616 matches
-
fericit. Mergea în mijlocul unei coloane de copii de vârsta lui, intona cântece întru slava curajoșilor revoluționari și chiar, într-una din zile, aduse de la școală fotografia aceea cu clasa lui: două rânduri stând în picioare, un rând așezat, gornistul și toboșarul în față, cu un genunchi în pământ, mândri toți să poarte cravate roșii de pionieri, iar în spatele lor, pe o fâșie lată de pânză, cuvintele acelea scrise cu litere albe: „Mulțumim tovarășului Stalin pentru copilăria noastră fericită!“. Când vorbea cu
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
după frig, Galați, 1993; Amintiri de pe malul celălalt, pref. Nicolae Oprea, Pitești, 1994; Dealul, Ploiești, 1996; Hierofania, Ploiești, 1997; Halucinația, Ploiești, 1998; Obiecte după frig, pref. Dan Silviu Boerescu, postfață Lucian Vasilescu, București, 1999; Ceremonii de iarnă, Ploiești, 2002; Visul toboșarului (în colaborare cu Costin Lupu), Ploiești, 2003. Repere bibliografice: Constanța Buzea, „Frumosul problematic și frumosul steril”, VST, 1979, 19; Al. Cistelecan, Ioan Vintilă Fintiș, F, 1982, 8; Cleopatra Lorințiu, Decor cu primăvară, SLAST, 1983, 17; Dan Ciachir, Marțea la drum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290579_a_291908]
-
a Începutului” (Pe cine căutați?). În tradiție rimbaldiană, Poetul e un vizionar și un iluminat. Ca și autorul Anotimpului În infern, el se obișnuiește, Într-un anume sens, cu „halucinația simplă”, văzînd „o moschee În locul unei uzine, o școală de toboșari făcută de Îngeri, calești pe drumurile cerului, un salon În fundul unui lac”; avem de-a face, de fapt, și la poetul nostru, cu o eliberare a imaginației, cu o „alchimie a cuvîntului”, cu o translație fantezistă a obiectului dat, Într-
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cântă din fluier, acompaniindu-se, pentru a imprima un ritm alert, cu o mică tobă de șold, melodia cântecului pe care Caliban tocmai îl învățase de la Stephano, la care Stephano: „Tare aș mai vrea să-l văd la față pe toboșarul ăsta“, iar Trinculo: „Cântecul se depărtează - să ne luăm după el“, ceea ce și fac, spre răul lor. Dar muzica cea mai vrăjită pe care o produce Ariel singur este cea cerută de Prospero în clipa în care îi vede, aduși
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
categorie subscrie o constelație de astre în fruntea căreia strălucește luceafărul Mihai Eminescu. Deși neprieten al marelui poet (iată, cazul Labiș nu e izolat), Alexandru Macedonski a creat și el o școală, lista continuând cu Coșbuc, Arghezi, Blaga, Beniuc (ca „toboșar al timpurilor noi”), Labiș, Nichita Stănescu etc. E momentul să ne oprim asupra relației dintre ultimii doi, colegi de generație (din câte știu, Nichita era doar cu doi ani mai în vârstă decât Labiș). Mult timp complexat de precocitatea lui
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
trebuie lăsate cum le-a scris el. Dacă vor să facă altceva, să scrie ei un alt "Hamlet" și un alt "Othelo"! Ce spunea Shakespeare prin cuvintele pe care le rostește Hamlet actorilor? "Nu urlați, că atunci îl pun pe toboșarul satului să urle el!" Deci, îl îndeamnă pe actor să refacă viața. Asta îl îndeamnă și Goethe, care a spus că a învățat de la Shakespeare, prin gura lui Faust: "Cuvintele de nu-s simțite, rămân sterpe." A.V. Apropos de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
