503 matches
-
fiind retrase pentru ca să facă față atacului de pe frontul german. În ZOAA mai acționau doar 70 de avioane de vânătoare, 40 de bombardiere și 20 de avioane de recunoaștere. Lor li se adăugau 28 de bombardiere, 38 de avioane lansatoare de torpile și 14 avioane de vânătoare ale marinei și 3 avioane de vânătoare și 30 de alte aparate de zbor cantonate în Corsica. Estimările italiene se ridicau la peste 2.000 de avioane franceze pe frontul din Alpi și Mediterana, la
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
are șansa unui atac încununat de succes împotriva vaselor franceze. Când "Calatafimi" se poziționa pentru atac, a fost reperat de distrugătoarele franceze, care au deschis focul. Focul distrugătoarelor franceze a avariat coca torpilorului, dar italienii au reușit să lanseze patru torpile, care însă și-au ratat țintele. Un nou atac al torpilorului italian împotriva crucișătoarelor "Colbert" și "Dupleix" a eșuat, iar "Calatafimi" s-a retras în portul Genova. După ce cuirasatele s-au retras în afara zonei de acțiune a tunurile italiene, distrugătoarele
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
vedete rapide torpiloare (MAS, "Motoscafo armato silurante") aflată în misiune de patrulare a primit sarcina interceptării forței navale franceze. Vedeta "MAS539" a reușit să ajungă la mai puțin de 200 m de cuirasatele "Algérie" și "Foch", de unde și-a lansat torpilele, fără succes însă. În timp ce francezii se retrăgeau, "MAS534" și "MAS538" au lansat câte două torpile împotriva cuirasatelor franceze, și în aceste cazuri fără succes . Vedeta "MAS535" a suferit avarii ușoare și pierdut trei membri ai echipajului datorită focurilor de răspuns
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
interceptării forței navale franceze. Vedeta "MAS539" a reușit să ajungă la mai puțin de 200 m de cuirasatele "Algérie" și "Foch", de unde și-a lansat torpilele, fără succes însă. În timp ce francezii se retrăgeau, "MAS534" și "MAS538" au lansat câte două torpile împotriva cuirasatelor franceze, și în aceste cazuri fără succes . Vedeta "MAS535" a suferit avarii ușoare și pierdut trei membri ai echipajului datorită focurilor de răspuns ale francezilor. Întreaga forță franceză de atac s-a retras conform planurilor și a intrat
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
unui bombardament susținut și eficient”, deși comandanții au admis mai târziu că „rezultatele focului împotriva țărmului... au fost aproape nule, cauzând pagube lipsite de importanță”. Echipajul de pe "Calatafimi" au crezut că „strălucirea proiectilelor care au atins "Albatross" au marcat detonarea torpilelor de la bord”. Această presupunere a fost utilizată în scop propagandistic și „a creditat forțele de coastă italiene cu o aură exagerată de eficiență”. Acțiunile marinei militare au fost însoțite de bombardamentele efectuate de "Armée de l'Air" împotriva aerodromurilor italiene
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
le sau torpilele ("Torpedinidae") sunt o familie de pești cartilaginoși marini din oceanul Atlantic (inclusiv Marea Mediterană), Indian și Pacific, cu corpul discoidal, turtit dorsoventral, înzestrate cu organe electrice care produc descărcări electrice cu care își ucid prada. le sunt pești cu corp moale
Torpedinide () [Corola-website/Science/330477_a_331806]
-
este uniform închisă, sau cu tot felul de ornamente deschise și închise la culoare (oceli, pete, plaje sau marmoraje) pe diferite nuanțe în brun; suprafața ventrală este albă, de multe ori cu discul și înotătoarele pelviene mărginite de culori închise. Torpilele sunt răspândite în apele temperate, tropicale și subtropicale ale Oceanului Atlantic, Pacific și cel Indian; sunt foarte abundente, în special în regiunile tropicale și subtropicale. Ele trăiesc în regiunile platoului continental la o adâncime de aproximativ 100 m, dar mai ales
Torpedinide () [Corola-website/Science/330477_a_331806]
-
Pacific și cel Indian; sunt foarte abundente, în special în regiunile tropicale și subtropicale. Ele trăiesc în regiunile platoului continental la o adâncime de aproximativ 100 m, dar mai ales în apele de mică adâncime sau apele de coastă; unele torpile au fost observate până la o adâncime de 350 m. Torpilele sunt pești cartilaginoși, adaptați la viața bentonică. În mod obișnuit, ele sunt inactive pe fundurile moi ale oceanelor, adesea îngropate în nisip sau mâl, sau înotă alene; totuși, unele specii
Torpedinide () [Corola-website/Science/330477_a_331806]
-
regiunile tropicale și subtropicale. Ele trăiesc în regiunile platoului continental la o adâncime de aproximativ 100 m, dar mai ales în apele de mică adâncime sau apele de coastă; unele torpile au fost observate până la o adâncime de 350 m. Torpilele sunt pești cartilaginoși, adaptați la viața bentonică. În mod obișnuit, ele sunt inactive pe fundurile moi ale oceanelor, adesea îngropate în nisip sau mâl, sau înotă alene; totuși, unele specii (de exemplu, "Torpedo nobiliana") pot efectua migrații sezoniere, deplasându-se
