816 matches
-
trusă de scris, clepsidră, strană, pupitru. Un muncitor în atelierul său. Cu disciplina, ceremonialul, instrumentarul de copist: ascuțitor, cretă, piatra ponce (pentru lustruirea pergamentelor), cerneală făcută din negru de fum. Pana care se taie, se ascute, se usucă, apoi se tocește și trebuie înlocuită. Ușor ca o pană, se spune adesea. O pană cîntărește destul. Nu cade din cer. Trebuie căutată și costă. Pentru ea ucizi un animal, smulgi o creangă sau prelucrezi metalul. Pana are o istorie individuală și una
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
încetățenit în limba română și termenul „zidirea” pentru a desemna întreaga creație; însă acest termen nu are corespondent în Biblia ebraica și nu este justificat de nici unul din modurile în care Biblia descrie crearea lumii. Totuși, aceasta metaforă s-a tocit și nimeni nu se mai gândește, cînd aude cuvintele „Ziditor” și „zidire” cu sens de „Creator” și „creație”, la acțiunea concretă de a construi. Semnificații de bază: creator, făcător (+ analogie antropomorfizantă). 3.1.10.5. ’"b: „Părinte” (toate traducerile românești
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
altundeva abandonarea mediului monahal-bisericesc se dovedește fatală, ca în culegerea de nuvele Oameni cu sticleți (1935) sau în romanele Pensionarii și Pe străzile capitalei (ambele apărute în 1935), aici scrisul lui S. pierzându-și orice farmec, iar spiritul de observație tocindu-se. Doar îndemânarea în transcrierea cu rezultate comice a vorbirii contaminate de civilizația urbană, atunci când e vorba despre mediul rural învecinat Bucureștiului, cunoscut întrucâtva autorului, mai stă drept vagă mărturie despre calitățile scriitorului, precum în romanul Luminile satului (1936). S.
STANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289882_a_291211]
-
închide ochii și taci nu fi trist tu ești omul ce caută prin lumină risipirea întoarce-te apoi cu-nțelepciune la casa aceea nelocuită de ceva vreme să nu plângi când foșnetul singurătății va ajunge la os îngenunchează pe pragul tocit de durere și strigă-mă tăcut ... Citește mai mult nu te mai încrede în oamenimi-a zis mamaceea ce vezi să nu veziceea ce auzi să nu auziînchide ochii și tacinu fi tristtu ești omul ce cautăprin lumină risipireaîntoarce-te apoicu-nțelepciunela casa
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
încrede în oamenimi-a zis mamaceea ce vezi să nu veziceea ce auzi să nu auziînchide ochii și tacinu fi tristtu ești omul ce cautăprin lumină risipireaîntoarce-te apoicu-nțelepciunela casa aceea nelocuităde ceva vremesă nu plângicând foșnetul singurătățiiva ajunge la osîngenuncheazăpe pragul tocit de durereși strigă-mătăcut... XI. CINE ALTUL..., de Teodor Dume , publicat în Ediția nr. 2276 din 25 martie 2017. Cine altul... aud dimineața un cor de păsări cu aripile frânte sau poate noaptea sângerează pe pervazul ferestrei lăsată interdeschisă în așteptarea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
insistă, alții abandonează triști și dezamăgiți de neputința părinților de a nu le putea da răspunsul cerut. Această atitudine de refuz și neputință a părinților de a le răspunde are consecințe negative asupra copilului, căruia i se inhibă, i se „tocește” interesul de cunoaștere și aceasta dăunează dezvoltării lui intelectuale, lărgirii orizontului lui de cunoaștere. De aceea este necesar ca părinții să răspundă calm și pe înțelesul copilului la întrebările pe care le adresează aceștia pentru că interesul de cunoaștere trebuie satisfăcut
PĂRINŢII, PARTENERI ACTIVI ÎN CUNOAŞTEREA ŞI VIITORUL COPIILOR. In: Arta de a fi părinte by Viorica Bâzdâgă, Constantin Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1398]
-
la fel ca la proba a treia fete de la 11‑12 ani. Fete - la fel ca la proba a treia băieți de la 11‑12 ani. 4. Pe masă se fixează o coală de hârtie; subiectul are un creion cu vârf tocit în mâna dreaptă, așezată liberă pe masă, cu brațul ușor sprijinit de corp. La semnalul evaluatorului, lovește repede hârtia, efectuând mișcări numai din încheietura mâinii (taping). Poate situa punctele unde vrea, dar nu unul peste altul. După un minut reia
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
iubesc femei / mi-e dor de Tine și-mi fac pod și casă; Ție îți spun cuvinte, câștig prieteni mulți, / și case și păduri și ploi și celelalte, // și cresc spre Tine până când mi se-nvechește carnea, / până când osul se tocește la încheieturi, apoi / m-aplec într-un genunche, sufletul meu se-apleacă într-un trup / și plouă peste mine tot mai străine ploi” (De dorul cui cresc, Doamne). Nutrind, totuși, speranța reinstalării în „prototip”, a perceperii „cuvântului originar” („Redă-ne
