2,344 matches
-
nostru este mesajul romanului. Numai la zece ani după apariția romanului 1984 de George Orwell, un intelectual român întreprinde, cu mijloacele literaturii de ficțiune, o analiză lucidă și temeinică a stalinismului. Orwell este îndeobște apreciat pentru viziunea sa premonitorie despre totalitarism comunist, dar această viziune - prea rece, prea calculată - pălește pe lângă imaginile pline de sevă, de senzații puternice, de amănunte concrete, din romanul lui I. Eremia care a făcut o experiență personală cu funcționarea acestui sistem. Alegoria lui Orwell trimite la
O antiutopie românească by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/7526_a_8851]
-
reîntoarcere la forme de mult întrecute; el este totuși real și se înseamnă într-o linie ascendentă, chiar cînd e curmat de secole de involuțieť". În situația societății românești, cu o evoluție brutal întreruptă de o jumătate de veac de totalitarism, continuitatea lui Aristarc a jucat un rol salvator. Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, I.Negoițescu întrupează lamura criticii noastre contemporane, chiar dacă le-a fost dat a se rosti în bună parte ori integral de pe baricadele exilului, alături de cîțiva critici mai tineri
Eternul Aristarc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7315_a_8640]
-
le explicăm comportarea? Pe de-o parte, e un gen de joc periculos, de "sport extrem" al celor ce-și propun a devia de la "mainstream-ul intelectului național", pe de altă parte, e un amoralism cinic, posibil tot un rod al totalitarismului, sublimat, trecut prin retortele unei intelectualizări care în unele medii academice occidentale are aerul unui "joc cu mărgelele de sticlă", însă care într-o țară ex-comunistă poate revolta. Un aer de incredibilă ireverență, o impertinență nici măcar cu toate prilejurile sofisticată
O carte bizară by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7619_a_8944]
-
les jamais-fiancés". Ritmul se pierde, textul se modifică în substanța lui: "noi care nu suntem funcționari, care nu am fost, nu suntem și nu vom fi niciodată logodnici"... Textul Monicăi Lovinescu este și literatură, și do-cu-ment autobiografic, și radiografie a totalitarismului. Este cert că nu a izvorât dintr-o ambiție literară. El nu descrie o stare de lucruri, precum celebrele romane ale lui Koestler, Întuneric la amiază (publicat în 1940), sau Orwell, O mie nouă sute optzeci și patru (publicat în 1949
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
lucru. Proza ei nu are desfășurare epică (ci dramatică), nu propune explicații, nu analizează, ci exprimă tensiunea absurdului deja instalat, cu care nu se mai poate lupta, care și-a produs deja mutanții. Este scrisă din interiorul atmosferei irespirabile a totalitarismului, nu prin opoziție dinafară la ea, cum era cazul la Koestler și Orwell. Cred că ar trebui pusă față în față mai degrabă cu așa-zisa literatură proletcultistă, dar și cu cele mai banale buletine de știri ori statistici comuniste
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
potrivit). Bineînțeles că există o uriașă diferență între produsele proletcultismului și lumea pe dos din prozele Monicăi Lovinescu - și aceea este arta. Absurdul se transfigurează prin scris. Dar există și o uriașă asemănare - autenticitatea. Și unele, și celelalte, exprimă realitatea totalitarismului din interiorul ei. Plecată cu o bursă la Paris din 1947, fiica lui Eugen Lovinescu a rămas, prin lecturi și coșmaruri, legată de Bucureștiul care o îngrozea, dar în care spera să se întoarcă, în eventualitatea că ar fi căzut
