2,400 matches
-
dificile, pe atât de surprinzătoare, pentru fiecare dintre noi. Un sunet familiar de claxon ce părea strident ca un semnal Morse, în liniștea nopții, ne-a readus pe amândoi cu picioarele pe pământ, despărțindu-mă brusc de gândurile mele răzlețe, topite instantaneu într-unul singur dar bine conturat: ce l-ar fi putut aduce pe Tudor la Urluiu? Preocupat pesemne de aceeași întrebare, mai mult decât de deplasarea în sine, ca și când s-ar fi străduit să găsească un răspuns înainte de a
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
în care am întâlnit-o, chipul și glasul ei erau înaripate de viață. De aceea, o cercetam pentru întâia dată cu o încântare care îmi purifica toate gândurile împrăștiate pe oriunde. Ochii ei, două flori de cicoare, părul ei, soare topit, voioșia feței, energia gesticii, generozitatea, eleganța cuvântului îmi păreau înscrise în ritualul jertfelor armonioase și binefăcătoare ale celei de-a doua inimi! Marina Florea e un om și un artist al inimii care, iubind-o, se curăță de rău, de
MARINA FLOREA. ARTISTĂ IUBITĂ DE OMUL LĂUNTRIC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371871_a_373200]
-
sau adieri de vânt, nu te văd nici pe tine, scrutând orizontul, poate, cu gând la mine, de ce oare ? Simt în schimb, citind aici, cu voi, un freamăt, de iubire, de viață dezmorțita, de un alt soare, ieșit deunăzi, la topit zăpadă, apropiind murmur cald, de ape reci, nori albi, deasupra-mi, trimiși de prin alte zări, întrebându-mă, sfioși, ce mai faci..., prietenoși, imaculați și pufoși zâmbindu-mi, știind că sunt bine, cu gând la tine și la soarele de
DOI IREVERSIBILI de COSTI POP în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372513_a_373842]
-
volumul scriitorului Aurel Avram Stănescu, pentru că, orice aș scrie eu, oricît l-aș lăuda, poezia lui se susține pe ea însăși și nu are nevoie de laudele nimănui! Iată “ARS POETICA”: “Ieri am visat oglinzi prăfuite / livezi în crepuscul / omătul topit curgea în suspine / eclipsa de afară... răceala din mine / iubirea din tine a ieșit la iveală / Am zărit tremurând norii, fiorii de-o clipă / Nu mai e nimeni / elanul meu moare / răsăritul e rece... fără culoare » Mai este nevoie de
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
volumul scriitorului Aurel Avram Stănescu, pentru că, orice aș scrie eu, oricît l-aș lăuda, poezia lui se susține pe ea însăși și nu are nevoie de laudele nimănui! Iată “ARS POETICA”: “Ieri am visat oglinzi prăfuite / livezi în crepuscul / omătul topit curgea în suspine / eclipsa de afară... răceala din mine / iubirea din tine a ieșit la iveală / Am zărit tremurând norii, fiorii de-o clipă / Nu mai e nimeni / elanul meu moare / răsăritul e rece... fără culoare » Mai este nevoie de
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
trupul lui Lary. Galeș Mary continuă: - Te joci cu mine ? Suntem doar oameni serioși. - Pentru un zâmbet ca cel care te face acum cu adevărat păpușă m-aș duce chiar și în iad! - Să-ți vizitezi subalternii probabil. Gheața sa topit. Nu mai era necesar să discute convențional despre starea meteorologică. Totuși despre subiecte serioase încă nu putea fi vorba. Totul începuse ca la un picnic. Ca să iasă din încurcătură Lary s-a aventurat: - Cum o mai duci ? - Ca tot omul
UN JOB de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372853_a_374182]
-
Nu au a revendica o operă maeștrii stiliști atunci când este vorba ca Tania Budi să fie „aspectată” cu arsenalul de machiaj, câtă vreme natura își câștigă exclusivitatea în cazul ei. Are o privire în care cerul și-a scurs cobaltul topit iar misterul s-a dizolvat într-o lucire de argint, în părul ei auriul ne e nuanță, e cascadă, fața ei e scăldată în reflexe de opal, surâsul, rostirea, gestica au semnificații de bunătate, eleganță, educație! Încărcată de imagini ce
TANIA BUDI. DEOSEBIRI DE PRINCIPII. O CĂRARE DE TRANDAFIRI PRIN VIAŢĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373012_a_374341]
-
etalată ziua-n amiaza mare fără vreo frică de tâlhari) una-n tăcere și-alta bâzâind contemporană umbra lui sisif trecea cu un icnet grăbit târându-și cu buzele strânse sacoșele pline și-n scocul nevăzutei mori râul de bitum topit pașii îmi purta și ca un câine în lesă durerea mă urma opintindu-se din când în când cu încăpățânare pentru a amușina cu nesaț golul fierbinte al văzduhului prea bătrână pentru a mai lătra mă privea drept în ochi
POTAIA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371112_a_372441]
-
