2,014 matches
-
nu era în curtea bisericii să ne miluiască dumnealui cu vreun sfânt de strujan. Plecată cu treburi era și coana moașă (soția domnului Arsu), așa că... trai pe plai! Nici pe șosea nu se vedea picior de gospodar, prașila fiind în toi. Numai condiții prielnice pentru tărbacă în aer liber. Adică, erau îndeplinite condițiile de realizare a visului oricărui copil să se joace neîngrădit în acel rai care era curtea școlii. Ei, dar ramurile caișilor, pline de acei bumbi galbeni-verzui cu miezul
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
se arătase extrem de dornică să o cunoască. Rămăseserăm înțeleși că o voi conduce acolo cu proxima ocazie. Adică în sâmbăta viitoare. Numai că între timp se pusese pe nins. Iar propunerea plecării noastre la munte fusese făcută și eu, în toiul entuziasmului colectiv, mă grăbisem să fiu de acord cu ea. Ții neapărat să te duci? mă întrebase, așadar, Angela. Nu uita că mâine e sâmbătă și... Vocea ei se curmase brusc. Nu-i puteam susține privirea, mai strălucitoare ca oricând
POVESTE DE IARNĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383142_a_384471]
-
oamenilor de la prigoana pe care - cinic - o numește carantină. „Molima de acolo se trage!” va zice și va îndemna gloata să atace Domeniul. Și babele se vor porni într-acolo, cunoaște el marfa!... În Stațiune, pregătirile pentru Carnaval sunt în toi. O săptămână și ceva de zbenguială, după o vară pocită. Ușile Lazaretului vor fi deschise cu o zi înainte: Consiliul, prezidat de către Șeful Gărzilor Reunite, a decis așa. Apoi, Magistratul, întregind hotărârea luată, a dat o Ordonanță-Apel - exemplară în plan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
chipul ei era doar un surâs ceresc. În locul acela sordid al plăcerilor, ajunsese oare cu adevărat un mesager al Domnului, se surprinse pe sine poetul că se gândea, unul dintre Îngerii care pășiseră pe străzile Sodomei, intangibili până și În toiul delirului iscat de dorințele imunde? Antrenate de rotirea din ce În ce mai rapidă, poalele mantiei Începuseră să se ridice și să se lărgească sub forma unei extraordinare corole care se tot deschidea sub privirile spectatorilor, amuțiți dintr-o dată, În timp ce muzica se răspândea Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pământul!. Așadar, nu „trăiți În mijlocul” și „Împreună cu”. Nu: „supuneți și stăpâniți”. Riscant imperativ: când ești Dumnezeu, n-ai voie să te exprimi neglijent. Cu atât mai mult cu cât știi bine că omul abia așteaptă să cadă În păcat. În toiul exercițiilor mele de actorie sui generis, tulburate când și când de gânduri de felul celor pe care tocmai ți le-am Împărtășit, am primit o vizită neașteptată: Zoran. Mai bine spus, domnul Charles Redford, absolvent de chimie la Princenton, specialist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Dracu’ să-i ia astăzi și mâine! Bun, Înțeleg, sistemul de deschidere trebuia să asigure un grad maxim de securitate, În regulă. Ce se Întâmpla totuși dacă Magistrul Își dădea duhul pe neașteptate, dacă murea subit În somn ori În toiul unei ședințe a Consiliului? Poarta rămânea Închisă pe veci? Se recurgea la invenția lui Alfred Nobel, adică la dinamită? Sau la bomba atomică? Mă Întrebam, pentru că altă soluție de clintire a gigantului metalic care străjuia intrarea nu Întrevedeam. Bineînțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai e timp și du-te unde vezi cu ochii. Adică, oriunde altundeva, fiindcă pe-aici e Întuneric beznă. Am pășit afară șovăitor - un demon obscur mă ținea de picioare, Împiedicându-mă să iau viteză, așa cum Îmi comanda mintea. În toiul dilemei, am auzit din nou sunetul vătuit care anunța reluarea culisării porții pe șina Îngropată În pardoseală. Se-nchidea singură, deci. Fără să mă mai gândesc, am făcut iarăși pasul Înăuntru, lăsându-mă În voia hazardului: Dumnezeu cu mila! Poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ordinar. Este adevărat, domnule academician de nimic? În sala Consiliului, perplexitatea s-a preschimbat vertiginos În degringoladă. Exclamații, strigăte, Întrebări retorice, acuzații reciproce - tot tacâmul. Număram În gând secundele și nu-l pierdeam o clipă din ochi pe Zoran. În toiul vacarmului, mă apropiasem destul de mult de el. L-am văzut cum a scos din buzunar un obiect și l-a dus la ureche. S-a făcut palid și a răcnit: - Centrul este atacat! E un complot, o conspirație! Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Ca să ne gândim la ele în bloc. E mult mai ușor. Gândindu-te la mai multe, te gândești de fapt la o noțiune. Și-ascultați-mă pe mine, cu noțiunea te descurci mult mai ușor. închipuiți-vă ce-ar fi dacă în toiul unei bătălii m-ar apuca dorul după una oacheșă sau bălaie lăsată acasă! Cum aș mai lupta eu? Pe când așa, te gândești c-ai lăsat acasă o noțiune și lupți ca leul! De-aia vă și batem pe toți, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să nu mai derutați oamenii cinstiți.” Episodul 98 DIN NOU LA OSPĂȚ în vremea asta, în Moldova, datorită faptului că nu erau coapte încă toate condițiile socio-economice necesare trecerii la o nouă orânduire, ospățul lui Sima-Vodă era, din păcate, în toi. Cu acea inconștiență specifică claselor aflate pe buza prăpastiei, nebănuind că peste numai două veacuri vor fi înghițiți treptat de burghezie, boierii benchetuiau așa de veseli, de umani în fond, încât, dacă nu ți s-ar fi făcut milă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o geană de privire. Chiar de pare că sforăie, Dumnezeu nu doarme. Ochiul lui închis afară înlăuntru se deșteaptă. Și tocmai atunci când îl credem adormit adânc și ne îngăduim în bezna unei îndepărtate bucătărioare a frige la foc mic, în toiul Postului Mare, o pustie de cârnat afumat, Prea-Bunul ridică o sprânceană, se uită chiorâș la noi și face să sune în străfundul nostru vocea Sa mustrătoare: „Frații tăi postesc și rabdă. Pune cârnatul la loc!”. De aceea zic că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
care imperiul dumneavoastră n-ar fi căpătat strălucirea și întinderea de astăzi, cu totul și cu totul meritate. Ești un drăguț - spuse turcul cu modestie. — Și totuși - continuă Metodiu încurajat - îmi vine să mă-ntreb: când oare găsiți răgaz în toiul atâtor campanii să vă mai și odihniți, să mai stați la un pahar de vorbă, să vă - mă iertați - mângâiați legitimele femei, să vă faceți, c-o vorbă de-a noastră, praștie? Rar de tot - spuse turcul - dar atunci n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
care-i va fi următoarea mișcare - îl învățase taică-su. Altfel, dacă eziți o clipă să-i tai capul, probabil că celălalt ți-l va tăia ție. Compasiunea este o virtute a regilor și un defect al soldaților, deoarece în toiul luptei compasiunea este sinonimă cu slăbiciunea - iar cine are un moment de slăbiciune, fie și cât ai clipi din ochi, moare. Compasiunea și iertarea sunt sentimente pe care le încerci doar pe timp de pace - și Gacel Sayah știa foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ce părea a fi supărat și derutat. Eu sunt cel care comandă și planul este bun. Este o tactică ce întotdeauna a dat rezultate excelente, deși tot nu-mi explic cum dracu’ au reușit să-l nimerească pe ăla în toiul nopții și de la asemenea distanță. Unii spun că beduinii văd pe întuneric, ca pisicile. De la aproape patru sute de metri?... Nu vorbi prostii! Eu mă consider un bun trăgător, dar n-aș reuși nici măcar cu ajutorul unei lunete telescopice. — Poate că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Betoniera. În fiecare noapte, pe la ora 12, ucid. După cîteva luni de program această Îndeletnicire Îți intră În reflex, devine un viciu. Mă apropii tiptil de bucătăria cufundată În Întuneric și aprind brusc lumina. Activitatea nocturnă a gîndacilor e În toi. Unii În grupuri de cîte doi, cîte trei, alții mai singurateci, mai retrași. Cei mai mici nici nu bănuiesc primejdia, trăiesc Într-o dulce inconștiență, cei mai mari sînt vicleni, caută subterfugii, se ascund În găleata de gunoi, se strecoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Hárász Árpád, care fusese de mai multe ori la cinematograf și mai aștepta ceva de la viață, a văzut în această comandă posibilitatea unui câștig mai consistent ca de obicei. A tras un pic cu urechea, apoi cu ochiul și, în toiul nopții, când Igor Gherasimov tocmai agăța a patra tăbliță cu numele străzii, i-a luminat fața puternic cu un bliț. Igor s-a aruncat din vârful scării după el și după câteva săptămâni i se amputau ambele picioare de la coapse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
