870 matches
-
până unde au ajuns tătarii în nord. De fapt, în fundul sufletului nostru, toți suntem tătari. Unii mai tătari decât alții. Maria e o tătăroaică decisă - a închiriat o tarabă în piață și vinde căpșuni. Nu ea, doamnă fiind, ci a tocmit o vânzătoare. Marketingul îl are în sânge: când vine cumpărătorul, te ridici, lauzi marfa, te uiți în ochii lui. dacă are privirea decisă, îl lași să guste o dată. la sfârșit îi mulțumești. îi spui că mâine avem ananas. În martie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mere mai mititele. Le frecase de nădragi până luciră ca date cu ceară și le așezase din nou pe năframă. În felul acesta încropise flăcăul o avere frumușică - încât lumea nici nu se uimi prea tare când berarul Ciuc îl tocmi pentru fata lui... Au început să se coacă viile și peste tot se aud strigătele celor cu pepeni. Eu mănânc harbuji, tanti Clemanza spintecă lubeniță, iar tanti Mizi, mai stăpânită, se îmbată de parfumul turkestanilor. Pâinea o coacem în casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în acea perioadă să apară în oraș familia Ciurdaru, de data aceasta nu cu căruțele, că în cei doisprezece ani cât se scurseseră de la plecarea Teofanei din șatră, reușiseră să-și facă o casă a lor. Veniseră în oraș fiind tocmiți de un proprietar pentru anumite lucrări. Nu știau să citească dar văzând afișele au recunoscut figura Prințesei și nu atât figura ei că se schimbase mult în anii ce trecuseră, cât salba ce-i înfrumuseța imaginea stârnind discuții și comentarii
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
cu ulicioara ce duce spre satul Vaideei, în care Grigore îi arătase mai în fund conacul lui Cosma Buruiană. Chiar în colț văzu cârciuma cu streașina foarte lată și o bătătură în față, cu ușa deschisă larg. Doi țărani se tocmeau de afară cu Cârciumarul voinic și gras, țăran și el, care stătea în prag și cu pălăria pe ceafă. Văzând pe Titu, Cârciumarul salută foarte respectuos... Mai încolo, tot pe dreapta, despărțită de cârciumă numai prin câteva case, venea primăria
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
așa de mult? Miron Iuga rămase o clipă mirat, parcă ar fi auzit o noutate mare. Apoi zise gînditor: ― Așa-i, Grigoriță, ai dreptate! La urma urmelor... 2 Fiindcă se arătase a vreme frumoasă, Cârciumarul Cristea Busuioc avuse grijă să tocmească lăutari ca să poată tineretul să învîrtească hora toată după-amiaza, iar seara să se veselească și bătrânii la un pahar de băutură. Era ultima duminică din octombrie. În alți ani, la data asta, era frig și zloată; acuma pe cerul senin
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că gândesc cu toții. Lupu Chirițoiu, care-și rumega aceleași gânduri, se adresă acuma lui Luca cu imputare: ― Măi omule, că te știam bărbat în toată firea și cu scaun la cap, apoi nu vezi tu că noi vorbim și ne tocmim, și ne certăm, și nici măcar nu suntem lămuriți dacă moșia e de vînzare? Luca Talabă zise aproape supărat: ― Așa ar fi, moșule. Dar vezi, eu știu că-i de vânzare de la Chirilă Păun, care-i mâna dreaptă a grecului de la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Babaroaga, socoti momentul potrivit și îngăimă: ― A umblat și pare-mi-se că n-a umblat în zadar! Luca își curmă brusc însuflețirea. Se apropie și Busuioc de la tejghea să asculte. ― De ce tăcuși, bre, și ne-ai lăsat să ne tocmim și să ne sfădim, dacă grecul are hârtia în portofel? se bosumflă chiar Pravilă, după ce Chirilă le povesti ce-a aflat din gura arendașului. Câțiva mormăiră ceva, pe de lături. Primarul, uitîndu-și jignirea, făcu îngrijorat: ― De... Atunci Luca Talabă, parcă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