Torpedinide () [Corola-website/Science/330477_a_331806]
-
bentonică. În mod obișnuit, ele sunt inactive pe fundurile moi ale oceanelor, adesea îngropate în nisip sau mâl, sau înotă alene; totuși, unele specii (de exemplu, "Torpedo nobiliana") pot efectua migrații sezoniere, deplasându-se în cazul acesta prin apă Hrana torpilelor lor constă din pești și nevertebrate care trăiesc pe funduri. Cu ajutorul organele lor electrice, ale căror descărcare (45 volți) crește cu dimensiunea specimenului, torpilele pot paraliza prada care trece prin apropiere sau se apăra împotriva unui eventual prădător. Înotătoarele ventrale
Torpedinide () [Corola-website/Science/330477_a_331806]
-
de exemplu, "Torpedo nobiliana") pot efectua migrații sezoniere, deplasându-se în cazul acesta prin apă Hrana torpilelor lor constă din pești și nevertebrate care trăiesc pe funduri. Cu ajutorul organele lor electrice, ale căror descărcare (45 volți) crește cu dimensiunea specimenului, torpilele pot paraliza prada care trece prin apropiere sau se apăra împotriva unui eventual prădător. Înotătoarele ventrale ale masculilor formează pterigopodii. Torpedinidele sunt pești vivipari, aplacentari. "Torpedo marmorata" face obiect unui pescuit artizanal. "Torpedo nobiliana" și "Torpedo torpedo", sunt capturate ocazional
Torpedinide () [Corola-website/Science/330477_a_331806]
-
sau se apăra împotriva unui eventual prădător. Înotătoarele ventrale ale masculilor formează pterigopodii. Torpedinidele sunt pești vivipari, aplacentari. "Torpedo marmorata" face obiect unui pescuit artizanal. "Torpedo nobiliana" și "Torpedo torpedo", sunt capturate ocazional cu drage, năvoade, plase, paragate și undițe. Torpilele sunt prezente regulat pe piețele din Marea Tireniană și Tunisia ("Torpedo marmorata" și "Torpedo torpedo"), din Marea Adriatică, Sicilia și Tunisia ("Torpedo marmorata"), rar în alte părți; ele sunt comercializate în stare proaspătă, dar respinse în unele țări (Grecia, Maroc, Cipru
Torpedinide () [Corola-website/Science/330477_a_331806]
-
echipajele germane nu erau antrenate, iar avioanele nu erau echipate să atace țintele navale aflate în mișcare, în special distrugătoarele și vasele torpiloare rapide. Luftwaffe nu era dotată nici cu bombe penetrante ale blindajelor navale și nu fuseseră dotate cu torpile, esențiale în lupta cu vasele mari. Luftwaffe a desfășurat 21 de atacuri împotriva unor vase toropiloare mici în timpul Bătăliei Angliei fără să reușească să scufunde măcar una. Britanicii aveau între 700 și 800 de vase torpiloare și vedete rapide, care
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
a lucrat peste 20 de ani. S-a pensionat pe motiv de boală în 1976, înainte de a avea vârsta legală. Scrierile sale au fost traduse în limbile română, rusă, sârbă și germană. Trei volume de povestiri ("Conștiința", 1953, "Rugina", 1955; "Torpila", 1958) și patru romane ("Prima zăpadă", 1962; În fum și în lumină", 1963, "Sub rădăcini", 1966; Omul coborât pe pământ", 1967) au fost traduse în limba română de Mihnea și Kati Fuiorescu, Nicolae Crișan și Constantin Olariu. În fum și
Ferenc Papp (traducător) () [Corola-website/Science/335337_a_336666]
-
s-au dovedit la fel de dezastruoase din punct de vedere a pierderilor, dar pe de altă parte au reușit, forțând portavioanele japoneze să-și țină punțile goale pentru operațiunile de apărare contra avioanelor americane atacatoare, neputând să pregătească un contraatac cu torpile împotriva portavioanelor americane. Multe din avioanele de vânătoare Zero japoneze și-au terminat combustibilul și muniția, doborînd ultimii atacatori americani deasupra lui "Hiryū", cănd bombardierele în picaj de Enterprise și Yorktown au atacat, provocând incendii enorme la bordul celor trei
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
apropia de Horneț, avionul în mod deliberat s-a prăbușit pe portavion, omorând șapte persoane și incendiind puntea cu combustibilul aprins. Între timp o formație de avioane torpiloare Nakajima B5N „Kate" au atacat Horneț și l-au lovit cu două torpile, care au deteriorat grav sistemele electrice și motoarele. Portavionul oprindu-se, un alt „Val" lovit s-a prăbușit în mod deliberat pe babordul lui Horneț, lângă prora. Cu motoarele scoase din funcțiune, Horneț a fost în imposibilitatea de a lansa
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
