699 matches
-
mai periculos. Dar mai rămânea să o dovedească. Enro reluă cuvântul. - Parcă-mi vine să i-o fac amantă, zise. Se ridică în picioare, se întunecă, apoi se lumină la față și zise: - În numele cerului, așa voi face. Părea în toane bune fiindcă izbucni în râs. - S-o vedem și pe asta. Făcu o glumă îndoielnică în privința problemelor sexuale ale anumitor nevrozați și termină cu accente mai sălbatice. - O să-i treacă femelei ăsteia de toate planurile ei. Secoh ridică din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
îl urăsc, spuse unul din ei. Pare destul de nebun ca să te omoare. — Ei, o să fie de treabă dac-o să facem ce zice. Mie mi-i frică de profu’ de științe. E tipu’ care te ciomăgește doar pen’ că-i în toane rele. Ei, toți s-au înțeles să ne terorizeze azi. Teoria e că dacă ne sperie destul la început, n-o să le dăm bătăi de cap mai tîrziu. Așa speră. Urmă o tăcere meditativă, apoi cineva zise: — Ce credeți despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai periculos. Dar mai rămânea să o dovedească. Enro reluă cuvântul. - Parcă-mi vine să i-o fac amantă, zise. Se ridică în picioare, se întunecă, apoi se lumină la față și zise: - În numele cerului, așa voi face. Părea în toane bune fiindcă izbucni în râs. - S-o vedem și pe asta. Făcu o glumă îndoielnică în privința problemelor sexuale ale anumitor nevrozați și termină cu accente mai sălbatice. - O să-i treacă femelei ăsteia de toate planurile ei. Secoh ridică din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
rog să veniți sâmbătă 27, la noi acasă, după-amiază la 5. Părinții, din păcate, sunt tocmai atunci plecați într-o vizită. Aștept răspunsul dumneavoastră cu nerăbdare, Iulia Margulis Funda de la semnătură a ieșit cam boțită, semn că nu sunt în toane bune. N-o să-mi plâng de milă: ochii, măseaua care trebuie scoasă, les règles, curățenia care nu se mai termină, ba parcă abia începe, fiindcă abia acum e sub comanda mamei, și visul urât. Dar, cum am scris biletul, cum
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de când Fialkowski era bolnav, numai Capșa. Bradul era aproape până-n tavan, iar tavanul era înalt. Ca să-l împodobească, le trebuise scara. Candelabrele erau aprinse toate, iar ciorchinele de lumini din fiecare se înmulțea în oglinzile salonului. Hristea Livezeanu era în toane rele, ca la toate sărbătorile, și-și descărca nervii pe soția lui: — Poate-i spui fiului dumitale că atunci când avem musafiri... Dar doamna-mamă nu rămânea niciodată datoare cu o replică, iar războaiele cu soțul ei îi făceau plăcere. Trupeși amândoi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
-i lihnită și dulceagă, Zi cu zi în foc te bagă, E războinică, fierbinte Și cu capul fără minte; Dragostea de la muiere E ca fagurul de miere, Dar un fagur pipărat, Dulce când e supărat, Că-i răstită și cu toane, Nedusă pe la icoane; Ochii negri amândoi Îți dau pururea război, Gura cea cu zâmbetele, Tare-ți poartă sâmbetele Ș-acel drac cu mâni subțiri Cu mânie în priviri Tot mai scump pe zi ce merge. 120 {EminescuOpVI 121} MĂ - NTREBAI
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
făcut și eu". Când se întoarse cu caii, baba începu să turbe, să răstoarne casa cu susu-n jos și să bată fata, care nu era de vină. - Ce ai, mamă? întrebă Făt-Frumos. - Nimica - zise ea - mi-a venit și mie toane. Asupra ta n'am nimica... sunt foarte mulțumită. Apoi intrând în grajd, începu să bată caii, țipînd: Ascundeți-vă mai bine, bată v-ar mama lui Dumnezeu, ca să nu vă mai găsească, ucigă-l crucea și mănînce-l moartea! A doua
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
până la ușă și îl ajutase să-și îmbrace pardesiul, Cottard îi spuse lui Grand: \ E un băiat bun, poate să depună mărturie. \ SĂ DEPUNĂ MĂRTURIE PENTRU CE ? Cottard ezitase. \ EI, PĂI CĂ NU SUNT UN OM RĂU. În rest, avea toane. Într-o zi, când băcanul se arătase mai puțin amabil, se întorsese acasă într-o stare de furie exagerată. ― Trece de partea celorlalți secătura asta, repeta el. ― Care ceilalți ? ― Toți ceilalți. Grand asistase chiar la o scenă curioasă la tutungioaică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
