1,605 matches
-
de fapt, un Mireu, Mirău (< magh. nyirő „mestecăniș“), deformat, prin etimologie populară (fiind apropiat de apelativul miere). Învățătura care trebuie trasă din puținele exemple enumerate și din multe situații similare existente este că nu trebuie să „îngropăm“ prea ușor unele toponime, invizibile o perioadă, pentru că s-ar putea să descoperim, la un moment dat, că ele „supraviețuiesc“ sub diferite „travestiri“ dialectale, populare sau documentare. Evantaiul divers de „modele“ de viață înregistrate la diverse nume de locuri configurează totuși un specific evident
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ele „supraviețuiesc“ sub diferite „travestiri“ dialectale, populare sau documentare. Evantaiul divers de „modele“ de viață înregistrate la diverse nume de locuri configurează totuși un specific evident al „viețui rii“ numelor de locuri în raport cu apelativele comune. Este vorba de faptul că toponimele îmbătrînesc și dispar mai repede decît cuvintele comune (să ne gîndim numai la cele cîteva zeci de toponime păstrate din dacă ori latină, față de zecile de mii de cuvinte comune moștenite, și la puținătatea generațiilor de toponime turcești, neogrecești, germane
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
nume de locuri configurează totuși un specific evident al „viețui rii“ numelor de locuri în raport cu apelativele comune. Este vorba de faptul că toponimele îmbătrînesc și dispar mai repede decît cuvintele comune (să ne gîndim numai la cele cîteva zeci de toponime păstrate din dacă ori latină, față de zecile de mii de cuvinte comune moștenite, și la puținătatea generațiilor de toponime turcești, neogrecești, germane etc., față de multitudinea cuvintelor comune de aceleași origini) și se îmbolnăvesc mai grav și mai des decît acestea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de faptul că toponimele îmbătrînesc și dispar mai repede decît cuvintele comune (să ne gîndim numai la cele cîteva zeci de toponime păstrate din dacă ori latină, față de zecile de mii de cuvinte comune moștenite, și la puținătatea generațiilor de toponime turcești, neogrecești, germane etc., față de multitudinea cuvintelor comune de aceleași origini) și se îmbolnăvesc mai grav și mai des decît acestea („vindecîndu-se“ destul de greu și prezentînd „răni“ și „cicatrice“ care le „mutilează“). Despre numele de locuri romînești, în special Regulile
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
raportării masei de nume de locuri la istoria societății romînești, prin conturarea unei stratigrafii toponimice, corelată cu succesiunea marilor evenimente istorice și cu epocile pe care le-au trasat în evoluția societății romînești. În secvența următoare, vom urmări viețile unor toponime reprezentative, împreună cu implicațiile, interferențele și suprapunerile petrecute de-a lungul timpului care trasează un fel de „traiectorii“ exemplare care oglindesc de fapt, într-o bună măsură, destinele oamenilor trăitori pe aceste meleaguri. Tipologia numelor de locuri romînești Cercetarea din diverse
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
exonime (numele romînești ale unor topice din teritoriile altor limbi), nume de puncte de reper (arbori singuratici, fîntîni, poduri etc.). Fiecare dintre aceste grupări are cel puțin două subcategorii, în funcție de mărimea și de impor tanța obiectului geografic denumit: macrotoponime (sau toponime majore) și microtoponime (sau toponime minore). Complementară clasificării geografice în funcție de „colectivitatea de fenomene“ cuprinsă în topicul desemnat este clasificarea denumită de Iorgu Iordan onomasiologică, adică pornind de la aspectul natural ori social care a determinat contractarea raportului denominativ originar, clasificare folosită
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
