817 matches
-
promitea cele mai mari beneficii; problema aceasta era rareori legată de dezbaterile politice. Guvernul constituțional și o lărgire a dreptului de vot au dus deci la schimbări nesemnificative în domeniul metodelor politice tradiționale. Deși Othon era orice, numai un conducător tiranic nu, el își cîștigase mulți dușmani prin deceniul al șaptelea. Punctul lui cel mai vulnerabil era faptul că nu avea copii. Mai rău, nu exista nici un candidat serios la tron. Constituția stabilea clar că următorul conducător trebuia să fie ortodox
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
popor se transformă în aristocrație”, deși sentimentul de clasă e foarte dezvoltat. Spiritul lor e paradoxal: „Ca orice popor mare, poporul englez e dublu: progresist și conservator, idealist și practic, tolerant și feroce, democrat și aristocrat, iubitor de libertate și tiranic.” R. abdică însă de la modul detașat-superior de abordare a lucrurilor și de la principii verificate în ultima sa carte de însemnări de călătorie, În Extremul Occident (Note de drum din Antile, California, Canada) (1955), unde realitățile sunt adesea denaturate, printr-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
virtuților și a limbii. Carpe diem-ul lor este organic. Cei care îi însoțesc în talk-show-uri (și nu numai) sunt avortoane de-ale acestora; ele își caută androginul jigodial, de aceea se simt bine în preajma acestora, chiar dacă reprezentanții lor se comportă tiranic, paranoic, cu semne vizibile de trecere fariseică de la sentimentalism de două parale la lătrat populist. Lacrimile lor sunt simple iritări, nu emoții! Jigodiile noastre sunt nostalgicii regimului comunist, cei care, apărați de securiștii aroganți, au devenit mici despoți, unii cu
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
lui Gilles Deleuze și Félix Guattari, femeile din proza lui Kafka - în parte surori, în parte slujitoare, în parte târfe - sunt „anticonjugale și antifamiliale” tocmai pentru că „te violează și se lasă violate, uneori te înăbușă și chiar te bat, sunt tiranice, dar te lasă sau chiar te fac să pleci, te izgonesc, expediindu-te întotdeauna în altă parte”. După ce o slujnică îl violează pe Karl, provocând exilul acestuia „ca o primă deteritorializare”, Clara, un fel de soră ambiguă și tiranică, îi
Portret de grup cu Statuia Libertății by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3992_a_5317]
-
sunt tiranice, dar te lasă sau chiar te fac să pleci, te izgonesc, expediindu-te întotdeauna în altă parte”. După ce o slujnică îl violează pe Karl, provocând exilul acestuia „ca o primă deteritorializare”, Clara, un fel de soră ambiguă și tiranică, îi aplică procedee de judo, aflându-se la originea rupturii sale de unchiul Jakob, „a doua teritorializare a eroului”. În regulă generală, menajerele, slujbașele mărunte sunt cele care, „dat fiind că se află deja prinse într-o mașinărie birocratică, au
Portret de grup cu Statuia Libertății by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3992_a_5317]
-
obligatoriu, trăgînd la galere epice. La Vulcănescu nimic mai străin decît orarul sau alcoolul, de aici și ușurința cu care poate trăi fără să scrie, pentru ca, din clipa în care atenția îi este atrasă de o problemă, să fie absorbit tiranic de nevoia de a-i da expresie. Apoi liniștea se așterne luni de zile, într-o neglijență a scrisului de pe urma căreia nașul de cununie a lui Noica s-a ales cu reputația de geniu risipindu-se în prea multe activități
Melodici și canonici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2633_a_3958]
-