n-am fi putut ghici că peste vreo douăzeci de ani voi avea - deși eram căsătorit de doi ani - o legătură toridă cu o dansatoare, interpreta rolului Balerinei din Petrușka. Tata s-ar extazia cu siguranță mai puțin la această toană decît la dansurile caraghioase pe care i le oferisem odinioară acasă. Își Închipuia poate că mă vor interesa toată viața păpușile surorilor mele? Că voi rămîne toată viața băiețelul ascultător căruia Îi explicase În cuvinte simple că hrana euharistică era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pe hartă iar acești navetiști fără a ști măcar de ce erau cuprinși de dorința de a se masturba. Mariana strigă: — Wakefield, ești un labagiu! Publicul hohotește de rîs și rîde și Wakefield și se simte ușurat cînd vede În ce toane bune se scaldă spectatorii. Wakefield a făcut o conexiune atît de uimitoare Încît chiar și Diavolul este descumpănit. Se trezește brusc din somn și dă cu coarnele de acoperișul zgrunțuros al peșterii sale, spărgînd o stalactită. Ideea că suferințele artiștilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ce făcuseră, nici numele lor. Am spus și celorlalți în ce voiam să mă bag. Eroare. Oroare. Reportajele mele mă duceau spre ei: De treisprezece ani tot despre morți îngropați, spiritiști, bolnavi, șmecheri, tâmpiți scriam. Și erau acceptate ca o toană, ca o ciudățenie, trebuia la ziar să fie și unul specializat pe așa ceva. Acum, morți vii și morți morți, morți de la un cap la altul. Mușchi închiși, kilograme de sânge și kilometrii de cruci. Eram orb. Speram să-mi bat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
loc reprezentații după Vicleniile lui Scapin, Medicul nestatornic și În fața porților de aur, alte piese anunțate la categoriile „teatru clasic”, „teatru modern eclectic” și „teatru original” fiind Paharul vrăjit de La Fontaine și Champsmele, Măslinii de Lope de Vega, Dragoste cu toane de Goethe și texte mai puțin cunoscute de Maeterlinck, Shaw, Cehov, A. France. Printre actorii participanți s-au numărat Lina Fundoianu-Pascal, Dida Solomon, Anicuța Cîrje-Vlădicescu, Marietta Sadov(e)a(nu), Alice Sturza, George Ciprian, Ion Morțun, Petre Sturza și Armand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Între ciocan și nicovală. Îmi repetă, așa cum a făcut-o mereu, că, dacă am o problemă cu maică-sa, ar trebui să discut asta direct cu ea. Ceea ce, desigur, nu voi face niciodată. Îmi spune că mă las condusă de toane, afirmație care garantat mă face să Înnebunesc de furie, și că el refuză să se implice, ridicîndu-se uneori, așa, pur și simplu, și plecînd. Cu toate astea, În ciuda urii mele crescînde față de ea, există momente În care părem a găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
părea deopotrivă caraghios și familiar, precum ceva ce tocmai îi trecuse prin gând și nimic mai mult. Nici o clipă nu se gândea la Zogru ca la un stăpân care îi sfărâma viața. Pentru Alecu nu exista nimic altceva decât o toană care-l cuprinsese pe nesimțite. Zogru era la curent cu astfel de manifestări, își cunoștea bine oamenii de când se tot plimba prin ei, dar în momentul acela conta pe sentimentele Zoei, încredințat că ea vede dincolo de aparență. Când a reintrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
O privire aruncată spre ceas, care arăta o oră tîrzie, o demoraliză și mai tare. Băgă de seamă că Lucas zîmbea privind-o. Înălță din sprîncene, Întrebătoare, vag bănuitoare, dar zîmbetul lui se accentuă. - Îmi placi. Chiar cînd ești În toane rele. Cred că e grav, doctore! ȚÎrîitul telefonului Îl făcu să rămînă nemișcat cînd tocmai se prefăcea că se Întinde spre ea. Era Caradec. Lucas redeveni pe dată serios. Cineva consultase dosarul necunoscutei din Molène, cu doi ani În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cunoștea, dar care o vrăjise. Și dacă se Înșela? Christian nu era perfect, nici vorbă. Dar poate că Ryan avea dreptate cînd afirmase că orice bărbat Își are slăbiciunile lui. Și dacă aventura ei cu Lucas nu era decît o toană? O pasiune pur carnală? Îl privea pe unul și-l dorea pe celălalt. Se simțea chinuită. Vocea gravă a skipperului care cerea tăcere o readuse la realitate. - N-am spus Încă nimănui acest lucru, Începu el, dar am decis s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
