561 matches
-
Andreea Răsuceanu Dumitru Crudu, Un american la Chișinău, CDPL, 2013, 316 pag. Deși ultimul roman al lui Dumitru Crudu se numește Un american la Chișinău, povestea e mai ales a unui basarabean trăitor în România, Anton Șleahtițchi, poet și jurnalist la un ziar din Brașov. Cum acțiunea se petrece în anii 90, în text persistă mereu impresia unui defazaj, a unui déjà-vu, iar lumea lui Anton, privit cu ostilitate în Moldova, unde e
Un basarabean în România by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3109_a_4434]
-
cu trei mâini. Icoana se află imediat la intrare, în partea de nord a zidului bisericii mănăstirești. Situația se schimbă cumva înspre mai bine, fiindcă în 1805 se construiește din piatră conacul mănăstirii Baziaș. Dar, în 1848, cei nouă călugări trăitori la mănăstirea Zlatița vor fi martori oculari ai incendierii lăcașului lor sfânt de către ostașii Batalionului 9 honvezi, aflați sub comanda maiorului Karl von Abancurt, ca represalii la incendierea unor mori de pe Nera și Iaruga de către armata sârbă. Drept urmare, călugării se
Agenda2004-51-04-d () [Corola-journal/Journalistic/283173_a_284502]
-
vor gîndi diferit: separînd conștiincios disciplinele cu pricina. Îl las la o parte pe M. Dragomirescu, perfect convins că istoria literară nu poate pretinde să fie o știință (argumentul este însă extraordinar: avînd în vedere personalitatea omenească, pe omul practic, trăitor într-un mediu anumit, si nu personalitatea artistică, adică pe omul care creeaza, istoria se situează principial în afara sferei literaturii), ca să-l citez pe Ovid Densusianu, autor el însuși al unei, inca valide, Istorii a literaturii române moderne: În accepțiunea
Conceptul de istorie literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18048_a_19373]
-
compozitori? Evident, aceasta este o altă discuție pe care, vrând-nevrând, trebuie să o deschid, iată, în urma vizionării unui concert în care am fost intoxicat de tonul encomiastic prin care caietul-program susținea genialitatea lui Leon Dudley, alias Kaikhosru Shapurji Sorabji, compozitor trăitor în spațiul britanic, născut în 1892 și mort în 1988 care, chipurile, este evitat cu premeditare, nu pentru că muzica lui nu ar însemna unul dintre momentele de maxim interes din componistica secolului 20, ci pentru că, vezi Doamne, pune mari probleme
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]
-
urmează cursul determinărilor lăuntrice: elanuri, ezitări, oboseală, reînfiripări ale atracției reciproce, din nou elanuri și tot astfel. Sunt însă și determinările din afară de luat în seamă. Și încă mult. Colegi de slujbă într-un institut de proiectare, cei doi sunt trăitori ghinioniști, cum Maia constată, în vremuri pe care nu au putut să le aleagă („Mi s-a întâmplat să mă nasc în zorii dictaturii proletariatului, să divorțez și să mă îndrăgostesc de alt bărbat în plină dictatură ceaușistă. Ghinionul meu
Identitate recuperată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4736_a_6061]
-
binecuvântate din vechime, dovedind că e cu putință a trăi în virtute, după buna rânduială lăsată de bunii părinți, care mizau pe cumințenie și ascultare. Bucuria mea rară, a vedea că se întâmplă astăzi un lucru despre care un preot trăitor la începutul celuilalt veac scria că nu mai există demult, abandonat și uitat de lumea în lentă surpare.