topice din teritoriile altor limbi), nume de puncte de reper (arbori singuratici, fîntîni, poduri etc.). Fiecare dintre aceste grupări are cel puțin două subcategorii, în funcție de mărimea și de impor tanța obiectului geografic denumit: macrotoponime (sau toponime majore) și microtoponime (sau toponime minore). Complementară clasificării geografice în funcție de „colectivitatea de fenomene“ cuprinsă în topicul desemnat este clasificarea denumită de Iorgu Iordan onomasiologică, adică pornind de la aspectul natural ori social care a determinat contractarea raportului denominativ originar, clasificare folosită de către toponomaști o lungă perioadă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ori social care a determinat contractarea raportului denominativ originar, clasificare folosită de către toponomaști o lungă perioadă pentru descrierea și caracterizarea ansamblurilor toponimice mai extinse ori mai restrînse. Cele patru mari categorii astfel stabilite, care au fiecare mai multe subcategorii, disting toponime: topografice (natura și forma locu lui, acoperirea, însușirea, poziția față de punctele cardinale), sociale, istorice și psihologice. Clasificările numite lingvistice sunt mult mai numeroase și mai diverse decît cele geografice. Aspectele cele mai frecvent folosite drept criterii de clasificare sunt: structura
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Clasificările numite lingvistice sunt mult mai numeroase și mai diverse decît cele geografice. Aspectele cele mai frecvent folosite drept criterii de clasificare sunt: structura formativă (simple, derivate și compuse, numite și analitice), domeniul lexical de proveniență al formanților (apelative, antroponime, toponime), caracteristicile semantice (geomorfologice, floră, faună, cultură agricolă, căi de comunicație, construcții sau amenajări, aspecte social istorice etc.), derivative (sufixul -uș, -el, eț, -ior, -ișor, -uț, -uia, -uica, -ica, -ița etc.) sau gra maticale (singular > < plural, masculin > < feminin, nominativ > < genitiv > < acuzativ
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în primul rînd la categoriile referitoare la origine, teoreticienii se concentrează asupra tipologiei numelor de locuri în funcție de raporturile cu diferite clase de cuvinte sau de nume (de persoane, de exemplu), cercetătorii modului de formare a numelor se concentrează asupra structurii toponimelor etc. Poate fi elaborată o clasificare înglobatoare, de sinteză, a numelor de locuri, care să țină seama de aspectele esențiale privind statutul, originea, geneza, etimologia, evoluția și funcționarea acestora, precum și de raportul lor cu alte categorii de cuvinte sau de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
a toponimizării, putînd fi considerată, din unele puncte de vedere, definitorie sau, cu un termen „la modă“, prototipică. Cuvîntul intrat în procesul con ver siunii onimizante funcționează o perioadă, mai lungă sau mai scurtă, atît ca apelativ, cît și ca toponim, fiind, așa cum s-a spus, apelativ în funcție toponimică. În această etapă, greu de situat în timp, onimizarea este provizorie, „dublînd“ semnificarea. Ipostaza este întîlnită frecvent în toponimia minoră, iar criteriul de selectare a reperului topic identificator îl reprezintă, de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
vîrful unui munte“; borcoș, „apă amestecată cu nisip, noroi, care iese din pămînt“; bucium „restul de tulpină rămas în pămînt după tăierea copacului“; buceac, „loc cu tufăriș și rădăcini“; bunar, „izvor amenajat pentru băut apă sau pentru adăpat vitele“). Devin toponime, prin conversiune, și unele cuvinte comune derivate la nivel apelativ (înainte, deci, de a deveni nume proprii) din entopice primare, cu sufixe diminutivale sau colective, ori din antroponime (nume de grupuri umane formate prin deonimizarea unui nume de persoană important
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și de la un caz la altul. Unele dintre cazurile de conversiune onimizantă pot fi încadrate, din punctul de vedere al mutației semantice, în categoria figurii de stil numite sinecdocă, întrucît relația dintre referentul denumit de apelativ și cel denumit de toponimul omo nim este de „întreg pentru parte“ (mai exact: suprafață încon jurătoare pentru un punct din cadrul ei: Adăpătoare, Balaur, Bordei, Buduroi, Butuc, Butură, Punte, Tarniță etc.). Conversiunea interonimică înseamnă trecerea unui antroponim, fără modificări formale specifice, la statutul de toponim