refuză să‑i semneze externarea din spital. Până la urmă, Abe a lăsat‑o mai moale și l‑au ridicat, cu cearceafuri cu tot, pe o targă. A rămas tăcut În timpul transportului, dar nu Îmbufnat sau ranchiunos. Nu manifesta posomorala ori toanele omului bolnav. Automobilul 740 era În garaj. Un telefon avea să‑l aducă la poartă În câteva minute. Eu reciteam memoriile lui Keynes, a cărui biografie Ravelstein mi‑o recomandase ca modelul pe care să‑l urmez. Întotdeauna Îmi luam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
mă gândeam și la el. Și În timpul slujbei de pomenire - izkor - mi‑au Încolțit chiar gânduri legate de portretul pe care Îi făgăduisem să‑l scriu și m‑am Întrebat cum să‑l aduc din condei - cum să‑i descriu toanele, extravaganțele, bizareriile, felul de a mânca, de a bea, de a se bărbieri, de a se Îmbrăca, de a‑și hărțui jucăuș studenții. Dar toate astea nu alcătuiesc decât istoria lui naturală. Unii Îl vedeau ca pe un excentric, pervers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
dintotdeauna al meu, asta e. Dar ce-o să zică mama? îl întreabă băiatul. Fii atent, mă duc eu mai întâi în casă și vorbesc cu ea. Tu stai aici la poartă și să nu te miști. Dac-o găsesc în toane bune, avem noroc. Dacă nu, oricum tot ți-aduc o bucată de mămăligă. Bine? Cățelul tace aprobator. Iliuță mână găinile în coteț, apoi intră pâș pâș în odaia de chirpici, cu mirosul ei de viețuire îngrămădită. Hai la masă, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
atât de prezent? Iulia coboară pe scări până la cinci. Din spatele ușii verzi se aude o orăcăială generală. Doamna Brezeanu în sfârșit deschide. E o femeie cât un munte, cu părul castaniu și creț, căreia nu i se cunosc decât două toane, ori râde, mai mereu, ori plânge cu suspine, și anume la telenovele mexicane. În rest, în afară de copilul de acum mai are trei, iar în timpul liber merge cu ziua la spălat de rufe grele și covoare, la rașchetat podele, la săpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
avut și eu o carieră. A tăcut și, din senin, a izbucnit într-un hohot isteric de plâns. — Of, Doamne, a urlat ea. Ce s-a întâmplat cu mine? Ce-am făcut cu viața mea? Hugo și-a spus că toanele Laurei erau mai variate decât parcul de joacă preferat de Theo. Lacrimile femeii începuseră deja să se usuce, iar expresia furioasă de pe chip să se îndulcească. Știi, uneori îmi vine să-l omor, a spus ea cu o voce scăzută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Janet putea fi iubit ! Pentru că el de fapt nu era altceva decât un pui de om, bătrân, e adevărat, care trebuia iubit necondiționat ! Întocmai ca un copil, Își dădea frâu liber oricărei emoții - plângea, râdea sau țipa după cum Îi erau toanele și, ca o bilă de energie care nu știa cum să se disperseze, se agita fărĂ leac. Cu toate astea era capabil să stea nemișcat când se transmitea „Teleenciclopedia“, mai ales la secțiunea despre comportamentul animalelor, care Îl fascinau. Da
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Janet putea fi iubit ! Pentru că el de fapt nu era altceva decât un pui de om, bătrân, e adevărat, care trebuia iubit necondiționat ! întocmai ca un copil, își dădea frâu liber oricărei emoții - plângea, râdea sau țipa după cum îi erau toanele și, ca o bilă de energie care nu știa cum să se disperseze, se agita fără leac. Cu toate astea era capabil să stea nemișcat când se transmitea „Teleenciclopedia“, mai ales la secțiunea despre comportamentul animalelor, care îl fascinau. Da
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cu o discrețiune care se dovedi mai târziu felul ei propriu de a fi, afară de clipele de umoare sarcastică. Simion, omul așa de blând și părând chiar stupid, care broda, cu o broboadă în spate, avea din când în când toane, considerate ca "păcatele lui", și atunci "dezgropa morții". Făcea scandal, și toată lumea din casă tăcea. Simion fusese în tinerețe alt om decât cel care se vedea, avusese o viață agitată, aventuri de dragoste, scandaluri. - În sfârșit, încheie Otilia scurta notiță
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în chip izbitor cu Simion, încît afirmația păru lui Felix bizară. Mai târziu, o întrebă pe Otilia, și aceasta-i povesti că totul era o idee absurdă a lui Simion, fără nici un temei, pe care o striga când era în toane rele, că bătrânul avea o casă a lui, nu prea mare, pe care Aglae voia să i-o dea Olimpiei ca zestre, dar Simion nu consimțea, nevrând să rămână fără nimic. Aglae îi confisca pensia și orice ban, chiar mica
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]