brațe Și pe frunte, Cu buzunarele cusute, Goale, Să nu le ceară tot mereu parale. Aparte, Cu mari tablouri și pancarte, Din epoca de aur Și de piatră, În care numai câinii mai latră; Prin epoca de bronz, A fierului topit, Voioși nevoie-mare, Cu gust de ambră, De miere Și coclit. Povestea asta este lungă Să ajungă Pe cinci decenii Încă și ceva, Pe lungi papirusuri de mucava. Avem idei precise, epocale, Cu sete de recorduri mondiale! Păi ce, asta e
ACUM ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344849_a_346178]
-
construiesc armate, numai pentru ei, pentru a apăra buncărele în care zac, trecutul, prezentul și viitorul omenirii. Nu pot aceștia să păzească, pentru cei puțini, ce-i al lumii truda și viitor! Nimeni nu poate să mântuiască, vârful muntelui gheții topite, drept scaun în casa aurului. Vârful topit este amăgirea și iluzia unei nemărginite vremelnicii, a credinței puterii absolute. Nu se poate cerceta, după ce apă să evaporat, pentru a găsi sufletele celor care au vrut tot aurul lumii. Acestea au fost
NEBUNUL de VIOREL MUHA în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345941_a_347270]
-
apăra buncărele în care zac, trecutul, prezentul și viitorul omenirii. Nu pot aceștia să păzească, pentru cei puțini, ce-i al lumii truda și viitor! Nimeni nu poate să mântuiască, vârful muntelui gheții topite, drept scaun în casa aurului. Vârful topit este amăgirea și iluzia unei nemărginite vremelnicii, a credinței puterii absolute. Nu se poate cerceta, după ce apă să evaporat, pentru a găsi sufletele celor care au vrut tot aurul lumii. Acestea au fost de mult timp, ucise, de luciul metalului
NEBUNUL de VIOREL MUHA în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345941_a_347270]
-
iernii. Într-un colț, în spatele unei mese rotunde - cu trei picioare - din lemn de fag maroniu, pe care o folosea bietu' socră-meu când mânca pe vatră, am găsit un opaiț în care se mai vedeau câteva lumânări cufundate în ceara topită, iar alături rămăsese ulcica de pământ cu vreo câțiva tăciuni și doi bulgări de tămâie. Probabil că venea pe ascuns în miez de noapte, îi aprindea lumânări, îl tămâia și se ruga la Dumnezeu s-o ierte că a fost
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
te așteaptă? Păi, ce să zic? Și eu vreau! Nu ești măritată? Ce nevoie ai? Ba da... cu un bădăran. Care sunt sigură că mă înșeală. Am și eu dreptul să fiu iubită... Atunci, du-te! Oricum, recunoști că ești topită după el. Dar el? Te dorește ori te înscrie în palmares? Mă dorește, nu fi proastă! Dacă era vorba de palmares, se lua de mine de mult timp. Atunci... sa fii fericita, Anca!" Era goală. A potrivit câteva bucle, s-
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
al său principiu formulat cât se poate de limpede: în adevărata operă, artistul lasă loc operei, el devenind o includere. Poetul e (și) așa cum spune ȘORA: sarea pământului, iar la cristalizarea poeziei sale își dau mâna tăriile și cele nevăzute, topite toate într-un athanor alchimic. Atâta să nu uităm: cel ce rostește vraja este și el ... om- Limbajul e cumva liturgic, poetul oficiază, și pe bună dreptate în epoca în care lipsește harul - sau se ascunde -, senzația de catacombă a
VASILE BURLUI ESTE, CA TOŢI POEŢII MARI ŞI ADEVĂRAŢI, UN VECHI CARE STĂ PRINTRE NOI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 470 din 14 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348325_a_349654]
-
amiezi de amiezi. Pustiul înalță un munte fugarnic și visul se zbate-ntre stelele reci; un geamăt uitat se pierde în șoapte și, iar iau întinsul, și iar rătăcesc. Cât de departe e oaza albastră, cât de stăpân este focul topit; vântul mă-mpinge spre trepte absente... Referință Bibliografică: Absentele trepte / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 804, Anul III, 14 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Elena Spiridon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
ABSENTELE TREPTE de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345250_a_346579]
-
în: Ediția nr. 812 din 22 martie 2013 Toate Articolele Autorului Mi-a lăstărit iubirea din trunchiul putrezit de la subsuoara pământului reavăn îmbătat de aroma verdelui mugurele devine sângeriu rupe văzduhul spre soarele-amorez amețit de lipsa gravitației nu aude glasul topit al ciocârliei aș tăia frunza și floarea și brațele purtate de vânt dar va curge iar seva în cascade va revărsa iar șuvoi de păcate iar tu vei pivota întregul pământ O, crești frumos, sămânță prea sfântă, desfrunzește-mi carnea
ŞOAPTE de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345349_a_346678]
-