niște întăritori de gust folosiți din abundență. Un fel de torent descriptiv prin aliterație sinonimică. Dincolo de stil sare în ochi atitudinea prevenitoare a părintelui. Steinhardt se livrează cu dăruire dialogului, nu provoacă întrebările, atinge cu smerenie temele cerute, nu e tiranic în susținerea unor încăpățînări și nici obositor în repetarea unor marote pe care, deși le are, are subtilitatea de a le pomeni numai în treacăt. Una peste alta, Steinhardt este nespus de împăciuitor și de indulgent. Lasă impresia că n-
Un autor de interior by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6639_a_7964]
-
sau proiecte istovitoare cu aer demonstrativist precum Levantul sau Postmodernismul românesc. Orbitor a însemnat o relaxare neașteptată și binevenită. Micile imperfecțiuni de construcție, repetițiile, jocul cu simboluri complicate au însemnat, pentru mine cel puțin, o invitație la evadarea de sub ochiul tiranic al cititorului paranoid antedecembrist. Cărtărescu și-a asumat statutul de vedetă și a început un roman care nu se vrea decît citit. Abia din acel moment (1996) s-a putut simți o oarecare detașare de criticii literari în primul rînd
Complexul "Mendebilul" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15108_a_16433]
-
de dincoace, un fel de Frankenstein dotat cu o nouă conștiință, transgresivă. Într-un alt plan, bunicul Cosminei dictează unui ziarist, Filip, memoriile carcerale. Nu doar experimentul sinistru al reeducării răzbate de aici, cât felul în care individul înfruntă memoria tiranică, dirijată de voci interioare - demoni lăuntrici, diriguitori între viață și moarte. Cosmina se îndrăgostește de un asemenea mesager, Iacob, fiul lui Zevedei, și sfârșește, la fel ca ceilalți, în urma luptei cu îngerul, în angoasa unei singurătăți amplificate. Noile fericiri, însă
Scenarii caleidoscopice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3093_a_4418]
-
am putea da seama situîndu-ne, bieți profani, în afara prestidigitației postmodernist-textualiste,că ar exista o apropiere mai mare - decisivă chiar! - a lui Bacovia de Ion Barbu decît de Arghezi sau Blaga? Într-un loc, Marin Mincu face apel la sintagma "instanță tiranică". Nu cumva e una de autocaracterizare? Căci întregul d-sale demers are ca scop impunerea unui prototip metodologic (cîtuși de puțin limpede configurat, așa cum vom arăta și mai jos), care, bizuit pe ideea unui divorț al poeziei de sentiment, de
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
Ceea ce e un dezavantaj în cazul castraveților poate fi un avantaj în cazul teatrului. Mi-l închipui foarte viu. De asta cred că nici nu e corect să spun că scriu teatru. Eu mă supun direct imaginilor și cuvintelor dictate tiranic de imaginația mea. Ei, sigur, mai e și un mic diavol critic la mijloc. Mai e și cineva care vrea să ajungă într-un loc anume. Dar cred că am în primul rând capacitatea de a stăpâni cu închipuirea ce
Vlad Zografi: "Nu mă interesează módele, nu mă conformez lor" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9498_a_10823]
-
are modele indirecte în nuvela lui E.T.A. Hoffmann Piticuț, zis și Cinabru, în Nasul lui Gogol ori în Dublul lui Dostoievski. Am zis "modele indirecte" fiindcă, scriind poemul, nu urmam pe nimeni altcineva decât propria-mi inspirație - liberă și tiranică, sub semnul unui dicteu, nu automat, ci rațional, oricât de departe mă purta ea în neliniște. În cartea sa Scriitori contemporani (apărută postum la Editura Dacia, 1994), Ion Negoițescu își începe studiul mie consacrat (pp. 114-117) tocmai cu Celălalt - textul
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
curajul să-l contrazică pe Cititorul înveșmântat în haine de catifea. Nici măcar să-l privească fățiș nu poate, pentru că este ținut în frâu de corzile vinovăției sale. El simte exagerările Cititorului de rasă. În străfundul sufletului său îi respinge avântul tiranic. Dar nu îndrăznește să-l contrazică pentru că se simte vinovat de propria indiferență (trecută și viitoare) față de cuvântul parfumat, pe care l-a iubit odată. Prin urmare, tezele Cititorului de catifea plutesc lent pe deasupra capetelor penitente, apoi sunt purtate de