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
cazuri umane de o complexitate pentru care tribunalele nu au și n-ar trebui să aibă competențe. Cred însă în judecata nuanțată a cercetătorilor, care vor trebui să pună toate accentele necesare, avertizați asupra mecanismelor fricii, asupra distorsiunilor generate de totalitarism asupra abisalității umane etc. Foștii informatori sunt singurii români pentru care decembrie 1989 nu a fost ocazia unei eliberări: pentru ei pedeapsa nu are termen de prescripție, fie că au fost deconspirați, fie că nu (dar ziua deconspirării poate veni
Un trecut care nu trece by Vasile Popovici () [Corola-journal/Journalistic/7146_a_8471]
-
ca să înțelegem nedreptatea ce i s-a făcut în anii studenției și nedreptatea ce i se tot face la nesfârșit, fiindcă e o nedreptate continuă, după publicarea dosarului de informator? Tinerii de azi din presă, care nu au cunoscut coșmarul totalitarismului, dar se grăbesc să condamne, adesea la ordin, au desigur o tresărire de superioritate în fața acestei execuții publice. Ei sunt desigur mai buni decât Carol Sebastian. Deconspirați, unii preferă să se retragă total din spațiul public, alții se apără (cel
Un trecut care nu trece by Vasile Popovici () [Corola-journal/Journalistic/7146_a_8471]
-
gratulase pe Mircea Cărtărescu și, în genere, pe scriitorul român în comunism. Vă propun o precauție preliminară: există riscul ca, aplecându-ne exclusiv asupra raportului intelectualului cu puterea, să-i nesocotim tocmai pe cei care s-au opus cu adevărat totalitarismului. Mă gândesc la toți oponenții care au murit sau au intrat în închisorile comuniste, începând cu partizanii, trecând prin elita politică și terminând cu ultimul țăran care s-a împotrivit colectivizării. Aveți perfectă dreptate. Numai că, dacă noi vorbim îndeobște
Pornind de la Herta Müller despre tăcere, cărți, frică și „opoziție deschisă“ în comunism - Dialog cu Gabriel Liiceanu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6000_a_7325]
-
aceea a criticii. Au fost, în același timp, opere valoroase estetic și opere de consum. Aspectul comercial al artei este de cele mai multe ori distinct de acela propriu vorbind estetic. Regimurile comuniste au reușit paradoxul de a le împăca. Iată cum totalitarismul a contribuit la apariția unei arte adevărate care s-a născut ca reacție la cenzură. A fost necesară, desigur, relaxarea ideologică de după denunțarea de către Hrușciov a stalinismului în 1956. Breșa s-a dovedit imposibil de colmatat în deceniile de după Congresul
Miza în artă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5952_a_7277]
-
a atribuirii unui pașaport rus unui mare actor francez care, în plus, l-a jucat și pe Rasputin. A atrage atenția și a ocupa spațiul mediatic nu înseamnă însă și a convinge. Pregnanta este și latura dureroasă pentru memoria victimelor totalitarismului și sovietismului. Franța a furnizat, încă din anii '20, o lungă lista de intelectuali și scriitori fascinați de sovietism și de complexele lui caractere, convinși că soarele progresului "răsare de la răsărit". Gerard Depardieu se înscrie acum și el, din păcate
"Afacerea Depardieu", cu iz de manipulare politică by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/57053_a_58378]
-
de Cultură și de Cercetare Umanistă de la Venezia a sărbătorit împlinirea a 80 de ani de la înființare, din momentul în care Nicolae Iorga a făcut demersurile pentru cumpărarea acestui sediu de către statul român, am aflat nu fără mirare că deceniile totalitarismului comunist din România au constituit o veritabilă pată albă în activitatea Institutului. Printre prietenii de la Casa Romena am avut bucuria de a-i fi întâlnit pe doamna Flavia și domnul Luca Mognetti Cordioli, proprietarii unui somptuos nivel din Palazzo Gradenigo