Memoria inimii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/12336_a_13661]
-
Lost, regizorul J.C. Chandor a avut în minte un singur actor. Pe Robert Redford. Fostul băiat de aur al cinematografului american (nu numai pentru claia de păr blond, dar și pentru încasările aduse filmului american în epoca lui de glorie), trăitor nu la Hollywood, ci „la el acasă”, în ținuturile vântoase al Utah-ului, rar văzut pe la festivaluri (la Cannes a fost, incredibil doar de două ori până acum) este una dintre personalitățile zilelor noastre care nu încetează să ne aducă aminte
Cannes, 2013 - Robert Redford : „Printre atâtea catastrofe, natura ne vorbește cu voce tare” by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/78824_a_80149]
-
descoperite de către regretatul prof. Marius Moga, director al Muzeului Banatului mai multe decenii, la Cruceni și Bobda, au fost restaurate și prezentate în această expoziție, alături de alte câteva morminte inedite. Ritualuri de înmormântare În urmă cu 3300 de ani, oamenii trăitori pe această țărână își ardeau morții. O făceau cu enormă grijă și respect față de cel plecat dintre ei și, fără doar și poate, credeau într-o existență după viață. „În cele peste 600 de morminte descoperite de profesorul Moga, de
Agenda2003-46-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281703_a_283032]
-
din galeriile și muzeele de artă niște "buticuri culturale" și i-a redus capacitatea de revoltă social-politică la un sistem de logo-uri și simboluri vandabile în Mall. Teoria lui nu este neobișnuită, mai ales pentru un critic "fost" vest-german, trăitor la Berlin. Dar să nu anticipez. Căderea Zidului Berlinului a însemnat începutul globalizării și preluarea puterii politice de către FMI și Banca Mondială, organizații suverane pentru care minoritarul este o necesitate de piață: mână ieftină de lucru. Globalizarea, prin cei trei
O ficțiune teoretică de stânga by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11968_a_13293]
-
Orice fenomen, orice calitate, orice entitate manifestată în exces devine un abuz. Chiar și libertatea. Chiar și inteligența. Chiar și politețea. Libertatea practicată excesiv ajunge repede să fie o îngrădire a libertății altora, dacă nu chiar agresiune propriu-zisă - noi, românii trăitori după 1989, știm asta mai bine decît oricine. Inteligența (sau cultura) manifestată excesiv este ostentativă și, prin aceasta, riscă să fie o contradicție în sine, căci nu e inteligent (și nu prea este o dovadă de cultură) să-ți îndepărtezi
Unde se termină literatura? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/13206_a_14531]
-
ori Lady Macbeth". Detaliu relevant, "era prietena multor anonimi nenorociți", neezitînd a sări "în ajutor tuturor", fiecare fiind "cel dintîi și nimeni cel din urmă". Un alt semianonim introdus în paginile samaritene de care ne ocupăm este Mihai Niculescu, poet trăitor în Anglia, "om al distilării gîndurilor, dar solar", care "părea un prinț indian, atent unde calcă și spre ce îndreaptă privirile", "un rajah, trăit însă în neguri septentrionale, printre enigmatice dolmene și menhire, care-i transmiseseră rezerva și pacea lor
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
din Bosnia, Dubravka Ugresic, alta din România, Herta Müller, ambele adînc marcate de țara de origine și viața în comunism. Dar cele mai originale și tulburătoare impresii despre Berlin aparțin unui nume necunoscut nouă pînă acum, scriitorul și fotograful sloven trăitor în Franța, Evgheni Bavcar. Autorul eseului Berlin și vîntul e orb din copilărie și cunoașterea capitalei germane (comparată mereu cu Parisul) îi e posibilă doar prin mirosuri, sunete, suprafețe pipăite. Simțurile fotografului orb, de o acuitate teribilă, rețin și interpretează
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16620_a_17945]
-
despre Denisa Comănescu, elegia ei despre motanul Pessoa a dus, cum bine știm, la sigla colecției Raftul Denisei de la Humanitas. Nu mulți l-or fi citit până acum pe Sesto Pals (Simion Șestopal, n. 1913 la Odessa), poet suprarealist român, trăitor din 1970 în Israel, decedat în 2002: "De ce ați permis acestei pisici negre/ să se cațere pe acoperiș/ și să ne batjocorească, da, să ne batjocorească (...)/ Noi avem piuneze care se mișcă/ încolo, încoace, ca niște pisici/ cu care putem
Din lumea paralelă a pisicilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7683_a_9008]
-
buldozerelor o groapă înfiorătoare, să fie construită una din garsonierele ce-i va fi repartizată lui George Dorn. De-aici și motivația, ba chiar un fel de datorie morală devenită obsesie, a aceluia de a resuscita amintirea unui destin exemplar trăitor acum două veacuri, chiar dacă bănuind că cititorul „grăbit” de azi nu prea mai gustă asemenea subiecte, ca să nu mai vorbim de criticii de fițe. Adevărul e că romanul lui Gellu Dorian face din povestea vieții lui Gorgias un excelent exemplu