țărani. De altfel, cu parte din săteni încheiase din toamnă, încît continuitatea muncilor o avea asigurată... Chemă pe logofătul Bumbu, care mărturisi că și lui i-au cam vorbit oamenii despre schimbări, că chiar unii din cei ce s-au tocmit astă-toamnă zic că nu vor ieși la muncă dacă nu se îndreaptă învoiala. Când însă Miron Iuga îl privi întrebător, logofătul, înfricoșat, adăugă că țăranii așa vorbesc în toți anii în preajma primăverii și se frământă și pe urmă, neavând ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se înfurie flăcăul. Crezi că mi-e frică de boier ca vouă? Alți țărani soseau mai alarmați. Începură să se amestece și femei, și copii printre bărbații care umpleau ulița de la postul de jandarmi până la baba Ioana. Tot vorbind și tocmindu-se, mulțimea ajunse pe nesimțite în fața conacului Iuga. Pe când Luca Talabă spunea într-un grup că în alte părți oamenii nu se lasă așa călcați în picioare, Trifon Guju răbufni cu glasu-i pătrunzător: ― Aidem, măi oameni, că-i mai mare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că dumneaei merge acolo tocmai pentru vânzarea proprietății. Și iată că s-a pornit răzmerița și trebuie să plece degrabă și el acasă, la Olena, să-și apere bruma de agoniseală, că el știe cum să vorbească și să se tocmească cu țăranii. ― Poate că ne-o feri Dumnezeu de pîrjol! zise Rogojinaru într-un rând. Numai stăpânirea să fie cuminte și energică. Țăranului îi trebuie dreptate, cucoane, dar și stăpân. Dacă stăpânul e slab, dreptatea nu-i mai ajunge. De
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tot așteptăm! ― Lăsați-o să vie, oameni buni, că noi ce păzim? strigă Petre Petre mai tare ca toți. În vreme ce oamenii se frământau așa, Pavel Tunsu, un bărbat uscățiv, cu cap mic și cu ochi hrăpăreți, ginerele babei Ioana, se tocmea cu copilașul său Costică: ― Du-te, măi băiete, la mă-ta mare să te joci cu copiii, c-așa ți-a poruncit mămica! Du-te, Costică, nu te ține după mine, printre picioarele oamenilor, c-aici nu-i de copii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fi vrut să înlăture de la împărțeală pe cei care mai au pământ. Li se imputa că au alergat cu limba scoasă să cumpere Babaroaga și că s-au codit la revoluție, așteptând să le vie toate de-a gata. Se tocmeau așa între ei, fiindcă toți erau oameni mai slăbuți și nimeni nu avea autoritatea de a se impune ca conducător și a se face ascultat. Încerca el Toader Strîmbu să ridice glasul, dar oamenii nu-l luau în seamă când
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
singurătate și de tăcere. Ieșind de la oficiul telegrafic, spuse lui Herdelea, încet și trist, prac-ar fi vorbit cu inima sa: ― Niciodată n-aș fi crezut că un om poate suferi atîta! Pe urmă, îndată după-prânz, porunci lui Isbășescu să-i tocmească o trăsură, să plece spre Amara. Isbășescu încercă să-l convingă că ar fi mai bine să aștepte totuși până mâine... Grigore îi aruncă o privire atât de mustrătoare, că contabilul nu îndrăzni să mai continue. Pe la ora două erau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a prăda. Au venit și la dînsul: cucoane în sus, cucoane în jos, să ne dai moșia c-altfel e moarte și prăpăd... Atunci ce s-a gîndit: ia să fie el mai al dracului ca tâlharii. Și s-a tocmit și s-a înțeles cu ei că le dă de bunăvoie moșia cu tot ce se afla pe ea, s-o împartă între dânșii cum le poftește inima, obligîndu-se să despăgubească el pe proprietar, dacă ar avea vreo pretenție. Ca să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
trupul încă legănându-ți-se în balans, te auzi strigat : Hei ! Domnu’ ! Domnu’ ! Animalul de muscal a căpătat în sfârșit glas și, cu viclenia joasă a omului de teapa lui care știe că nu îți cade deloc bine să te tocmești la preț chiar în fața casei unde ești invitat (miros ei și când mergi la tine acasă, și când mergi în vizită, și când mergi la o damă), a început să se țigănească ! De emoție, desigur, nu mai găsești mărunțiș nicăieri
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Vica să dea, dar nu prea mai are ce. A ajuns că umblă prin casă și tot ce vede ar da. Umblă prin casă și pune mâna pe câte un lucru, la întâmplare : — Cât îmi dai p-ăsta ? face. Se tocmesc, până când Vica mai scade din preț. Sau spune chiar : Mi-oi da și tu cât oi putea ! Oi vedea tu cât îmi dai, mai încolo ! După ce pleacă Oița, îi pare deodată rău că a vândut așa de ieftin ! Cu prima
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tu cât îmi dai, mai încolo ! După ce pleacă Oița, îi pare deodată rău că a vândut așa de ieftin ! Cu prima ocazie, i-o spune de la obraz : — Mi-ai luat pe nimic cutare lucru... — Cum tanti, eu ? începe Oița. Se tocmesc iar, și câteodată rămâne la cât a cerut Vica. Dar până să vină rândul să-i dea banii, la rata lunii următoare, se cam uită ce s-a convenit... Așa mi-au strecurat vecinele... Dar eu, ce pot să fac