muzică a crescut simțitor. Nu prea aveam cine știe ce ansambluri de cameră, Însă acum avem peste o duzină. Niciodată nu avuseserăm o orchestră de cameră În campus. Acum avem cinci. Avem grupuri care sintetizează muzică pe calculator, grupuri de jazz și toboșari virtuali și robotici peste tot“. Toboșari virtuali și robotici - și vorbim despre o școală tehnică! În același timp, mi-a mai spus Clough, ansamblurile muzicale mari ale Institutului, cum sunt fanfara și orchestra simfonică, s-au dezvoltat ca mărime și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
aveam cine știe ce ansambluri de cameră, Însă acum avem peste o duzină. Niciodată nu avuseserăm o orchestră de cameră În campus. Acum avem cinci. Avem grupuri care sintetizează muzică pe calculator, grupuri de jazz și toboșari virtuali și robotici peste tot“. Toboșari virtuali și robotici - și vorbim despre o școală tehnică! În același timp, mi-a mai spus Clough, ansamblurile muzicale mari ale Institutului, cum sunt fanfara și orchestra simfonică, s-au dezvoltat ca mărime și ca nivel de sofisticare, iar numărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
englezesc numită dansul Morris, în care dansatorul poartă clopoței la picioare. În urma unui pariu, Kemp a dansat timp de nouă zile de la Londra la Norwich (o dinstanță de mai mult de șaptezeci și cinci de mile în linie dreaptă), însoțit de un toboșar. Motivul pentru care a scris relatarea a fost de a le "spune sprietenilor săi adevărul, împotriva tuturor scriitorilor mincinoși de balade" (5). Astfel el a lovit direct în invenția liberă a scriitorilor de balade care își bazau operele pe evenimente
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
îndrăzneală în vorbe și am văzut-o gata să-și ridice fusta roșiatică. I-am dat să-și prindă clopoțeii, pe care i-a luat veselă, i-a prins de picioarele ei scurte și groase și i-a făcut semn toboșarului cu o plecăciune lină să înceapă. Toboșarul a lovit iar eu am mers înainte cu a mea Lady Marian, care își scutura șoldurile pline: și am mers către Melfoord, un drum lung (14). Cu excepția aliterației din ultima propoziție, contrastul cu
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
gata să-și ridice fusta roșiatică. I-am dat să-și prindă clopoțeii, pe care i-a luat veselă, i-a prins de picioarele ei scurte și groase și i-a făcut semn toboșarului cu o plecăciune lină să înceapă. Toboșarul a lovit iar eu am mers înainte cu a mea Lady Marian, care își scutura șoldurile pline: și am mers către Melfoord, un drum lung (14). Cu excepția aliterației din ultima propoziție, contrastul cu eufuismul lui Lyle este foarte evident. Un
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
or tot duce copiii aștia de vreo 7-8 anișori? Că pe Traiskirchen n-am văzut niciunul. Citești în acest ziar articole fără niciun Dumnezeu, de te și întrebi: cui servesc ele? Nici cititorului, dar nici partidului. Pagina culturală, fără versurile toboșarilor, ar fi acceptabilă. Mica publicitate adeseori suplinește umorul, căci poți citi, de pildă: Pierdut iapă sură, găsitorului bună recompensă. Pe ultima pagină știri externe, trei-patru știri cu litere cât puricii. Alături, în schimb, tot pe pagina externă, cu litere de-
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mare și un tun de 46 chintale greutate, denumit "El salvaje" Sălbatecul. Pentru "mânuirea artileriei" avea să fie numit și "un specialist în arme de foc", iar pentru a da alarma la apariția piraților, la 1557 a fost angajat un toboșar. Pe țărm, în apropierea "Castillo de la Real Fuerza" în perioada 1589-1630 s-a ridicat "Castillo de los Tres Reyes Magos Del Morro" și alături fortăreața "San Carlos de la Cabaña", ridicată în perioada 1763-1774, la vremea sa cea mai impor-tantă fortificație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
