1,334 matches
-
Acasa > Manuscris > Amintiri > UN TROC... INOCENT: TOIAGUL DE MITROPOLIT, ÎN SCHIMBUL BASTONULUI DE TURIST Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 735 din 04 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Multe din împrejurările care ne scot din când în câd din blazare, din rutina cotidianului, sunt calificate de către subiecții
TOIAGUL DE MITROPOLIT, ÎN SCHIMBUL BASTONULUI DE TURIST de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345190_a_346519]
-
arătat încântat de asucierea celor doua prenume, unul legat de pământesc, respectiv de istoria Moldovei, celălălt dedicat Cerului, adică emisarului său, arhanghelul. A rămas în dialog cu el, propunându-i șăgalnic, fapt deja declanșat de inițiator, să facă schimb de toiege. Desigur, pruncul meu, atras de diferența decorativă dintre toiagul pastoral de arhiereu și modestul lui baston cu toporaș în capăt, a achiesat, cu o oarecare timiditate, la propunerea glumeață a blândului Ierarh. O credincioasă din grup a dat imediat acestui
TOIAGUL DE MITROPOLIT, ÎN SCHIMBUL BASTONULUI DE TURIST de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345190_a_346519]
-
de pământesc, respectiv de istoria Moldovei, celălălt dedicat Cerului, adică emisarului său, arhanghelul. A rămas în dialog cu el, propunându-i șăgalnic, fapt deja declanșat de inițiator, să facă schimb de toiege. Desigur, pruncul meu, atras de diferența decorativă dintre toiagul pastoral de arhiereu și modestul lui baston cu toporaș în capăt, a achiesat, cu o oarecare timiditate, la propunerea glumeață a blândului Ierarh. O credincioasă din grup a dat imediat acestui „ritual” ludic o conotație ce aducea a proorocire, prezicându
TOIAGUL DE MITROPOLIT, ÎN SCHIMBUL BASTONULUI DE TURIST de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345190_a_346519]
-
de demult, legată de întâlnirea cu Părintele Teoctist, Patriarhul de mai târziu care a dat românilor unicul prilej de a fi văzut alături de un Papă - ca o efemeră iluzie a unei re-Unite Biserici întru Hristos. Referință Bibliografică: UN TROC... INOCENT: TOIAGUL DE MITROPOLIT, ÎN SCHIMBUL BASTONULUI DE TURIST / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 735, Anul III, 04 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Gheorghe Pârlea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
TOIAGUL DE MITROPOLIT, ÎN SCHIMBUL BASTONULUI DE TURIST de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345190_a_346519]
-
rurală, precum Publius Vergilius Naso (care pendula între Roma și sat), a stat în marginea apelor, la poalele unor munți umbroși, călcați în copite de capre agere și de oi blânde. Pomii răsunau de cântecele mierlei, iar în iarba voluminoasă, toiagul în care păstorul pe gânduri, își sprijinea bărbia, ca bijuteria de argint strălucea. Cetățeanul urban, ca Horatius Flaccus (posesor de vilă, primită în dar de la Meccena), deținea vilă cu podea încălzită subteran și baie monumentală. Ce revoltător: într-o perioadă
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339283_a_340612]
-
rurală, precum Publius Vergilius Naso (care pendula între Roma și sat), a stat în marginea apelor, la poalele unor munți umbroși, călcați în copite de capre agere și de oi blânde. Pomii răsunau de cântecele mierlei, iar în iarba voluminoasă, toiagul în care păstorul pe gânduri, își sprijinea bărbia, ca bijuteria de argint strălucea. Cetățeanul urban, ca Horatius Flaccus (posesor de vilă, primită în dar de la Meccena), deținea vilă cu podea încălzită subteran și baie monumentală. Ce revoltător: într-o perioadă
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339587_a_340916]
-