câteodată mi se întâmpla să stau așa și să mă uit la ea, pur și simplu. Când aveam patru ani, mama a dat o petrecere pentru câteva dintre soțiile muncitorilor de la fabrică, și tanti Mae a intrat în cameră în toiul petrecerii îmbrăcată într-o rochie prin care i se vedea aproape toată partea din față, în afară de sfârcuri, despre care știam că nu poți niciodată să le arăți. Petrecerea s-a terminat la puțină vreme după asta și, cum stăteam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
comportat cum n-am mai văzut-o niciodată să se comporte. Era drăguță și chicotea la tot ce zicea domnul acela. Asta l-a cucerit sau, cel puțin, așa părea fiindcă de săptămâna următoare a început s-o sune în toiul nopții. La început doar stăteau de vorbă și își beau ceaiul în sufragerie. Tatei părea să-i placă, fiindcă îl știa pe domnul bătrân și spunea că e potrivit pentru tanti Mae. Nu i-am spus tatei la ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
orchestra, dar eu știam că-i place mult s-o facă și ar fi cântat chiar dacă nu i-ar fi dat nici un ban. Așa cred eu. Mama era îngrijorată din cauza scrisorilor pe care le primea de la tata. Era chiar în toiul luptei în Italia. Într-una din scrisori spunea că locuiește într-o casă veche de la țară care probabil avea vreo mie de ani. Ne scria despre măslini, iar asta mă punea pe gânduri, fiindcă eu n-am văzut niciodată măsline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
lungi și curbate. —Hai, Sam, a spus el pe cel mai liniștitor și rezonabil ton. Ajay, domnul Conciliator, care nu-și pierde niciodată cumpătul, nici când oamenii îi termină cutia personală de margarină, cu numele lui scris pe etichetă. —în toiul unei petreceri nebune, cineva care a băut puțin mai mult se strecoară afară să ia o gură de aer, se împiedică de una dintre cărămizile grătarului ăluia blestemat și-și sparge capul de o altă cărămidă. E un miracol că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
nevoie - chiar și dirijorul, Oleg - să cânte o arie, să joace mai mult decât un rol. Dar numai cântărețul Mikael Woltz putea să scuture mantaua iernii, convingând publicul că doar iubirea putea topi gheața din inimi și de peste tot. În toiul rumorilor apăru un om mascat, care se sprijinea grațios de coada lucioasă a pianului. Era lung și musculos, fața - deși mascată - dezvăluia profilul său de vultur, vocea amintea mormăitul unui urs. Costumul lui de carnaval era ca o piele verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
în care se putea observa că nu prezintă sex. Nimic de genul acesta, nici cea mai mică urmă. În acel loc era plat, deși înfățișarea chiloților putuse cumva, eventual, sugera altceva. Normal, din pricină că domnul director comunica cu alte lumi în toiul acestui dans, nu putea fi deloc conștient de oroarea priveliștii pe care o constituia el însuși. Mișuna în continuare, muzical, o placă umană albă fără semnul masculinității. Unduindu-se nevralgic, Michael era mai degrabă asemeni unei cadâne aparținând unei ordini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
doar ca să-și tragă sufletul din cauza unei poveri prea mari sau pentru a înghiți nu știu ce acid dintr-o sticluță de farmacie ca apoi să se chircească și să cadă pe spate privind pentru ultima oară cerul umed al Moscovei. Era toiul verii, examenele de absolvire se terminaseră de mult, dar îmi venea tot mai greu să mă simt în continuare încântat de calitatea mea de student; aveam senzația că mă preocupă mai mult lipsa de acțiune decât emoțiile care-mi procuraseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
se clatină încet. Mă hotărăsc să plec și să revin a doua zi dimineața. Sunt gata s-o iau înapoi pe coridor (mă tem tot mai mult de spaima pe care i-o poate trezi mamei venirea mea neașteptată în toiul nopții), când deodată, dinspre dormitor, se aude clar o șoaptă; ca tras de un șnur, strig gâtuit: „mama? mama?“. Dar șoapta aceea nu s-a mai auzit. Nu mi-a răspuns nimeni. Realizez că atunci când am strigat, nu știu de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
din nou odată cu aerul rece din interior. Oare bestia era acolo? Sigur îl pândea din întunericul cavernei, așteptând numai să facă o greșeală. De acum ceața se ridicase de-a binelea, era convins că jos în vale, activitatea era în toi. Oricând puteau să apară muncitorii la lucru și nu voia să fie găsit dând târcoale pe acolo. Trebuia să plece, întoarse spatele peșterii și se îndreptă spre podul de lemn. Nu se putea întoarce pe același drum, era prea riscant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]