Enescu - 130 - Muzica maestrului la Veneția by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5716_a_7041]
-
interlocutorilor săi se aflau tranziția, bineînțeles, de unde am plecat în decembrie 1989 și unde sperăm să ajungem; crizele din societatea românească și din lume, cele de ieri, adică de dinainte de comunism, și cele de azi, de după comunism, trăite de fiecare; totalitarismul, cu părțile sale bune (dacă se poate vorbi și de așa ceva) și rele, cum este sigur că a avut; integrarea în comunitatea europeană, în mecanismele și în instituțiile europene, tendință și veche și nouă în România; riscurile democrației; globalizarea și
În labirintul tranziției (I) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5727_a_7052]
-
culturale ale săptămânii, site-ul postului public de radio britanic, BBC, citează un necrolog al arhitectei Casei Poporului, Anca Petrescu, realizat de cotidianul britanic Daily Telegraph. Autorul materialului descrie construcția cerută de Nicolae Ceaușescu drept cel mai mare kitsch al totalitarismului realizat de "poate cel mai prost arhitect din lume". Daily Telegraph reușește să mențină pulsul necrologului ca gen de presă, cu materiale bine documentate despre lideri mondiali, vedete sau persoane mai puțin cunoscute, dar cu o istorie ce merită cercetată
BBC: Anca Petrescu, cel mai prost arhitect din lume? by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/63088_a_64413]
-
Alex Goldiș Nicolae Mecu, G. Călinescu față cu totalitarismul, Editura Dacia XXI, Cluj-Napoca, 236 p. Dacă stăm să ne gândim bine, G. Călinescu e una dintre cele mai mistificate și folclorizate figuri ale literaturii române de secol XX. Sigur că, pe lângă personalitatea proteică și neverosimila forță creatoare, contextele politice
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]
-
cu seriozitate întregul teritoriu al textelor călinesciene, oricât de accidentat de capriciile autorului sau de istoria însăși. Toate aceste calități îl îndreptățesc pe harnicul editor să iasă pentru o clipă din culise să depună mărturie, în G. Călinescu față cu totalitarismul, cu privire la una dintre cele mai fierbinți teme postdecembriste. Relativul disconfort stilistic afișat în G. Călinescu față cu totalitarismul (concizia e vecină aici cu timiditatea și cu mizantropia) nu face decât să sporească credibilitatea cărții: editorul nu simte nevoia să se
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]
-
aceste calități îl îndreptățesc pe harnicul editor să iasă pentru o clipă din culise să depună mărturie, în G. Călinescu față cu totalitarismul, cu privire la una dintre cele mai fierbinți teme postdecembriste. Relativul disconfort stilistic afișat în G. Călinescu față cu totalitarismul (concizia e vecină aici cu timiditatea și cu mizantropia) nu face decât să sporească credibilitatea cărții: editorul nu simte nevoia să se exprime public decât atunci când are ceva cu adevărat important de spus. Și, din multe puncte de vedere, volumul
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]
-
face un program din eludarea propriei subiectivităț i, gata să se pună, așa cum mărturisește autorul într-un apendice confesiv, „în serviciul altcuiva, adică al unui mare scriitor”. Echilibrul, atenția la nuanțe, luciditatea scrupuloasă și discreția din G. Călinescu față cu totalitarismul sunt, până la urmă, garanții că ieșirile silite ale lui Nicolae Mecu din bibliotecă pe piața editorială ne privesc pe toți.