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și numai taxiul m-a costat trei mii de lei. Voi erați musafiri și taică-tu nu se băga. Tot greul a căzut pe capul meu... Ți-aduci aminte ce te-ai mai amuzat când ți-am povestit? M-am tocmit cu șoferul, care o ținea pe-a lui, gaia-mațu', și nu ceda niciun sfanț. Fără trei mii nici nu stăm de vorbă! zicea. Poftim! i-am zis după ce mi-am ieșit din papuci, ia-ți nenorociții tăi de bani! Trei
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nimerea să fie tocmai primarul. Mai ales primarul! Așa se purta de la alegerile din urmă cu vreo trei ani... Într-una din zile, se aude strigat la poartă: Bade Toadere! Ieși oleacă afară, că am o vorbă cu matale. Toaibă tocmea acoperișul cotețului, fiindcă peste iarnă omătul îl cam hrentuise. Marandă, ia vezi cine mă strigă și de ce? Maranda a privit pe geam doar. Îi goarza de la primărie, Toadere! Da’ ce vrea de la mine? Făncialul l-am plătit și alte dări
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Maria la 17 iulie 1644, a cărei scrisoare o ai în față. ― Părinte, cred că dorința acestei doamne merită să fie citită în întregime. ― Atunci, așa să fie. ― “Cu scrisoarea mea de față mărturisesc, doamna Maria, cum că m-am tocmit cu preotul Iosif de la mănăstirea Chalke, a strălucitei Preciste, ce are metoh la Iași mănăstirea lui Aron Voievod, Sfântul Nicolae, ca să am a da în fiecare an la mănăstire o sută de lei, adecă 100, la Miezipăresime. Și să mă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
liniștească”. ― Ei! Doar după un an de zile, adică la 18 mai 1627, egumenul Theodosie din mănăstirea Hlincea scrie negru pe alb: “Mărturisescu, cu a mea scrisoare, cum am fost înaintea Divanului, cu Eftimie și cu Pavel, de ne-am tocmit de bunăvoie cu fratele cu egumenul... Gavriil de la s(ve)tâi Nicolae den Țarina Iașilor ca să hie întru pace de acmu până în veci, nice să mai pârâm noi pre dânșii nici ei pre noi, ce ne-au dat nouă parte
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Sucevei, împreună cu episcopii și marii boieri adeveresc la 25 septembrie 1704 scutirea de dări a mănăstirilor Galata, Barnovschi, Sfântul Sava, Cetățuia și Bârnova din Iași și Sfântul Gheorghe din Galați, închinate Sfântului Mormânt. La sfârșitul acestei scrisori, găsim: “Precum au tocmit și au așăzat și au legat într-acest testament acești sfinți arhierei și cinstiți... boieri,... am întărit și noi ca să fie neclătit. Iar care s-ar amesteca să-l strice ori cât de cât de puțin, acesta blestemat să fie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
pentru totdeauna. Tot așa să faci și cu roaba ta. 18. Să nu-ți pară rău cînd îl vei lăsa să plece slobod de la tine, căci ți-a slujit șase ani, ceea ce face de două ori cît simbria unui om tocmit cu plată; și Domnul, Dumnezeul tău, te va binecuvînta în tot ce vei face. 19. Să închini Domnului, Dumnezeului tău pe orice întîi născut de parte bărbătească din cireadă și turma ta. Să nu muncești cu întîiul născut al vacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
tatei, și tăișul Își pierde luciul În aluatul părintesc. Mi-e teamă, totuși, atît de teamă mi-e, că de la jumătatea acestui poem am să Înnebunesc. Grea-i această metaforă, grea ca o mașină de război, grea și amenințătoare... Mă tocmesc la marginea ei, Îi ascut colții ― o remușcare ce se rupe din vis. Părăsesc ca pe o soră umbra pe care am scris deja prima jumătate a poemului. Izbesc poarta de lemn a icoanei și iau cu mine tonul Înalt
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
de pe trupurile noastre, de-a lungul și de-a latul acestui dumnezeu scîrbit și anonim ajuns, În cele din urmă, pe punte. Cum stau aplecat la țărmul inimii, ghemuit Între coarnele artei, cîntîndu-mi sinuciderea gravată pe fața nevăzută a medaliei, tocmind trandafirul să-mi hrănească cu mirosul petalelor, despletirea visului!... Să mă Încumet cu descifrarea cifrei tainice pe care o port nedeflorată pe umărul stîng, acolo unde noaptea vine Întotdeauna mai repede... Si doar așa ghemuit la țărmul inimii, ca o
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]