Puterea cititorului by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7657_a_8982]
-
existențialismul modern. El a considerat că filosofia nu trebuie să aibă ca obiect Universul, ci „existența“ omului în singularitatea ei. Interpretarea tragică dată de el experienței religioase, constituită, după el, de martiriul relației individului cu un Dumnezeu inaccesibil rațiunii și tiranic, l-a dus la un conflict cu biserica. Tony Bulandra Se împlinesc 60 de ani de la moartea actorului român de teatru și film Tony Bulandra. Elev al lui C. Nottara și al lui Mounet-Sully, a interpretat roluri de dramă din
Agenda2003-14-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280870_a_282199]
-
artistică (nu și morală) cu Ioana Olaru. Socoliuc stăpânește peste văgăuna provincială numită Măgura, terorizându-i și dresându-i pe toți, mai puțin pe nevastă-sa, deloc intimidată. Mai e un om care pare în afara zonei de influență și dominație tiranică a lui Socoliuc: un fel de sfânt aflat la Ulmoasa, o văgăună a văgăunei, care face, zice-se, minuni. Dar minunea convertirii primarului nu-i va reuși. Într-o scenă de mari tensiuni și efecte, relatată, ca toate celelalte din
Sectorul suflete (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8780_a_10105]
-
nu se poate referi la sine decît pictînd, dar în nici un caz scriind, căci pictura nu e literatură în culori, cum nici pinacoteca nu e bibliotecă cu imagini înrămate. În genere, talentul nu e interdisciplinar și nici hibrid. E monovalent, tiranic și supărător de selectiv, iar atunci cînd atinge treapta geniului e revoltător de exclusivist: are o predilecție în exprimarea de tip unilateral, orice combinație transdisciplinară fiindu-i dăunătoare. Dacă Dürer ar fi căutat „libretul“ inerent tablourilor, astăzi nu am mai
Tabloul scris by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5665_a_6990]
-
acesta, trebuie să ne îndreptăm privirea spre înălțimi. Un mare drog tehnologic În revista 22 (nr. 48, 27 noiembrie - 3 decembrie), descoperim, sub semnătura lui Codruț Constantinescu, o încercare de descriere, de definire a mall-ului ca prezență nouă și tiranică în spațiul autohton. Acestui „templu al consumismului valah postdecembrist”, importat din Occident (chiar numele, mall, este un neologism provenind din limba engleză), i se găsesc „strămoși” (e drept, neizbutiți) în sistemul istoric din care am ieșit: „celebrele magazine universale de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4111_a_5436]
-
Prin aceasta, clasa politică se autodesfiin- țează în ansamblu, nemailăsând șansa electoratului de a alege.” Ceva - ceva este adevărat în ceea ce spune D.P., dar el contrapune de fapt defectele inevitabile ale tranziției spre democrația reală pe care o trăim, mecanismului tiranic al impunerii prin teroare și cenzură a opiniilor dictatoriale câteodată idioate sau chiar demențiale. Oare unde se afla D.P. când soții Ceaușescu batjocoreau țara cu măsurile aberante sau chiar criminale pe care le impuneau? Prezentul drept la replică nu ar
Drept la replică privind articolul Evocări din „prima fază” (România literară, din 20.06.2014), de Dumitru Popescu by Prof. dr. Gheorghe Boldur-Lățescu, fost () [Corola-journal/Journalistic/2410_a_3735]
-
hîrite tot ceea ce gîndesc, simt, sufăr și observ în jurul meu" (1984). Oare în lumina acestui ultim obstacol, celelalte nu ni se înfățișează ca un efect al dezgustului, al vlăguirii la care l-au supus pe autor condițiile regimului concentraționar? Nostalgicii tiranicului regim, o știm bine, sînt prea adesea incurabili. Dar ne-a surprins indolența unor oameni mai tineri, defetismul lor atunci cînd au socotit de cuviință a declara tema comunistă drept una desuetă, ce s-ar cuveni scoasă din repertoriul preocupărilor
