523 matches
-
măsură. Ce s-a făcut oare din păsărica împinsă poate de fatalitate între oameni străini, iarna, fără adăpost? Robert nu va putea niciodată să doarmă în podul unei case vechi, în tovărășia cucuvelelor, lângă gramofonul cu pâlnia turtită, alături de perele tomnatice întinse pe jos, pe pânza de saci, în formații strategice, ca o companie în marș, în desfășurare simetrică. Mi-aduc aminte de zilele când foamea mă silea să le dau târcoale, să ridic câte una și s-o pun iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
foarte puține și că ambiționăm să aflăm cât mai multe. Acesta este și îndemnul, nerostit la modul direct, ce se poate desprinde din paginile acestei cărți, care, poate, nu este ultima din ciclul Înserare colorată cu zâmbet auriu de soare tomnatic. Îi simt razele pe obraz ca o mângâiere duioasă. Stau în cerdac cu gândurile duse pe aripi de pasăre călătoare. În liniștea de pridvor de biserică, aud pași pe uliță... După un timp, o mână obosită bate în poartă. Îmi
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
sân ulciorul cu vin... Mă frec la ochi pentru a-mi da seama dacă imaginea din fața mea este aevea sau e doar o năzărire... În deschizătura ușii care se clătina din țâțâni nu era decât o rază mierie de soare tomnatic, care se mișca odată cu frunzele nucului din grădină, alintate de o pală de vânt... Fără voia mea, o picătură de tristețe s-a prelins în suflet. Doream atât de mult ca nălucirea să fie adevărată... Izvorul m-a întâmpinat cu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Și când aceasta urâțica ia cerut un pahar de vin, îngâmfat și cu voință, prostcrescut, a refuzat să întindă mâna și să toarne din carafa de pe masă. A fost un moment penibil și, femeia care contase imprudent pe farmecele sale tomnatice, a rămas încremenita. A intervenit atunci nevastă-mea poruncind: Te rog să torni un pahar de vin, doamnei! Și cum el nu făcu nici o miscare, iar eu mă considerăm absent, s-a sculat și a oferit singură paharul de vin
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adina Durbacă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1357]
-
dacă sunt invocate cu destulă intensitate, încep să murmure. Nu, nu e vorba de monede ori de cioburi de lut. Sunt piese galbene ca mierea, care-i permit privirii să treacă dincolo. Piese cărora le dau culoare roșul sau galbenul tomnatic. Piese de mărimea unei cireșe ori aceasta, mare cât un ou de rață. Aurul băltoacei mele baltice: chihlimbar găsit pe plajele Mării Baltice sau cumpărat cu mai bine de un an în urmă de la cutare negustor, ce își ținea taraba sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
erau decât pielea și osul. Cu țepi pe față sau cu barbă, cu ochii licărind sau umezi și urduroși, bătrânețea se uita la mine. De îndată ce desfășor înapoi mosorul timpului, iar băncile de sub castani redevin imaginabile în lumina limpede - primăvăratică, văratică, tomnatică - mă văd desenând chipuri pe jumătate treze care, pe colile mele, anticipează moartea. Deoarece prada nefumătorului s-a pierdut, rămâne incert dacă i-am folosit și pe tovarășii de cameră ca modele. S-ar putea ca pater Fulgentius, prior al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mei m-au întrebat de câteva ori: Cum Măriuță? Proba o faci la noi? Cum de n-a venit încă să te ceară la el? Că doar îi bărbat în toată firea! Om cu armata făcută! Și-i aproape flăcău tomnatic! Noi zicem că ar fi mai bine să-l sictirești înainte de a intra în tocătoarea babelor ca să te toace ele mărunțel și să ți se ducă vestea că n-ai fost vrednică să-i fii nevastă lui al Ilariei! Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
că: „...Atunci se publică o hotărâre prin care învățătorii care predau la clasele Vanumite specialități se pot înscrie la facultate pentru o viitoare și sigură calificare. Reîntors de la cursuri fac demersurile necesare la Iași, la Universitate”. Urmare: „...iată-mă student tomnatic, între cei trei sute de admiși din trei mii de candidați”. În 1963 devenea membru de partid P. C. R., pentru ca în 1965 să fie exclus, ca legionar, luptător împotriva U.R.S.S. în 1941-1944 și „potrivnic regimului comunist”. Intrigile din acele vremuri pot
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