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]
-
sugestie: traducînd, adică, o stare de așteptare tensionată, sau de o contemplație liniștită și senină, sau o incertitudine îngrijorată, sau o prezență copleșitoare a tainei”. Solemnitatea olimpică pe care o degaja persoana lui Blaga, inclusiv în anii de restriște ai totalitarismului, se leagă neîndoios de aerul grav al stilului său speculativ, de „oficierea” lirică. Însemnarea lui Alexandru Husar e riguros la obiect: „Starea de spirit a unei statui, atitudinea sa de o princiară noblețe, care-l impunea printre oameni statuar, chiar
Blaga în evocări by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5245_a_6570]
-
Revista revistelor pe foarte scurt De citit neapărat articolele din 22 nr.37 despre reforma școlii și, nu în ultimul rând, interviul ministrului Daniel Funeriu; și tot acolo, polemica dintre Ion Vianu și Ștefan Racovitză pe tema unui muzeu al totalitarismului, în legătură cu care, dacă ne este îngăduită o părere fără argumente, care pot fi găsite într-un „Ochi magic” mai vechi, noi credem că dreptatea este de partea lui Ștefan Racovitză; articolul spiritual și temeinic semnat de Caius Dobrescu în Observator
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5249_a_6574]
-
la Wroclaw, iar un cristian oferă informații despre tabăra de creație pentru tineri scriitori de la Săvârșin. Ovidiu Pecican scrie despre „Regele Mihai între 1940 și 1944”, Paul Cernat semnează o cronică la volumul lui Nicolae Mecu, G. Călinescu față cu totalitarismul, iar Adina Dinițoiu comentează cartea de versuri Fără titlu de Cosmin Perța. Ioana Ieronim și Ioana Paverman susțin rubrica de carte străină, Geo Șerban reamintește cine este Aurel Bauh, Adrian-Silvan Ionescu ne face cunoscut „un splendid album” apărut la Iași
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5249_a_6574]
-
ar trebui să fie consacrat tuturor dictaturilor din România secolului trecut (și anume, dictatura regală, începută la 27 februarie 1938, apoi dictatura legionaroantonesciană, cea antonesciană și cea comunistă, o clonă după dictatura stalinistă). Ion Vianu le consideră pe toate patru totalitarisme. Iar Ștefan Racovitză distinge între dictaturi (primele trei) și totalitarism (comunismul). El aduce în sprijinul său nume mari ale filosofiei politice și ale științelor politice ca Hanah Arendt, Raymond Aron, Jean-François Revel, Alain Besançon, Léon Poliakoff, Stéphane Courtois și observă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5264_a_6589]
-
trecut (și anume, dictatura regală, începută la 27 februarie 1938, apoi dictatura legionaroantonesciană, cea antonesciană și cea comunistă, o clonă după dictatura stalinistă). Ion Vianu le consideră pe toate patru totalitarisme. Iar Ștefan Racovitză distinge între dictaturi (primele trei) și totalitarism (comunismul). El aduce în sprijinul său nume mari ale filosofiei politice și ale științelor politice ca Hanah Arendt, Raymond Aron, Jean-François Revel, Alain Besançon, Léon Poliakoff, Stéphane Courtois și observă: „Dar a le aduce pe toate [dictaturile, precizarea noastră] la
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5264_a_6589]
-
a le aduce pe toate [dictaturile, precizarea noastră] la cel mai mare numitor comun este un abuz epistemologic și, în același timp, o eroare care nu servește nimănui și la nimic.” Nu știm dacă se cade să punemsemnul egalității între totalitarismul comunist și celelalte dictaturi din istoria noastră recentă. Probabil nu: pentru noi, comunismul le-a întrecut în rău pe celelalte. Dar de un lucru suntem siguri: un Muzeu al Comunismului la București (pe lângă cel de la Sighet), muzeu care să ne
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5264_a_6589]
-
de valorile și atitudinile occidentale 4. Trebuie însă să reținem faptul că, în măsura în care paradigma postmodernismului internațional este articulată în jurul experiențelor occidentale, teoreticienii occidentali ignoră experiența istorică a fostelor țări comuniste sau manifestă o înțelegere simplistă a destinului unei culturi sub totalitarismul comunist, așa cum face Terry Eagleton când declară că „Mao a fost tot atât de străin de socialism ca și Newt Gingrich”5, trasând o paralelă dubiosă între maoism și noul conservatorism al lui Gingrich. Condițiile socioculturale în Europa Răsăriteană, atât înainte cât
Paradigme în culturile literare – postmodernism, postcomunism, postcolonialitate și translingvism – by Marcel Cornis-Pope () [Corola-journal/Journalistic/5440_a_6765]