singură notă emis de o trompetă răgușită. Imaginile terifiante ale supliciului monstruos la care mi-a fost dat să asist fără voia mea s-au imprimat adânc în conștiință, ca un memento asupra celei mai mârșave creaturi de pe planetă: OMUL. Toboșarul... Ne-am luat sculele privind încă o dată cu satisfacție mărturisită și cu reală plăcere la cele patru rânduri de salcâmi frumos văruiți în alb strălucitor, aidoma unui batalion de militari echipați în uniformă de paradă, cu piepturile bombate, defilând cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
veni repede. Pentru a ajunge la cooperativă trebuia să străbat o jumătate de sat; dar nu-mi părea rău: satul era frumos, mai vedeam lumea și luam cunoștință cu obiceiurile locului, dintre care unul mi-a plăcut în mod deosebit: toboșarul satului. Astăzi, fiecare instituție are un "purtător de cuvânt": purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Școlar, purtătorul de cuvânt al Poliției Rutiere, al Procuraturii, al Direcției Silvice... etc. Ei bine, personajul acesta, toboșarul, era un fel de premergător al acestora, aducând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
care unul mi-a plăcut în mod deosebit: toboșarul satului. Astăzi, fiecare instituție are un "purtător de cuvânt": purtătorul de cuvânt al Inspectoratului Școlar, purtătorul de cuvânt al Poliției Rutiere, al Procuraturii, al Direcției Silvice... etc. Ei bine, personajul acesta, toboșarul, era un fel de premergător al acestora, aducând la cunoștința contribuabililor toate inițiativele, deciziile și hotărârile luate la nivelul primăriei. Era conștient de importanța funcției sale pe care o îndeplinea cu maximă seriozitate și dăruire de sine și nu la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
altor conștiințe prăfuite și anchilozate de starea de inerție prelungită. Într-un târziu, am ajuns și eu acasă cu gazul, tocmai când mama ieșise până-n uliță să vadă dacă nu vin. Unde-ai întârziat, Titi? Mamă, l-am ascultat pe toboșarul satului. Mi-a plăcut foarte mult, mamă... Nu știu dacă mama a fost mulțumită de răspunsul meu și n-am mai aflat-o niciodată... Arestarea... În familia Aciocîrlănoaiei lucrurile se echilibraseră și se desfășurau oarecum pe un făgaș normal. Mama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pentru dăruirea lor totală față de familie, precum și pentru comportamentul civilizat, exemplar în societate. Dar n-am văzut atârnând deasupra capetelor noastre fatidica "sabie a lui Damocles" și nici nu ne-a fost dat: "... s-auzim departe-n zare Cum cerescul toboșar Bate darabana-n soare" (Serghei Esenin) Nu. Nici n-am văzut, nici n-am auzit, nici n-am simțit vreun semn care să ne arate vreo iminentă răsturnare de situație din viața noastră. Nici n-am fi dorit-o; ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
nu face mănăstire 32 6. La moară la Jianu sau sfârșitul unei etape dificile 32 7. Imagini prinse-n chihlimbar 32 Tata... 32 Moș Danilov... 32 Șobolanii... 32 Mita Fâru... 32 Ultima locuință... 32 Miți... 32 Ciocălăii... 32 Șintărul... 32 Toboșarul... 32 Arestarea... 32 Nașterea... 32 Bedros Horasangian Destine frânte de comunism. Mărturii 32 Mirela Stănciulescu Memoriile... ........................... 5 În colecția "MEMORIA CLEPSIDREI" au apărut: Dana KONYA-PETRIȘOR, De pe mal de Prut, pe malurile Senei Valentin COȘEREANU, 100 de zile cu Petru Creția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sug destul șerpoaicele.