Condei acid - I by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11231_a_12556]
-
din posturi, în castitate: în viața îngerească nu dormi, nici nu mănânci, ești neîntinat. Spre această veșnică și sublimă contemplare tinde rugăciunea lor. Însă un asemenea țel întâlnește multe ispite: chiar în natura alterată de păcat și dezechilibrată de greutatea tiranică a trupului, Sfinții Părinți și-au menținut sufletele în această slujire în care Hristos i-a ales. Viața lor, ca oșteni ai lui Hristos, este deci o luptă pe care nu au putut-o câștiga fără strictețea și armele ascezei
Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
publică un tratat asupra căruia planează grave suspiciuni? La începutul elogiului funebru pe care istoricul latin Tacitus l-a scris în memoria socrului său Agricola găsim următoarea caracterizare a domniei împăratului Domițian, în fapt o stigmatizaare definitivă a oricărui regim tiranic: Timp de cincisprezece ani, un răstimp enorm pentru o viață de muritor, mulți au murit de moarte naturală, cei mai curajoși, datorită cruzimii principelui, puțini am fost, ca să spun așa, nu numai supraviețuitorii altora, ci și supraviețuitorii noștri, deoarece ne-
Tăcerea by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15125_a_16450]
-
ale oricaror întâmplări și situații. Era atât de predispusă să perceapă subiectiv realitățile, încât pentru a o cruța și a-i alina suferința în ultimele zile de viață (a murit în 2003), apropiații au făcut-o să creadă că regimul tiranic căzuse și că urma să înceapă procesul guvernaților. Odată părinții ei dispăruți, scriitoarea a simțit nevoia de a da la iveală „lucruri despre care păstrase tăcerea". Dar le cunoștea oare cu adevărat? Și, la urma urmei, avea dreptul de a
După moartea părinților by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6536_a_7861]
-
de o cultură refractară la „spălarea rufelor în public dezvăluirile despre ea și ai ei în vremurile în care le-a fost dat să trăiască i-au fost însă necesare pentru că: „Există multe forme de tăcere: tăcerea la care statele tiranice își obligă cetățenii, furându-le amintirile, rescriindu-le istoriile și impunându-le o identitate aprobată de stat. Sau tăcerea martorilor care preferă să ignore adevărul sau să nu-l spună și a victimelor care uneori devin complicele crimelor comise împotriva
După moartea părinților by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6536_a_7861]
-
poate afirma despre unele, deloc neglijabile, medii occidentale, unde i se acordă încă bizare onoruri. Astfel un Daniel Dubuisson consideră oportun a veșteji "idealismul", susținînd că filosfiiile acestuia, de la Platon la Heidegger, s-ar fi pus totdeauna în slujba regimurilor tiranice, faptul că la baza celui mai tiranic regim al istoriei contemporane care a fost comunismul s-a aflat doctrina ostentativ materialistă a lui Marx, Engels, Lenin, părînd a nu-l deranja cîtuși de puțin. După cum pe Alexandra Laignel-Lavastine, (căreia, de
Despre Nae Ionescu și Cioran (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12467_a_13792]
-
occidentale, unde i se acordă încă bizare onoruri. Astfel un Daniel Dubuisson consideră oportun a veșteji "idealismul", susținînd că filosfiiile acestuia, de la Platon la Heidegger, s-ar fi pus totdeauna în slujba regimurilor tiranice, faptul că la baza celui mai tiranic regim al istoriei contemporane care a fost comunismul s-a aflat doctrina ostentativ materialistă a lui Marx, Engels, Lenin, părînd a nu-l deranja cîtuși de puțin. După cum pe Alexandra Laignel-Lavastine, (căreia, de altminteri, i-au replicat cu temeinicie cercetătorul
Despre Nae Ionescu și Cioran (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12467_a_13792]