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
Răzvrătit în cuget și în atitudini, frecvent și în tematica și recuzita poemelor, rămâne în fond un clasicizant, desigur în cadrele modernismului. Adesea e deliberat desuet, prin arborarea, după cum remarca Gheorghe Grigurcu, a unui „limbaj defunct” și a unor „sentimentalități tocite din epoca Cerna - Iosif”. Manierist, el cultivă cu minimă autoironie implicită o anumită prețiozitate, deși se arată uneori „mai «bacovian» cu mult decât Bacovia, mai plebeu în limbaj decât Stelaru” (Dumitru Micu). E foarte iscusit într-ale prozodiei, recurgând nu
PACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
riscurile cu care incertitudinile, iraționalismele sau insecuritățile noastre actuale ne amenință și pe care nici nu le putem nega, decât dacă am cădea într-un cinism irecuperabil, și nici nu le putem admite nereflexiv, decât dacă ni s-ar fi tocit complet spiritul critic. Opțiunea mea e clară: sociologia ar trebui să fie coextensivă modernității reflexive. Totuși, nu ar reuși astăzi să fie astfel decât dacă aparatul său conceptual și teoretic s-ar înnoi în mod substanțial. De aceea, voi considera
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
întreagă, cînd le folosesc cu blîndețe, cum își folosește o bătrînică inimoasă caii de trăsură. Dar Ahab ăsta, e un vizitiu năpraznic. După ce și-a lăsat un picior în fălcile morții și-l obosește rău pe celălalt, ba mai și tocește picioarele de os, cu nemiluita! Hei, moș Funingine! dă-mi o mînă de ajutor cu șuruburile alea și hai să isprăvim odată, înainte ca îngerul învierii să sune din trîmbiță apelul tuturor picioarelor, adevărate sau calpe, așa cum berarii strîng butoaiele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
calm, toleranță și bunătate: necruțător, Îmbâcsit, hâd, mîrșav, nefast, Înapoiat, Înnebunit, dușmănos, dăunător, bestial, șovăială (mic burgheză), neadâncirea (realității socialiste, a rolului partidului, Învățăturii marxist-leniniste, etc) impas, prăbușire, uneltiri, slugi, lachei, clică, năpârci, ploconire, călăi, trântori, titoiști, adormi (vigilența), a toci (critica), ațâțător, a stârpi, a lovi (fără șovăire, fără cruțare) a biciui, a servi frontul (muncii, păcii, socialismului, cultural), a deservi, resturile (mentalității), a rânji, a lichida, a unelti, ș.a. Și iarăși: ură, armă, front, vigilență, sabotori, buruiană, chiabur, prăpastie
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a cocoloși critica sub pretextul că autorii sunt tineri și deci exigențele nu-și au rostul. Dar s-a putut constata că tocmai acești critici «generoși», tocmai acești domni gata să absolve toate lipsurile unei poezii al cărei ascuțiș era tocit, sunt cei care În anumite Împrejurări devin foarte «pretențioși». Nu-i deloc Întâmplător faptul că Onca Talpă, exclus din cenaclul Comitetului Provizoriu pentru atitudine dușmănoasă, specialist În critică Împăciuițoristă, plină de menajamente, se dovedea foarte «gentil» cu deosebire față de cei
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Dar adevăratul chin era cerul cu stelele ușor aburite din pricina căldurii, care prindeau privirea în capcana geometriei constelațiilor învățate la școală, rămase de atunci în chip obtuz neschimbate. Era, în lumina lor mată, un soi de liniștită impostură, o făgăduială tocită de miliarde și miliarde de rugăciuni niciodată împlinite. Chiar dacă-și strângea pleoapele, nu scăpa de acele traiectorii eterne. Se așeză și se închipui pe sine foarte bătrân, da, un bătrân care stă de veghe lângă casa lui distrusă. Și se
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
care este necesară. Poate tăia până și prin oase cu la fel de multă ușurință. Și partea cea mai bună e că tăișul nu trebuie niciodată ascuțit. Din câte știam eu, nu exista metal în lume, sau aliaj, care să nu se tocească, dar luând în considerare faptul că în mintea mea există vreo două sute de entități, că pot citi mințile celorlalți și că-mi pot da seama de trădare de la o milă depărtare, nu ar trebui să mă mire ce-mi spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