“ Multe părți din textele nepublicate au valențe literare. La 28 iulie 1922 era „În Caransebeș“ și-i scria iubitului său: „Bel dișor, ... Sunt tare frumoși și pitorești bănățenii, Beldie... Sunt tare obosită. Bună seara, Beldișor, Cora... Un toboșar. Bel die, ce priveliște... Mă duc la pretură. Am fost la pri mărie. La revedere.“ La 4 august 1922, fiind „Între munteni“, Cora Irineu mai scrie o scrisoare din care la publicare a fost eliminat textul: „Dragă Beldișor, Cum vezi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nici măcar nu i se spunea primar, ci după limba pe care o vorbeau stăpânii i se spunea fie villicus, fie greav, fie jude. Numai că atunci primarul conducea colectivitatea singur, având eventual uneori un vătășel, sau curier sau gornist sau toboșar, prin câteva vorbe sau câteva semne, fără birou, fără telefon, fără hârtie de scris și fără pix, fiind se pare uneori mai eficient chiar decât primarul din zilele noastre înconjurat de o întreagă cohortă de consilieri, secretare, funcționari învârtitori de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Unul dintre noi (1979), Ultima rugăminte a lui Ștefan Gligor (1981), Clipa (1987), care au ca punct de plecare elemente luate din viața reală, dar nu pot evita patosul fals și expresia grandilocventă. SCRIERI: Doi poznași pe imaș, Chișinău, 1958; Toboșarul, Chișinău, 1959; Bostănel cu capul chel, Chișinău, 1960; Copăcei cu cercei, Chișinău, 1961; Împărăția cucurigu-cotcodac, Chișinău, 1962; Livada din traistă, Chișinău, 1963; Gazda pițigoiului, Chișinău, 1964; Casa, Chișinău, 1966; Adresa primăverii, Chișinău, 1969; Vârtejul, Chișinău, 1970; Nu ne uitați, oameni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288177_a_289506]
-
Chișinău, 1969; Vârtejul, Chișinău, 1970; Nu ne uitați, oameni, Chișinău, 1973; Balada cocostârcului, Chișinău, 1974; Fântâna comisarului, Chișinău, 1975; Dansul focului, Chișinău, 1977; Luci, soare, luci, pref. Mihai Cimpoi, Chișinău, 1978; Scrânciobul, Chișinău, 1979; Unul dintre noi, Chișinău, 1979; Isprava toboșarului, Chișinău, 1980; Ultima rugăminte a lui Ștefan Gligor, Chișinău, 1981; Țărmul copilăriei, Chișinău, 1983; Erau odată trei prieteni, Chișinău, 1984; Cosașii, Chișinău, 1986; Clipa, Chișinău, 1987. Repere bibliografice: Ion C. Ciobanu, Modelări artistice, Chișinău, 1986, 281-285. N.Bl.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288177_a_289506]
-
lui Macedonski, autorului fiindu-i caracteristic stilul pamfletar (Ce vrea regele și ce vrea țara, Germanizarea României), dar cuprinzând și acuzații politice aduse grupării junimiste. Într-o rubrică de „literatură politică” Macedonski reproduce mai vechile sale poezii antidinastice Cetățeanul și toboșarul, Mai avem țară?, Visul ș.a. Tot el semnează și nuvela Între cotețe. Constant colaborator literar al gazetei este Bonifaciu Florescu, prezent cu Aquarele și Poezii în proză, scurte poeme, comentarii lirice, instantanee. Într-o cronică literară Mircea Demetriade comentează defavorabil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289934_a_291263]
-
că tu te-ai tâmpit de tot, mă. Ceva scamatorii știe să facă? Adică. Adică nu știu, frate. Să cânte-n pielea goală sau știu io. Să dea dân buric, n-am idee. Ce, măă? Vine cu chitarist? Și cu toboșar? Bă, tu ești în urmă rău de tot, mă. Păi să mai plătesc și cocoșați d-ăștia? Ia zi, frate, cât cer ăștia ca să presteze. Aha. Păi înseamnă că ești papagal, mă. Păi e puțin, mă. Dac-aveau valoare se-
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]