învins! Urlau căpcăunii paznici. Și erau acești căpcăuni niște arătări fălcoase, cu un singur ochi în frunte, mare, bulbucat, cu labe și picioare păroase, îmbrăcați în cămeșoaie cenușii-murdare. Pasă-mi-te, ei se hrăneau cu cărbuni încinși și beau smoală topită. Pe la ora prânzului, Soare-Împărat trimitea un alt căpcăun cu un cuptor cu cărbuni încinși și un cazan cu smoală topită. Tainul fiecărui căpcăun era un făraș de cărbuni și un polonic de smoală topită. Bucuria lor era să opărească și
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
labe și picioare păroase, îmbrăcați în cămeșoaie cenușii-murdare. Pasă-mi-te, ei se hrăneau cu cărbuni încinși și beau smoală topită. Pe la ora prânzului, Soare-Împărat trimitea un alt căpcăun cu un cuptor cu cărbuni încinși și un cazan cu smoală topită. Tainul fiecărui căpcăun era un făraș de cărbuni și un polonic de smoală topită. Bucuria lor era să opărească și să transforme în scrum pe oricine se apropia de grădină. - Aoleu, zise Norocel, era să fim pârliți și opăriți! Hai
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
cu cărbuni încinși și beau smoală topită. Pe la ora prânzului, Soare-Împărat trimitea un alt căpcăun cu un cuptor cu cărbuni încinși și un cazan cu smoală topită. Tainul fiecărui căpcăun era un făraș de cărbuni și un polonic de smoală topită. Bucuria lor era să opărească și să transforme în scrum pe oricine se apropia de grădină. - Aoleu, zise Norocel, era să fim pârliți și opăriți! Hai acasă, las-o încolo de grădină! Nu vreau prințesa Primăvară! Asta este soarta noastră
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
mă regăsesc în abandonul tău de ocară, o ancoră mă prinde de gât și mă trage spre un țărm abrupt pe care se rostogolește cerul. În tine nu există nicio funie pe care nebunia mea să urce, doar niște ochi topiți ca smoala care curg în adânc de se învolbură valurile. Marea e în revoluție de moarte, pescărușii țipă a pustiu, de teamă mi se surpă cuvintele în gură, le înghit, scap teafăr și nu-mi vine să cred. Referință Bibliografică
SALVARE NOROCOASĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376410_a_377739]
-
mă regăsesc în abandonul tău de ocară, o ancoră mă prinde de gât și mă trage spre un țărm abrupt pe care se rostogolește cerul. În tine nu există nicio funie pe care nebunia mea să urce, doar niște ochi topiți ca smoala care curg în adânc de se învolbură valurile. Marea e în revoluție de moarte, pescărușii țipă a pustiu, de teamă mi se surpă cuvintele în gură, le înghit, scap teafăr și nu-mi vine să cred. Citește mai
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
mai mult Când mă regăsesc în abandonul tău de ocară,o ancoră mă prinde de gât și mă tragespre un țărm abruptpe care se rostogolește cerul.În tine nu există nicio funiepe care nebunia mea să urce,doar niște ochi topiți ca smoalacare curg în adâncde se învolbură valurile.Marea e în revoluție de moarte,pescărușii țipă a pustiu,de teamămi se surpă cuvintele în gură,le înghit, scap teafărși nu-mi vine să cred.... IV. LIBER SCHIMB, de Llelu Nicolae
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
mută a canapelei de pe hol. Să te privesc, o semimută lascivă scenă, dintr-un rol. O să-ți pictez cu empatie și-o pensulă muiată-n vin, Doriții nuri de o stafie, Ce-a înviat în sânu-ți plin. Aș bea absint topit în mure, Să-mi răcoresc câte-un vacant instinct ce va dori să-mi fure, Talentul meu nativ, de-amant. Când zorii se-ntâlnesc cu tușul din pletele păgânei ploi, Atunci voi termina retușul pe trupu-ți început de joi. Referință
NASTURI de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375883_a_377212]
-
iubite, ca mai plângCu boabe mari de roua ascunse-ntre petale.De-atâta cântec mut, tăcerile ... XVII. AI VREA..., de Corina Negrea , publicat în Ediția nr. 2116 din 16 octombrie 2016. Ai vrea... Răsare astrul nopții cu ochi rece, sticlos. Topite sunt distanțe sub pasul curios.. Străbați în mare grabă poteci întortocheate, Iar pasul tău ajunge pe culmi în negură-ngropate. Ai vrea s-așterni, flamand, petale, pe culoarea Care te ispitește și-ți tulbură mirarea... Însă te-oprești nedumerit, pe-o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
peste cristale efemere.. Și-ai vrea, ca far' de teamă, să regasești cuvântul Care, prin anotimpuri, îl risipește cu nostalgie, vântul. Tandrețea își ascute în taină penița, ca să ... Citește mai mult Ai vrea...Răsare astrul nopții cu ochi rece, sticlos.Topite sunt distanțe sub pasul curios.. Străbați în mare grabă poteci întortocheate,Iar pasul tău ajunge pe culmi în negură-ngropate.Ai vrea s-așterni, flamand, petale, pe culoareaCare te ispitește și-ți tulbură mirarea...Însă te-oprești nedumerit, pe-o margine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]