spre vasul cu capul tăiat al Sfântului Ioan Botezătorul. Chipul Fecioarei este redat clasic, dar cu talent și expresivitate, degajă blândețe și mâhnire, trădând o intensă trăire emoțională. Pruncul are o figură, am spune, maturizată. Sfântul Ioan Botezătorul ține un toiag înalt terminat cu o cruce și un filacter pe care este scris în limba slavonă următorul text: ,,În zilele noastre, în care ( ... ) (a fost) martirizat ( ... ) din cauza ( ... ) și capul meu a fost tăiat, ca o piatră ( ... ) în prăpastie. Astfel ( ... ) a căzut
NECESITATEA UNUI MUZEU SĂTESC de GEORGE BACIU în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340721_a_342050]
-
privirile indiscrete, încălecă pe roibul său și se făcu nevăzut pe cărarea dintre munți care ducea la cascadă. Se strecură pe sub șuvoiul de apă, se cățără pe stânci și ajunse în fața grotei, unde, spre surprinderea sa, îl aștepta pusnicul cu toiagul în mână, nemișcat ca un sfinx. După câteva clipe, ce părură o eternitate, pe chipul bătrânului se așternu un surâs de admirație: - Vezi? Iar te aștept! - Mă uimești, sfințite părinte! Ești mai degrabă o vedenie și nu un om în
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
pe măgar, cum l-a găsit și ceasul morții, și „sluga necuvântătoare” l-a dus la mănăstire în sunetul clopotelor satelor, care băteau singure. S-a sfârșit discret, ca Moise, asemănându-se cu acela și prin faptul că, lovind cu toiagul la Hopagi, a izvorât apă; până astăzi găsindu-se acolo „fântâna vlădichii”. Părintele Dometie a fost adus de Dumnezeu în Transilvania, atât de încercată spiritual de stăpâniri vrăjmașe, pentru a da un nou suflet duhovnicesc vieții religioase din jurul Mănăstirii Rîmeț
CREDINTA SI SPIRITUALITATE ROMANEASCA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341235_a_342564]
-
câțiva kilometri de mănăstire. Într-o vară, călugării s-au dus acolo să cosească fânul. Fiind cald, au început să cârtească, fiindcă nu aveau apă. Egumenul Ghelasie s-a rugat lui Dumnezeu, apoi, făcând de trei ori semnul Crucii cu toiagul, și lovind cu el în pământ, a ieșit apă. Izvorul există și astăzi. Moartea lui a avut loc în chip minunat. Coborând de la Hopagi, înspre mănăstire, a murit călare pe asin, care l-a dus, singur, acasă. În fața bisericii, unde
CREDINTA SI SPIRITUALITATE ROMANEASCA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341235_a_342564]
-
Că-i primăvară iar, că-i Sfântă Înviere, Și ouă roșii toți ciocnim la masă, Hristos a înviat! răsună cu putere, Adevărat a înviat! se-aude-n orice casă. Se-ncarcă ceru-n cânt de bucurie Și sfinții râd, în ale lor toiege, Căci l-am întronat pentru veșnicie, Pe Fiul Preaiubit, ca să ne fie rege. Cornelia Vîju Referință Bibliografică: La Paște / Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 466, Anul II, 10 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Cornelia Vîju
LA PAŞTE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341451_a_342780]
-
a domnit în continuare fericit în cetate. După ani și ani, prin colbul șerpuitoarelor drumeaguri ce se pierdeau prin câmpiile argiloase din țara Atalyei, ori pe strâmtele uliți ale satelor, încă mai rătăcea pribeagul cerșetor Tragodas. Bătrân și sprijinit în toiag, gârbovit și neputincios, deschidea șovăitor portițele caselor și cerșea cu umilință o coajă de pâine, îndurând chinuitoarea sete din arșița zilei și ținând piept cu multă greutate câinilor de pe marginea șanțurilor, din ce în ce mai înrăiți... (sfarsit) Referință Bibliografică: Povestea sărmanului Tragodas - Partea
ULTIMA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342011_a_343340]
-