Căpitanul Charles P. Mason a fost ultimul om de la bord, care a părăsit navă, iar supraviețuitorii au fost repede culeși de distrugătoare din escorta. Navele de război americane au încercat să sabordeze portavionul lovit, care a fost lovit cu noua torpile, multe dintre care nu au explodat, și peste 400 de lovituri de la tunurile de 5 țoli de pe distrugătoarele Mustin și Anderson. Distrugătoarele au plecat atunci când o formație de nave japoneze a intrat în zonă. După ce japonezii au găsit portavionul care
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
Doolittle, japonezii au considerat Horneț că trofeu de război încercând să-l tracteze, dar au decis repede, că este prea deteriorat pentru a putea fi tractat. Distrugătoarele japoneze Makigumo și Akigumo în cele din urmă au scufundat Horneț cu patru torpile de 24 de țoli. La ora 01:35, 27 octombrie 1942, Horneț a fost în cele din urmă scufundat cu pierderea a 140 de marinari. Horneț a fost șters din Registrul Naval la 13 ianuarie 1943. Cu toate acestea, numele
USS Hornet (CV-8) () [Corola-website/Science/331708_a_333037]
-
mari de submarine japoneze din zonă. La 31 august, portavionul Saratoga a fost torpilat de submarinul japonez I-26 și a fost scos din acțiune pentru trei luni pentru reparații. La 14 septembrie, USS Wasp a fost lovit de trei torpile trase de submarinul japonez I-19 în timp ce escorta un mare convoi care se îndrepta spre Guadalcanal pentru aprovizionare și aproape a intrat în lupta cu două portavioane japoneze Shōkaku și Zuikaku (care s-au retras chiar inainte că avioanele celor
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
spre Guadalcanal pentru aprovizionare și aproape a intrat în lupta cu două portavioane japoneze Shōkaku și Zuikaku (care s-au retras chiar inainte că avioanele celor doi adversari să intre în raza de acțiune a adversarilor). Cu avarii serioase de la torpila, echipele de reparații de pe Wasp au fost în imposibilitatea de a controla incendiile mari care au urmat, astfel că portavionul a fost abandonat și sabordat. Deși Statele Unite aveau acum un singur portavion operațional ("Horneț") în Pacificul de Sud, aliații mențineau
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
primul grup de atac, care s-au separat de grupul lor, nu au găsit portavioanele japoneze și în cele din urmă s-au întors spre "Horneț". Pe drumul de întoarcere au atacat crucișătorul greu japonez Tone, ratându-l cu toate torpilele lor. TBF-urile din formația celui de-al doilea atac american de pe "Enterprise" nu au putut localiza portavioanele japoneze și în schimb au atacat crucișătorul greu japonez "Suzuya" din formația lui Abe, fără să provoace pagube. Aproximativ în același timp
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
și răspândind combustibil de avion aprins pe punte. În același timp au atacat bombardierele în picaj, cele 20 de bombardiere torpiloare se apropiau de "Horneț" din două direcții diferite. În ciuda pierderilor grele de la focul antiaerian, avioanele torpiloare au lansat două torpile, care au lovit partea laterală a portavionului "Horneț" între 09:13 - 09:17, lovind motoare ei. Cum Horneț a început să piardă din viteza, un bombardier japonez lovit s-a apropiat și intenționat s-a prăbușit în partea laterală a
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
avioane de vânătoare Wildcat care au doborât trei dintre și au avariat un al patrulea. Incendiat, al patrulea avion avariat s-a prăbușit intenționat pe distrugătorul Smith, incendiind navă și ucigând 57 de oameni din echipaj. Pentru a înrăutăți lucrurile, torpila de pe acest avion nu a explodat la impactul inițial, dar a explodat la scurt timp după aceea, provocând daune și mai mari. Focul părea inițial incontrolabil până când comandantul distrugătorului a ordonat că distrugătorul să se plaseze în siajul cuirasatului USS
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
stropii mari ajutând la stingerea incendiului. Smith și-a reluat apoi rolul, trăgând cu armele anti-aeriene rămase în avioanele torpiloare care mai atacau navele. Avioanele torpiloare rămase au atacat portavioanele "USS Enterprise", Dakota de Sud și crucișătorul Portland, dar toate torpilele lor au ratat sau au rămas neexplodate, fără să producă pagube. Atacul s-a terminat la ora 10:53; nouă din cele 16 avioane torpiloare au pierit în acest atac. După suprimarea celor mai multe incendii de la bord, la 11:15 "Enterprise
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
pe punctul de a restabili parțial capacitatea de deplasare a portavionului , dar la ora 15:20, o a doua formație de atac de pe Junyō a sosit, și cele șapte avioane torpiloare au atacat portavionul aproape staționar. Deși șase dintre avioanele torpile au ratat țintă, la ora 15:23 o torpila a lovit "Horneț" la mijlocul navei cu o lovitură fatală. Torpila a distrus reparațiile la sistemul de energie electrică și a provocat inundarea serioasă a navei și o înclinare de 14°. Fără
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]