nou repede afară: — Le dă spre examinare prinților imperiali! — Trebuie să fie bune să-și poată face treaba funestă până la capăt, murmură Rufus în surdină. — Ce-ai spus? se interesează Pusio. — Îndepărtează săbiile ale căror muchii ori vârf s-au tocit și nu mai sunt bine ascuțite, îi explică printre dinți instructorul. Scoate un șuierat mânios. Ca și cum el s-ar face vreodată de râs cu niște luptători care doar se împung precum copiii. Cine mai e în lojă alături de principe? întreabă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai și știe despre ce vorbește. Dar știa că n-o să facă asta, fiindcă fiecare zi În care nu scria și se bucura de comfortul său, În care era ceea ce-i era scârbă să fie, fiecare zi din asta Îi tocea Îndemânarea și-i slăbea voința de a scrie, așa că până la urmă nu mai scria deloc. Oamenii printre care se-nvârtea acum erau mult mai ușor de suportat când nu scria. Africa era locul În care fusese cel mai fericit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lui. Prostii. El cu mâna lui Își distrusese talentul. De ce să dea vina pe femeia asta care-l ținuse bine? El Își distrusese talentul nefolosindu-l, trădându-și lucrurile În care credea și trădându-se pe sine, bând până-și tocise ascuțimea simțurilor, și-l distrusese prin lene, indolență, snobism, prin mândrie și prejudecată, prin dacă și cu parcă. Da’ ce era asta? Un index de cărți vechi? Care era de fapt talentul lui? Era cu siguranță un talent, dar În loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Eu sunt cel presat, că altfel n-ai să ai parte de prea multe lefuri de la fiică-mea. Confiscă-mi cuțitul, briciul, lentilele ochelarilor, bretelele, șireturile și orice alte obiecte aducătoare de izbăvire și dă mi o chitanță în locul lor. Tocește-mi dantura cu pila sau pune-mi o botniță, să nu-mi sfâșii venele cu dinții. Matlasează pereții camerei, să nu-mi zdrobesc creierii de ei. Cenzurează-mi corespondența. Hai, gardian, fă-ți conștiincios datoria! Ce naiba, să te învăț eu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în șir, dar nu putuse să-i dea de rost și-l abandonase într-un colț al camerei. Abia acum i se păru că-i deslușește tâlcul. Era o veche valiză cazonă de lemn, țintuită pe canturi ca să nu se tocească, pe care cineva o compartimentase în 12 casete, probabil pentru a păstra în ordine, fără să se amestece, diferite soiuri de nasturi, mărgele, semințe sau alt tip de obiecte mărunte. Pe capac avea o etichetă pe care cineva scrisese caligrafic
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
arhetipuri. Ce este acest obiect care servește drept titlu și copertă? O aflăm la pagina 132, unde autorul, continuându-și jocul, dă o descriere detaliată a "cutiei": "Era o veche valiză cazonă de lemn, țintuită pe canturi ca să nu se tocească, pe care cineva o compartimentase în 12 casete, probabil pentru a păstra ordine, fără să se amestece, diferite soiuri de nasturi, mărgele, semințe sau alt tip de obiecte mărunte. (...) În fiecare casetă era unul sau mai multe obiecte ce păreau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
nu se găsea nici un fierar; căci Filistenii ziseseră: Să împiedicăm pe Evrei să-și facă săbii sau sulițe." 20. Și fiecare om din Israel se cobora la Filisteni ca să-și ascută fierul plugului, coasa, securea și sapa, 21. cînd se toceau sapa, coasa, furca cu trei coarne și securea, și ca să facă vîrf țepușului cu care mîna boii. 22. Și așa s-a întîmplat că în ziua luptei nu era nici sabie, nici suliță în mîinile întregului popor care era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
Eu sunt cel presat, că altfel n-ai să ai parte de prea multe lefuri de la fiică-mea. Confiscă-mi cuțitul, briciul, lentilele ochelarilor, bretelele, șireturile și orice alte obiecte aducătoare de izbăvire și dă mi o chitanță în locul lor. Tocește-mi dantura cu pila sau pune-mi o botniță, să nu-mi sfâșii venele cu dinții. Matlasează pereții camerei, să nu-mi zdrobesc creierii de ei. Cenzurează-mi corespondența. Hai, gardian, fă-ți conștiincios datoria! Ce naiba, să te învăț eu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în șir, dar nu putuse să-i dea de rost și-l abandonase într-un colț al camerei. Abia acum i se păru că-i deslușește tâlcul. Era o veche valiză cazonă de lemn, țintuită pe canturi ca să nu se tocească, pe care cineva o compartimentase în 12 casete, probabil pentru a păstra în ordine, fără să se amestece, diferite soiuri de nasturi, mărgele, semințe sau alt tip de obiecte mărunte. Pe capac avea o etichetă pe care cineva scrisese caligrafic
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
arhetipuri. Ce este acest obiect care servește drept titlu și copertă? O aflăm la pagina 132, unde autorul, continuându-și jocul, dă o descriere detaliată a "cutiei": "Era o veche valiză cazonă de lemn, țintuită pe canturi ca să nu se tocească, pe care cineva o compartimentase în 12 casete, probabil pentru a păstra ordine, fără să se amestece, diferite soiuri de nasturi, mărgele, semințe sau alt tip de obiecte mărunte. (...) În fiecare casetă era unul sau mai multe obiecte ce păreau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]