perete, portret care Îi reprezenta pe Mașa În chip de mireasă și pe fostul ei soț În costum de mire. Costumul nu se prea potrivea nici cu rochia Mașei, nici cu fața scofâlcită, trecută prin ciur și prin dârmol, al tomnaticului mire, care, În ciuda vârstei destul de Înaintate, se ținea totuși bățos. - M-a luat cu transpirație, răspunse Mașa, făcându-și vânt cu palma peste fața-i asudată. - Deci ăsta-i fostu’, nu? - Fostu’, se grăbi să-l Îngâne Mașa. - Aha, exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu acest anotimp și se considera chiar rupt din peisajul tulbure al acestuia, numindu-l oază de liniște și grație divină. Ajunse la biroul său într-o stare de liniște deplină și împăcare sufletească, insuflate de pitorescul și blândul peisaj tomnatic. în jurul orei opt fusese chemat la director. Mergând pe hol spre biroul directorului, emoțiile pe care deși dorea să și le țină în frâu, creșteau cu fiecare pas. Intrând în birou, el salută cu capul plecat, rămânând lăngâ ușă. Directorul
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
lui, dacă va fi nevoie. De la un moment dat simți că se sufocă, ieși în curte, era o noapte cu cerul spuzit de stele care luminau tulburător. Cartierul lor era unul periferic. Se auzi trecând o căruță în lungul peisaj tomnatic al nopții. Ea îi sugeră gândul că suferința vieții sale este fără de sfârșit, că toată suferința lui nu este decât o repetare a ceva ce se întâmplă de-a lungul vremii, că dăinuirea suferinței va fi eternă. A doua zi
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
vei rătăci ca mine În culori închise, și amețit la pas, - Dus de frumos, de mai bine... Demult, într-o toamnă, s-a stins un glas. Toamnă Clavirile plâng în oraș... Afară o vreme de plumb Și vântul împrăștie ploaia, Tomnatice frunze prin târg Aleargă, pe drumuri, cu droaia. Un bolnav poet, afectat Așteaptă tușind pe la geamuri - O fată, prin gratii, plângând, Se uită ca luna prin ramuri. Ea plânge... el palid se pierde Prin târgul sălbatec, sever; Și pare tabloul
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
cu-o părere de rău. Am uitat dacă merg... încă tot mă iubesc... Am ajuns la timp, ocup și un loc. Dar gândul apasă cu greul său bloc... E numai vedere... nu mai pot să vorbesc... Romanță Parfumul rozelor ude, Tomnatic suspin, În zori, în tăcutele trude, Te cheamă pe tine, puțin. O tristă poemă de foi Îmi spune-o poveste de noi... - Adio, pustiu, și fior. Va fi poate-odată, amor. SFÎRȘIT George Bacovia " Ștanțe burgheze (1946) " * SIC TRANSIT Acolo, unde
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
pufoaica duhnind a transpirație de cal și a votcă ieftină ce vrea de la mine? Spune-mi, de ce plânge, Dumnezeule, băbuța asta îmbrăcată ca o Sfântă Vineri în postul Paștelui și ce ascunde noaptea în sân? Chipul ei blând, din care tomnatica poveste s-a desprins și bătrânul cu buzunarele întoarse pe dos, moșul ce-și peticește rănile de gloanțe cu frunze de brusture, de ce mă cheamă la ei? Miroase a tranșee mâlită de cer, supraviețuirea de unul singur mă înspăimântă. Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
De la frunzele încă verzi, până la cele maronii, galbene, aurii, roșiatice, ruginii, toate o interesau. Anica le admira, se identifica cu ele, cu frumusețea lor, cu bucuria de a le descoperi... până n-o trezi o voce autoritară din aceea plutire tomnatică. -Să vii imediat în casă! -Dar ce s-a întâmplat, unchiule ? - întreba fetița speriată. -Eu și mătușa ta avem de vorbit cu tine! -Despre ce, unchiule ? - sună o voce nevinovată. -Ai umblat cu ceasul meu și l-ai stricat!răsuna
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
să fie și ultimul?” Acolo va trăi de atunci Înainte, Înconjurat de câțiva apropiați, de o soră mai mică, de un cumnat Îndatoritor, de nepoți, de o nepoată, mai ales, care va căpăta cea mai mare parte din trandrețea lui tomnatică. Înconjurat, de asemnea, de cărțile sale. Nu mai scrie, dar citește neostenit operele maeștrilor săi. Într-o zi În care stă așezat, ca de obicei, În odaia sa, având pe genunchi Cartea tămăduirii a lui Avicenna, deschisă la capitolul intitulat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Liniște Stăpân peste văgăuni, ai insomnii tremurătoare, simți privirea stinsă picând într-o tomnatică durere. Aparențele derutează crocant, sufocant dar nu mă iau după mirosul fetid al vieții de dincolo. Mâine nu vei mai dori nimic resemnat în spații, pierdut într-un Chronos rătăcit lângă insolvabila sămânță, tocești penelul scursorilor ambițios nu mai ai
Lini?te by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83911_a_85236]
