8,271 matches
-
blânde izvoare înecau în streșini, plânsul, tot privind pe geam o floare cu-al său chip sculptat, într-însul. Buzele, poveți de suflet tremurau în adormire, aruncând săgeți de zâmbet fetei dragi spre dăinuire. Iarna, coarnele-și înfipse și-i topi bruma de viață, casa dragă i se stinse de prin ochii mari, de gheață. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: OCHII MAMEI / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2072, Anul VI, 02 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
OCHII MAMEI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381628_a_382957]
-
În culcuș de căprior Să-ți fiu leagăn pentru dor. Printre frunzele de măr Îți anin steluțe-n păr, Printre frunzele de tei Te-ntreb, dragă, de mă vrei. De mă vrei, să mă iubești Iar de nu, să te topești Sub al soarelui sărut În izvor neînceput. Cine-și udă-n apă buza Să și-o frigă de la spuza Ce-a rămas din dorul meu Care-i singurel și greu. Să și-o frigă, să și-o ardă Liniștea pe
AȘ VREA, DRAGULE! de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381644_a_382973]
-
toamna-n om și-n câine, Se-ntoamnă toamna-n calendare, Privim cu jind către un mâine Ce poate-i ”dar” sau ”condamnare”. Și vine gerul și înghețul Însă căldura-l risipește Dar omul își plătește prețul, Devine lut și se topește. Referință Bibliografică: Floare și lut / Eugenia Mihu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2072, Anul VI, 02 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Eugenia Mihu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
FLOARE ȘI LUT de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381648_a_382977]
-
trăirile din urmă...... IX. SINGURĂTATE, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2120 din 20 octombrie 2016. Privești în gol, în înserare, Când cupa dorurilor plină Ți se revarsă cu-ntristare. Privirea ta, demult, senină Se zbate palidă, cum ceara Topindu-și trupul, dă lumină. Ești singură în înserare, Afară plâng stele-n grădină, În carne simți o-nfiorare. Un cânt răzbate în surdină. În inimă se lasă seara Și în privirea fără vină... Citește mai mult Privești în gol, în înserare
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
noroc.... XII. TREI POEME, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2098 din 28 septembrie 2016. Singurătate Privești în gol, în înserare, Când cupa dorurilor plină Ți se revarsă cu-ntristare. Privirea ta, demult, senină Se zbate palidă, cum ceara Topindu-și trupul, dă lumină. Ești singură în înserare, Afară plâng stele-n grădină, În carne simți o-nfiorare. Un cânt răzbate în surdină. În inimă se lasă seara Și în privirea fără vină... Arzând mocnit Arzând mocnit, ca focu’-n sobă
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
Plouă, băierile cerului zici că s-au rupt, pământul parcă vrea să mai crească, copacul din grădina noastră a căzut și-acum, a-nceput să putrezească. Sub scoarța lui încrețită de vreme, gândul meu ca un foc s-a așternut, topesc inelele copacului căzut și timpul le rescrie pe mine, pe trup. Citește mai mult Plouă, băierile cerului zici că s-au rupt,pământul parcă vrea să mai crească,copacul din grădina noastră a căzutși-acum, a-nceput să putrezească.Sub scoarța
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
mai mult Plouă, băierile cerului zici că s-au rupt,pământul parcă vrea să mai crească,copacul din grădina noastră a căzutși-acum, a-nceput să putrezească.Sub scoarța lui încrețită de vreme,gândul meu ca un foc s-a așternut,topesc inelele copacului căzutși timpul le rescrie pe mine, pe trup.... XXXIII. OGLINDA, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 1983 din 05 iunie 2016. Mama se uită în oglindă, e o noapte flămândă și grea, un fluture țâșnește din ea
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
un foc,cenu mai vrea să plece, e ca un jar aprins în carne; E durerea ,e iubirea, e torță ,și e frământare! Acum sunt jar aprins,și totuși rece... Sunt o zăpadă,sunt o ploaie, un bulgăre ce se topește în primăvara Ta. Sunt un cânt,o partitură în Simfonia Ta. Acum sunt nor,pe urmă soare, sunt tunet,sunt o fulgerare,sunt ploaia Ta. Tu ? România,tu ești pământul meu, pe care pot să plâng mereu. Sunt o vară
ODĂ,PĂMÂNTULUI MEU! de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381635_a_382964]
-