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
toponimul omo nim este de „întreg pentru parte“ (mai exact: suprafață încon jurătoare pentru un punct din cadrul ei: Adăpătoare, Balaur, Bordei, Buduroi, Butuc, Butură, Punte, Tarniță etc.). Conversiunea interonimică înseamnă trecerea unui antroponim, fără modificări formale specifice, la statutul de toponim, în urma asocierii cu un referent topic aflat într-o anumită relație cu persoana purtătoare a numelui respectiv (proprietate, vecinătate cu proprietatea acestuia, întîmplare memorabilă etc.). Este o formă a transonimizării, prin care funcția de individualizare pe care o îndeplinește numele
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
asupra locului denumit, păstrînd, bineînțeles, pentru un timp și funcția de individualizare a persoanei. În această perioadă, numele respectiv poate fi considerat un antroponim în funcție toponimică. Prin dispariția persoanei, individualizarea topică devine dominantă sau chiar exclusivă. Astfel, geneza unor toponime ca Albota, Arnăutu, Andreana, Băranu, Doabra, Fîciuleasca, Băranca, Stoineasa s-a realizat printr-un transfer intraonimic, funcția de individualizare fiind transpusă din planul social în cel geografic, de la persoană la topic. Și toponimele încadrate acestei ipostaze pot fi confundate cu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
dominantă sau chiar exclusivă. Astfel, geneza unor toponime ca Albota, Arnăutu, Andreana, Băranu, Doabra, Fîciuleasca, Băranca, Stoineasa s-a realizat printr-un transfer intraonimic, funcția de individualizare fiind transpusă din planul social în cel geografic, de la persoană la topic. Și toponimele încadrate acestei ipostaze pot fi confundate cu alte ipostaze (conversiunea onimizantă a unor apelative, condensarea semantică onimizantă etc.), disocierea fiind realizabilă în fiecare caz în parte printr-o analiză specifică. Conversiunea intertoponimică înseamnă extinderea unui toponim asupra altui referent decît
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
persoană la topic. Și toponimele încadrate acestei ipostaze pot fi confundate cu alte ipostaze (conversiunea onimizantă a unor apelative, condensarea semantică onimizantă etc.), disocierea fiind realizabilă în fiecare caz în parte printr-o analiză specifică. Conversiunea intertoponimică înseamnă extinderea unui toponim asupra altui referent decît cel individualizat inițial, printr-un fel de metonimie sui-generis (ce doi referenți topici sunt alăturați, subordonați geografic etc.), fără modificări formale specifice. Cazurile nu sunt puține, explicația fiind pe de o parte individualizarea prin asociere spațială
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Sîrbi, Crișan etc. au fost transferate de la sate la ape. Specialiștii încadrează aceste situații într-un fenomen mai larg, transonimizarea, care înglobează și conversiunea interonimică prezentată anterior ca ipostază distinctă. O problemă dificilă pune eșalonarea în timp a celor două toponime identice formal, și anume: care este cel originar și care este cel rezultat prin transfer. Situațiile concrete pot fi uneori subsumate cu dificultate uneia dintre cele două categorii ușor confundabile, și aici fiind necesară o analiză riguroasă și nuanțată. Combinarea
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Situațiile concrete pot fi uneori subsumate cu dificultate uneia dintre cele două categorii ușor confundabile, și aici fiind necesară o analiză riguroasă și nuanțată. Combinarea cu particulariza torii lexicogramaticali reprezintă un mijloc pe care limba îl folosește pentru crearea unor toponime, prin restrîngerea sferei semantice a unui cuvînt, inclusiv dacă acesta este cuvînt comun, deci dacă are, prin specificul său, un sens generalizator (denumind o clasă de obiecte de același fel). Dintre particularizatorii lexicogramaticali descriși de GALR(Gramatica academică a limbii