sfios,/ ochii săi Moartea înfruntă,/ sub al zării cernit patrafir/ vocea privirii devine căruntă...// Poetul e ce ești și tu, și el:/ Tăcere netăcută-n fața firii,/ prefacă-se lumina-n mărăcini,/ în gândul său apun toți trandafirii...// Poetul e toiagul către zei,/ cu plugul minții, iată, cerul ară,/ din focul prometeic destrupat/ Poetul e un Dumnezeu de ceară...” Theodor RĂPAN Ori de câte ori mă apropii de Poezie, și se întâmplă mai tot timpul, simt cum o necesitate intrinsecă articulează dimensiunile creativității: e
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
rănit”, „e o salcie pletoasă”, „e un înger tuns chilug”, e un crocodil sfios”, „Poetul e ce ești și tu, și el:/ Tăcere netăcută-n fața firii,/ prefacă-se lumina-n mărăcini,/ în gândul său apun toți trandafirii ... / Poetul e toiagul către zei,/ cu plugul minții, iată, cerul ară,/ din focul prometeic destrupat/ Poetul e un Dumnezeu de ceară ... ”, „în cel ce nu-s Poetul tot plinește ... ”, „Poet de sunt ursesc doar bucuria ... ”, „Citește-mă și-nvață-mă la flacăra uitării
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
povârnișurile sale,/ imn triumfal întru gloria Clipei înalț!/ Facă-se, deci, un alb stânjenel inima ei pofticioasă,/ îi voi răspunde cu glasul dintâi,/ căzut definitiv în robia de sine ... Ah, viață netrăită,/ nu te răscula împotriva mea,/ ia cu tine toiagul bucuriilor/ și dă-mi sărutarea din urmă:/ să fiu ce nu am fost nicicând vreodată,/ să cânt înlăcrimarea neclintirii,/ și schimbă-mi sângele degrabă în cerneală!” Atenția deosebită pe care o acordă Cuvântului este ilustrată de valorificarea lui sprijinindu-se
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
Acasa > Orizont > Selectii > TU SCRII CU UMBRA MEA, Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 458 din 02 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului care ți-e reazăm, toiag, dar iubite, vino să mă vezi în floarea de cais, cum tac ușoară, ca duioșia dimineții să-nvețe să respire... Lasă-ți umbra să fosnească, până la fructul oprit de pe ram, să te ning cu doruri roze, nu în vis, aici
TU SCRII CU UMBRA MEA, de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342152_a_343481]
-
mai recunosc unele cu altele iar Iubirea-i un sentiment pe care nu-l mai ascult Când poetul păstorește de un amar De vreme fiicele cerului aprinse de dor Eu intend mâna și caut câmpia pe care să scriu Cu toiagul inspirit de metaforă, Bucurându-mi turma de stele, poemul. Doamne, stelele tale au coborât în vers Cu toate iubirile poetului la un loc Ce egalează perpetua idée de sine Iar eu le cant noaptea cu un fluier de soc, Singura
TRANSHUMANŢĂ PRINTRE STELE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341782_a_343111]
-
și dacă se va face frunză "unde mergi fătuca mea?" cu un gest încetinit o să-l pun in tivul seri alb îi rotunjesc colțurile ca iubirile s-o-ncapă cu același gest blajin plămânii să-i umple de căldură fără toiagul ei rugăciunile neputinției măsoară totul pe piatră Referință Bibliografică: Rugăciunile neputinței / Maria Ileana Belean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 314, Anul I, 10 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Maria Ileana Belean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
RUGĂCIUNILE NEPUTINŢEI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341790_a_343119]
-
Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1211 din 25 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Piatră, piatră și iar piatră, ce te-aș mai lovi o dată Să curgă apa cea bună, să scăpăm lumea de ură. Unde-i Moise cu toiagul? Să te crape piatră-n două Să curgă șiroi de ape, setea nouă să ne adape? Între două pietre iar, plânge Ana cu amar El Manole o zidește casa nu se prăbușește. Piatră, piatră și iar piatră, dă-mi răbdarea
PIATRĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341846_a_343175]
