzut de șase ori. Fiindcă-i cu Dylan, cu muzica anilor noștri morți printre tomberoane, pe unde bătea vîntul, cu Stones
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ecran cu marea și o grămadă de vedete: John Wayne, Henry Fonda, Richard Burton (rău face alcoolul), Rod Steiger, Robert Mitchum și alții. La și alții m-a luat somnul și, legănat de fanfara militară, am ajuns la toba de tinichea, din aceeași categorie, imposibil de urmărit pînă la sfîrșit. De ce. Mai Întîi pentru că am citit cartea. Doi, Îmi doresc să văd filmul exact din ’79, cînd a apărut. Trei, am amețit de critici cum ar fi: „Tratarea istoriei este deformată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a hotărît să nu mai crească și care datorită acestei determinări voit și dublu minoritare (copil și pitic) face din scena istorică o monstruoasă paradă de uriași”. (D. Dubroux) Sau alta: „Deși trimite la evenimente precise și reale, Toba de tinichea este un film oniric, eterogen și profund baroc, ale cărui sensuri secundare sînt pe cît de multiple, pe atît de difuze”. Nici gînd de film oniric baroc. Barocă este catedrala din Reims, căciula președintelui, barza. Nu această Tobă de tinichea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
tinichea este un film oniric, eterogen și profund baroc, ale cărui sensuri secundare sînt pe cît de multiple, pe atît de difuze”. Nici gînd de film oniric baroc. Barocă este catedrala din Reims, căciula președintelui, barza. Nu această Tobă de tinichea cu sensuri multiple doar În ce privește obtuzitatea, spectaculos de convențională, cuminte pînă la urticarie. În regia lui Volker Schlndorff. Actori: David Bennent, Mario Adorf, Angela Winkler (nu știu cine pe cine interpretează, n-are importanță, numele lor sună urît), Daniel Olbrychski. Marele premiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]