răcorind, sărutul ploilor de vară Pe pieptul, mugur înflorind, pe glezna-lujer, de fecioară. De-atâta dor și-atâta drag m-aș cufunda, tăcută,-n seară Iar către zori aș sta pe-un prag, precum o lacrimă de ceară Ce se topește încălzind și picură lumină sfântă Din lumânare pâlpâind, pe buzele ce nu mai cântă. De-atât pustiu și-atâta dor m-aș face una cu înaltul Chiar dacă aș pieri în zbor și aș rata, spre culme, saltul. Aș ști, măcar
LACRIMA DE CEARĂ SFÂNTĂ de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381662_a_382991]
-
am pornit la drum, urcată-n Carul Mare Dorind s-ajung la stele, să îmi găsesc scăpare Din brațele-nghețate dar dulci ale-amintirii, Din bocet nerostit, din strigătul iubirii. Am dat în drumul meu întâi peste luceafăr Și m-am topit de dragu-i văzând că încă-i teafăr Și-mi murmură cu jale și cu un zâmbet trist Că va mai sta pe-acolo, cât și eu mai exist. Am străbătut apoi, la pas, Calea Lactee, Saturn mi-a pus inelul și-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381673_a_383002]
-
o imortelă.Și am pornit la drum, urcată-n Carul MareDorind s-ajung la stele, să îmi găsesc scăpareDin brațele-nghețate dar dulci ale-amintirii,Din bocet nerostit, din strigătul iubirii.Am dat în drumul meu întâi peste luceafărși m-am topit de dragu-i văzând că încă-i teafărși-mi murmură cu jale și cu un zâmbet tristCă va mai sta pe-acolo, cât și eu mai exist.Am străbătut apoi, la pas, Calea Lactee,Saturn mi-a pus inelul și-apoi, printr-o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381673_a_383002]
-
mantia lină, Un izvor care adapă, Care tinde spre lumină Într-o lume sinuoasă Unde doar iubirea este, Sânge, vin, apă și casă, Dătătoare de-albă veste, Să iubesc așa cum cerul Câteodată strălucește, Cum din iarnă numai gerul Primavara îl topește, Simt că am venit pe lume, Lumea-n care unii scapă... De urât, prin gânduri bune, Să iubesc precum o apă Care șterge, care spală, Într-un joc de ea știut, Renunțarea ca o smoală, Toate cele ce- au durut
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
precum o apăCare-și poartă mantia lină,Un izvor care adapă,Care tinde spre luminăîntr-o lume sinuoasăUnde doar iubirea este,Sânge, vin, apă și casă,Dătătoare de-albă veste,Să iubesc așa cum cerulCâteodată strălucește,Cum din iarnă numai gerulPrimavara îl topește,Simt că am venit pe lume,Lumea-n care unii scapă...De urât, prin gânduri bune,Să iubesc precum o apăCare șterge, care spală,Într-un joc de ea știut,Renunțarea ca o smoală,Toate cele ce- au durut,... X
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
ci-n inimă fiori. Când puișorii s-au oprit, cu suflet greu oftează Și-n loc de dar, cu mare drag, pe prunci i-mbrățișează. Iar îngerașii scot din traiste bomboane, cozonaci Și dăruiesc totul măicuței, golindu-și micii saci. Topindu-se de dor și drag bunica se chircește Și-mparte-ncet, mărinimos, acelor ce-i iubește, Un cățeluș și o mâță chioară, colacul ne’nceput Făcând copiilor cu mâna și sufletul durut... Poveste tristă, viață crudă, dar ziua de Crăciun
COLINDUL COLȚULUI DE PÂINE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381667_a_382996]
-
Constiinta > DORINȚĂ Autor: Ileana Vičič Stanca Publicat în: Ediția nr. 2176 din 15 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Dorință Aș vrea să ma înalț pe bolta cerului ca păsările, să pot atinge Cerul, sfidând intemperiile vieții. Dragostea divină, să mă topească, să mă încălzească; precum soarele , roua dimineții. Aș vrea să ating, luna,cerul,stelele; să mă contopesc în iubirea-Ți Sfântă! Aș vrea să pot plânge cu lacrimi de iarnă, să pot cânta cu glasul privighetorii, să pot să mă
DORINŢĂ de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381688_a_383017]
-
să mă încălzească; precum soarele , roua dimineții. Aș vrea să ating, luna,cerul,stelele; să mă contopesc în iubirea-Ți Sfântă! Aș vrea să pot plânge cu lacrimi de iarnă, să pot cânta cu glasul privighetorii, să pot să mă topesc ca zăpada, să înmuguresc în aroma florilor de Mai! Aș vrea să ating imposibilul. Se poate ? Autoarea, Ileana Vicic Stanca. Referință Bibliografică: Dorință / Ileana Vičič Stanca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2176, Anul VI, 15 decembrie 2016. Drepturi de
DORINŢĂ de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381688_a_383017]
-
Acasă > Poeme > Dragoste > INVITAȚIE Autor: Ileana Vičič Stâncă Publicat în: Ediția nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Invitație Te invit la dans. Vreau să mă îmbrățișeze mâinile tale, să mă topesc în ele . Dacă rănile se vor vindeca, voi fi a ta,pe veci,pe veci,pe veci. Nimic nu se aude, doar bătăile inimii noastre tremurânde. Mă voi trezi din visul tău, ptr.o clipă ,îți voi oferi totul: mâinile