-
răscoală ca a lui Core! 12. Sunt niște stînci ascunse la mesele voastre de dragoste, unde se ospătează fără rușine împreună cu voi, și se îndoapă de-a binelea, niște nori fără apă, mînați încoace și încolo de vînturi, niște pomi tomnatici fără rod, de două ori morți, dezrădăcinați, 13. niște valuri înfuriate ale mării, care își spumegă rușinile lor, niște stele rătăcitoare, cărora le este păstrată negura întunericului pentru vecie. 14. Și pentru ei a proorocit Enoh, al șaptelea patriarh de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85107_a_85894]
-
Editurii, constituie infracțiune și se pedepsește în conformitate cu Legea nr. 8/1996. Printed in ROMANIA MIHAI TODERICĂ Pământean alambicat INSTITUTUL EUROPEAN 2010 CUPRINS I. Aripi topite. Pământean alambicat / 7 Iar coșmar... / 9 Dezamăgire / 11 Încă... / 13 Constatări... / 14 Mințim... / 15 Suspin tomnatic / 16 Reamintire / 18 Rătăcit / 19 Solitar / 20 Învălmășit / 21 Te(oretic)...vreau! / 22 Îndepărtat / 23 "Rămas bun!" / 24 II. Negru în alb / 25 Absurd de ambiguu / 27 Decor de fum / 29 Nevăzut / 30 ...de Noi / 32 Evadez! / 34 Albastru / 35
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
al vostru plânset Mințim... că mai citim din nou un verset Mințim... spunând mizerii cu un sălbatic urlet Mințim...că ajutăm dar nu mai mișcăm un deget Mințim... că simțim al copiilor clinchet Mințim... și totuși ne stingem încet. Suspin tomnatic Lacrimi de foc mocnind pe obrazul meu Mă eliberează de obișnuita tristețe sufocantă Dar în interior flăcările îmi renasc mereu Și iarăși cineva mă minte...chiar mă încântă. Ploile necontenint arată că natura este tristă Stârnind furtunile,vântul,fulgerele neîncetat
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
apasă peste năduful meu Așteptând parcă să aud ploaia contopită cu stropii-mi sărați. Însă rămân cu ochii înspre cerul palid și greu Gândindu-mă cum aș putea să ajut oameni la fel de nealinați. Nu pot încă să-mi liniștesc emoția tomnatică Știind că ochii tăi mă văd ca o simplă frunză în vânt... Aceași stare indiferentă și apatică Te împinge să arunci cuvinte aduse doar dintr-un gând... De-ar fi vorbe sincere cele pe care le rostești Nu aș mai
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
nici măcar capul. Urinează Într-o ploscă improvizată dintr-un bidon de apă minerală, pe care Antoniu l-a tăiat dându-i forma unui făraș.I-au rămas intacte În mod ciudat, cuvintele. Sunt limpezi, clare, lucide. -Te doare ceva, acvilă tomnatică? -Nu mă doare nimic, dar simt că plutesc, că sunt ușor ca o foaie de hârtie luată de vânt și mai simt undeva, Înăuntrul stomacului, unde s-au adunat o groază de musculițe care dau din aripi. O să te las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
clatină dureros de multe ori. Nopțile stă de veghe și, cu buzele arse, buze care mai păstrează urme de sare și rouă, și cu sufletul Înlăcrimat, suflet În care flacăra nădejdii Încă tace, așterne pe hârtie „versuri desfrunzite” sub cerul tomnatic spre care vaporul se Îndreaptă... Speranța poetului rămâne vie și nu abandonează În fața valurilor ce amenință deseori. Dimpotrivă, culorile amurgului par să-l motiveze mai mult, Încercând să deslușească În nuanțele lor nelumești taine căutate cu trudă, taine din care
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Fiecare cititor își va dedica singur, și doar dacă va vrea, numai acele părți din carte, care socotește cu adevărat că i se potrivesc lui cel mai bine. Așa mi se pare mie - autorului - corect. Suflet paralel e un fundal tomnatic, în zorii unei obișnuite zile de octombrie, soarele risipi întunericul în colțuri și împinse lumea spre o nouă zi. Într-o odăiță strâmtă, în clădirea de locuințe de pe strada P., Anton se deșteptă după un somn lung, ca de obicei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
forează cu precizia unui medic psihiatru de înaltă clasă. Cei mai mulți dintre eroii săi sunt niște solitari, plasați magistral în cadre natural inedite, care sunt în deplină concordanță cu starea lor psihică. În Suflet paralel, acțiunea se petrece „pe un fundal tomnatic, în zorii unei obișnuite zile de octombrie, iar soarele risipește întunericul în colțuri și împinge lumea spre o nouă zi”. Pe acest fundal, motivul romantic al visului este foarte bine inserat: protagonistul Anton, funcționar la minister, ajunge la dedublare din cauza
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]