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
după alți specialiști, analitic, adică format din mai multe cuvinte. Constituirea acestei formule se poate realiza în momentul toponimizării inițiale (primare), printr-o conversiune lexicogramaticală sui-generis, ori ulterior toponimizării inițiale, ca o modalitate de consolidare (potențare) a individualizării înfăptuite de toponimul originar, format dintr un singur cuvînt, care devine centrul sintagmei no minale toponimice. Apartenența unui nume compus la una sau la alta dintre subcategorii poate rezulta în urma unei analize specifice, coroborată cu examinarea statutului termenilor care alcătuiesc formația în discuție
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
presiunea sistemului (cîmpului, complexului) toponimic, care încadrează numele respectiv, într-o serie de repere topice individualizatoare. Suprapunerea sau intersectarea celor doi factori a determinat apariția unor formații care, analizate fără a se ține seama de specificul semantic și structural al toponimelor, pot crea impresia unor tautologii toponimice, cum au fost ele numite (Balta Jezerului, Apa Hududoiului, Drumu Colnicului, Dealu Piscului, Balta Lacului, Balta Ochiului, Coasta Cucii, Gîrla Gîldăului) sau a unor îmbinări ilogice din perspectiva limbii comune (Valea lu Scaun, Cioaca
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Coasta Cucii, Gîrla Gîldăului) sau a unor îmbinări ilogice din perspectiva limbii comune (Valea lu Scaun, Cioaca lu Gărgălie, Vîlceaua cu Ioana, Vîlceaua cu Pătru). Condensarea lexico-semantică onimizantă rezultă din intersectarea conversiunii și a combinării cu particularizatorii lexicogramaticali. Exemple de toponime apărute prin condensarea lexico semantică onimizantă: Larga, Scurta, Adînca, Strîmba, Roșia, Săratu, Borborosu, Vechea, Mănosu, Leordoasa, Romîneasca. Structura în care funcționează aceste toponime este simplă, monomembră, dar în subsidiar este presupusă ori chiar a funcționat o perioadă ca formație compusă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
cu Pătru). Condensarea lexico-semantică onimizantă rezultă din intersectarea conversiunii și a combinării cu particularizatorii lexicogramaticali. Exemple de toponime apărute prin condensarea lexico semantică onimizantă: Larga, Scurta, Adînca, Strîmba, Roșia, Săratu, Borborosu, Vechea, Mănosu, Leordoasa, Romîneasca. Structura în care funcționează aceste toponime este simplă, monomembră, dar în subsidiar este presupusă ori chiar a funcționat o perioadă ca formație compusă din care făcea parte și termenul aflat acum în funcție toponimică. Acesta îndeplinea în formația respectivă rolul de particularizator, preluînd ulterior funcția denotativă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
respectivă rolul de particularizator, preluînd ulterior funcția denotativă îndeplinită de fostul „cap“ sau „centru“ al grupului nominal și condensînd-o în propria valență individualizatoare. Astfel, Valea Largă > Larga, Tarlaua Scurtă > Scurta, Apa Roșie > Roșia, Balta Sărată > Sărata etc. În felul acesta toponimul rezultat prin condensare, cumulează forța descrierii apelativului originar, „retras“ din formulă, dar presupus mintal la auzul nucleului rămas în funcțiune, și efectul individualizării prin particularizatorul rămas ca termen unic. În multe cazuri, pot fi identificați sau reconstituiți cu aproximație denotatorii
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
fi identificați sau reconstituiți cu aproximație denotatorii inițiali pe care a fost „altoită“ individualizarea, părăsind apoi formația, poate și din necesitatea de a intra în seria numelor monomembre din complexul toponimic integrator. Derivarea toponimică desemnează procedeul prin care, de la un toponim existent se formează, prin adăugarea unui sufix, un toponim nou, care individualizează de regulă un topic aflat în relație de apropiere, subordonare, apartenență etc. cu topicul desemnat de toponimul-bază. Criteriile necesare pentru încadrarea unui nume în această ipostază, care aparține
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]