INVITATIE de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381685_a_383014]
-
Daniela Popescu Publicat în: Ediția nr. 1874 din 17 februarie 2016 Toate Articolele Autorului A RĂSĂRIT SOARELE AZI DOAR PENTRU MINE A răsărit soarele azi doar pentru mine. Și-a făcut loc pe după norii plumburii. A dat viață himerelor, a topit zăpezile-mi alpine, Mi-a copt strugurii, rămași neculeși printre vii. Azi am zâmbit fără rost la trecătorii grăbiți. Îmi face bine iluminarea de-o clipă a fețelor reci. Sunt cerșetorul ce-și schimbă rușinea-n arginți Și-n apă
VERSURI (1) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381679_a_383008]
-
PICTURI LIRICE, de Cristina Oprea, publicat în Ediția nr. 1535 din 15 martie 2015. ÎN MIJLOCUL ORAȘULUI Ninge peste mine cu fulgii amintirilor în mijlocul orașului drag, pata de culoare a existenței mele. Știai că țurțurii de argint de la fereastra ta se topesc cu... suflul iubirii? Cad picături, lacrimi neșterse de dor în cupa galbenă a revederii noastre. VERNISAJ Lumânarea cunoașterii arde cu foc de dorință ... Citește mai mult ÎN MIJLOCUL ORAȘULUINinge peste minecu fulgii amintirilorîn mijlocul orașului drag,pata de culoarea existenței mele
CRISTINA OPREA [Corola-blog/BlogPost/381583_a_382912]
-
de dor în cupa galbenă a revederii noastre. VERNISAJ Lumânarea cunoașterii arde cu foc de dorință ... Citește mai mult ÎN MIJLOCUL ORAȘULUINinge peste minecu fulgii amintirilorîn mijlocul orașului drag,pata de culoarea existenței mele.Știai cățurțurii de argintde la fereastra tase topesc cu...suflul iubirii? Cad picături,lacrimi neșterse de dorîn cupa galbenăa revederii noastre.VERNISAJLumânarea cunoașteriiarde cufoc de dorință... XXIV. SEMNELE DECORATIVE DIN ARTA POPULARĂ ÎN PICTURA LUI ION ȚUCULESCU, de Cristina Oprea, publicat în Ediția nr. 171 din 20 iunie
CRISTINA OPREA [Corola-blog/BlogPost/381583_a_382912]
-
îi rămase oarecum atârnat în aer. Emi ieșise, se îndrepta spre ele. Parcă venea și parcă nu venea, venea șovăielnic, agale, cu pașii târșiți și cu umerii plecați. Parcă dintr-o dată, din femeia bine făcută și impozantă ce era, se topiseră mai mulți centimetri, lăsând-o ușor chircită, crispată, ca o trestie în bătaia vântului. Tamara se reașezase. Fu rândul, acum, al Mioarei, să se ridice, cu gândul de a o întâmpina, dar rămase așa, pironită locului, cu ochii spre Emilia
POVESTE CU ÎNGERI ȘI FLUTURI de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381650_a_382979]
-
nunți. Haine noi, parfum, mers la biserică în noaptea Învierii. Biserica din spatele parcului Cișmigiu era locul întâlnirii cu ceilalți membrii ai familiei. Lumânările aprinse, corul acela uman, unitar, suflet la unison, îndreptat către Ceruri. Totul era magic. Mirosul de ceară topită pe degetele ei, capul plecat apoi spre Lumina veșnică, în dulcea rugă spre veșnicia acelor clipe de armonie... După ce preotul rostea „Hristos a înviat!”, iar vocile deveneau un singur glas, puternic:„Adevărat a înviat!”, se regăseau, își zămbeau, se îmbrățișau
ÎNVIEREA de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381728_a_383057]
-
VERSURI (1), de Daniela Popescu, publicat în Ediția nr. 1874 din 17 februarie 2016. A RĂSĂRIT SOARELE AZI DOAR PENTRU MINE A răsărit soarele azi doar pentru mine. Și-a făcut loc pe după norii plumburii. A dat viața himerelor, a topit zăpezile-mi alpine, Mi-a copt strugurii, rămași neculeși printre vii. Azi am zâmbit fără rost la trecătorii grăbiți. Îmi face bine iluminarea de-o clipă a fetelor reci. Sunt cerșetorul ce-și schimba rușinea-n arginti Și-n apă
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
din toamnă asta, grădină Si asa te păstrez, pe al prezentului cer. Citește mai mult A RĂSĂRIT SOARELE AZI DOAR PENTRU MINEA răsărit soarele azi doar pentru mine. Și-a făcut loc pe după norii plumburii.A dat viața himerelor, a topit zăpezile-mi alpine, Mi-a copt strugurii, rămași neculeși printre vii.Azi am zâmbit fără rost la trecătorii grăbiți.Îmi face bine iluminarea de-o clipă a fetelor reci.Sunt cerșetorul ce-și schimba rușinea-n argințiși-n apă curată vai
DANIELA POPESCU [Corola-blog/BlogPost/381680_a_383009]
-
Sonet XI Shakespeare Pe cât de repede te poti topi în vârstă, pe-atât te ridica-va firea-ți Urmaș de ai, vlăstar cu nădragi sau cu fustă, jucându-se, senin, în curtea-ți. În vene-ți sânge tânăr gâlgâind, spre a măririi și-nverzirii vară, Pădure de copii tu făurind
SONETELE SHAKESPEARIENE VĂZUTE DE MINE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381746_a_383075]