-
dar cât de greu trebuie să le fi fost lor tuturor. În zilele în care părinții mă lăsau totuși acasă, mă zbenguiam cu alți copii, jucându-ne cum ne cădea mai ușor la îndemână. La purcea lua fiecare câtre un toiag pe măsura sa, făceam câte o gropiță pe marginea unui cerc imaginar, bibă îi ziceam noi, prin tragere la sorți unul dintre noi devenea porcar și el își avea biba în centru, alegeam o piatră mai acătării, purceaua, pe care
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
avea biba în centru, alegeam o piatră mai acătării, purceaua, pe care porcarul se voia să o aducă la biba sa, iar noi ceilalți îl împiedecam, regula de fier fiind ca la orice atingere a purcelei, trebuia imediat să duci toiagul la biba proprie, iar dacă porcarul făcea asta înaintea ta, trebua să îi iei locul. Dacă porcarul reușea să-și ducă purceaua acasă, avea loc o rapidă schimbare de locuri și cine rămânea afară din joc, lua fără nici un chef
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
1110 din 14 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului “eliberează-mi soțiile cuvintelor mele violate prin chiliile voastre de poezie eliberează copii cuvintelor mele hrăniți cu laptele vostru oxforizat dă-le drumul cuvintelor mele încă bune de muncă să umble” cu toiagul său despicând paginile apelor până la pietrele de mormânt ale cărții lui abel și cain zise cuvântul moise într-o limbă curată precum apele dunării “duceți-vă” răspunse încălecat pe nilul lui alb cuvântul faraon cu inima bătându-i din clopotul
IEŞIREA DIN GURĂ de VASILE PIN în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341914_a_343243]
-
unul sau mai multe nume referitoare la Sfânta Fecioară. O cântare veche, care se cântă frecvent la praznicele Maicii Domnului, în Sfântul Munte Athos, numită “De demult proorocii”, reunește câteva nume folosite pentru Maica Domnului de proorocii Vechiului Testament: “năstrapă”, “toiag”, “tablă”, “sicriu”, “sfeșnic”, “masă”, “munte netăiat”, “cădelniță de aur”, “cort”, “ușă neumblată”, “palat”, “scară”, “scaun Împăratului”. De asemenea, o icoană care reprezintă pe Maica Domnului cu Pruncul, având de o parte și de alta prooroci și drepți ai Vechiului Testament
CÂTEVA CUGETĂRI ŞI REFERINTE DESPRE “RUGUL CE ARDE ŞI NU SE MISTUIEŞTE”... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342293_a_343622]
-
ale Sfintei Fecioare Maria, numind-o: Moise - “rug ce arde și nu se mistuiește”; David - “chivot sfințit”; Ieremia - “Israelul cel nou”; Ghedeon -“lână plină de rouă”; Isaia - “clește purtător de cărbune”; Iacov - “scară pe care S-a coborât Dumnezeu”; Aaron - “toiag ce a odrăslit”; Solomon - “pat de aur”; Iezechil - “ușă încuiată”; Avacum - “munte umbrit”; Daniel - “munte netăiat”; Zaharia - “sfeșnic”. Cu toate acestea, cel mai cunoscut nume pe care l-a primit Sfânta Fecioară Maria este: “Maica Domnului”. Dacă la ortodocșii slavi
CÂTEVA CUGETĂRI ŞI REFERINTE DESPRE “RUGUL CE ARDE ŞI NU SE MISTUIEŞTE”... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342293_a_343622]
-
iarăși l-a făcut cunoscut pe episcopul Ioan prin acest duhovnic. Trecând anii grei ai războiului, 1941-1945, prin rânduială divină, părintele Teodul avea duhovnic pe arhimandritul Cleopa Ilie, starețul Mănăstirii Sihăstria. Odată, în vara anului 1945, Părintele Teodul își luă toiagul și, trecând muntele Agapiei, mergea spre Sihăstria. Ajungând la o mică poiană numită „Poiana Trapezei", l-a întâlnit pe fericitul episcop Ioan, care-l aștepta. Era mic de statură, cu capul descoperit, cu părul cărunt și era îmbrăcat cu o
SFÂNTUL IOAN, EPISCOPUL CEL MINUNAT de ION UNTARU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342507_a_343836]