Naturalețe și vocație epică by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4091_a_5416]
-
În secolul al XII-lea, moravurile făceau ca plăcerea provocată de cazuistica iubirii să concure voluptatea dată de practicarea ei. La medievali, pasiunea de a discuta amorul este scop în sine, un deliciu speculativ de a cărui savoare un ins trăitor cu ochii în monitorul calculatorului nu mai are habar. E o fatalitate a textelor antice de a-și pierde tiparul prielnic receptării lor. Tocmai de aceea Despre iubire de Andreas Capellanus e destinată spiritelor docte cu înclinație filologică. Omul medieval
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
o carte de vizită de la Vladimir Streinu în care acesta-și exprima dorința glumeață (oare?) ca nimeni să nu mă încline Ťcătre meseriile literareť". îmi menea modul cel mai complet de exprimare, tăcerea, al cărei cod îl cunoștea, acest om trăitor între oameni și, totuși, atît de secret". Urare ce consună cu cea adresată de Caragiale odraslelor sale, în ambele rînduri nesocotită de destin. E adevărat că fiul lui Șerban Cioculescu a crescut într-o atmosferă ce constituia o permanentă ispită
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
în Franța. Asta însă pentru că eu trăiam în Franța și cunoșteam limba franceză. Altădată întâmplarea joacă rolul principal. De pildă, sunt tradus în Statele Unite grație unei traduceri apărute în Serbia. Îi voi fi toată viața recunoscător lui Petru Cârdu, poet trăitor în Serbia, la Vârșeț, care mi-a tradus în sârbă micul roman Zadarnică e arta fugii. După cum merită recunoștința mea și Ana Lukic care lucrează la Editura Dalkey Archive: a citit cartea în sârbă și a propus-o directorului editurii
Dumitru Țepeneag: „E nevoie de Europa unită, fie și cu toate dezavantajele ei“ by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/7250_a_8575]
-
foi. Lectura lui îl acaparează cu totul, întreruptă doar de intervențiile unui ins misterios (prieten, camarad ori simplu angajat?), Paso Doble, formă ambiguă de manifestare a Dublului. Iar manuscrisul îi dezvăluie lui Schulz viața și aventurile unui seducător, tânărul englez trăitor în veacul al XIX-lea, Jacob Flint. Numeroasele tribulații ale eroului îi dau acestei istorii când turnura prozei picarești (cu traversarea mediilor sociale de sus în jos, din provincie la Londra și apoi la Veneția), suspansul unui roman popular (taverna
Istorieși istorii la Veneția by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8687_a_10012]
-
pot să se considere cetățeni ai lumii. Nu e vorba numai de cei trei, de Anton Maurer, ziaristul de radio stabilit în Israel dar și călător în Cipru și în alte părți, de Raul Siriopol, dramaturgul căutător de faimă internațională, trăitor în Grecia dar umblând peste tot, de Toma Ungureanu, artistul plastic, scenograful stabilit la Boston, dar și de mulți alții care, emigrând din România în timpuri în care „o lume întreagă se mută de colo-acolo”, găsiseră, în multele peregrinări
Noi teritorii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4653_a_5978]
-
două condeie românești, am încercat să găsim o explicație. Ochii care nu se văd se uită, spune proverbul. Ochii lui Norman Manea nu s-au văzut o bună bucată de vreme în România. Știm bine de ce. După 1989, raporturile scriitorului trăitor în exil cu țara în care s-a născut nu s-au îmbunătățit. Norman Manea n-a răspuns decât rareori invitațiilor din țară și numai când au venit dinspre cei care l-au creditat ca mare scriitor și, eventual, nobelizabil
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5375_a_6700]
-
Sărmanul Dionis are o concepțiune puternică și că este ieșită dintr-un cap numai ca acela al lui Eminescu, dar e numai concepțiune. Ca nuvelă, adică ca descriere, ca intrare în detaliu, ca punere în relief de caractere, ca viață trăitoare, ea este slabă de tot. Se vede de departe că Eminescu nu mistuise bine ceea ce citise și că nu izbutise să dea Sărmanului Dionis măcar caracterul unei nuvele fantastice” (p. 99). Putem admite sau nu vehemența verdictului, dar, cu un
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
Arghezi. Numai că... Quod licet Jovis... * Nichita, tot ce făcea, făcea ca un prinț, rus, cum se spunea; și, într-adevăr, geniul său de la miază-noapte se agățase definitiv în zbor de meridianul de la Ploiești... Totdeauna, îl puneam întîiul printre poeții trăitori. Pînă după moartea lui Marin Sorescu, și cînd, citindu-i ultimele versuri scrise pe patul de suferință de la spital, am început să ezit... E în Sorescu, și el genial, ceva între cocaseria existenței imediate și gluma țărănească de dincolo de Olt
Amintiri cu poeți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16161_a_17486]
-
nu se îmbolnăvească. Gândindu-ne la toate acestea, să punem mai presus de toată desfătarea, de toată plăcerea, șederea aici lângă moaștele Sfântului; pentru ca totodată bucurându-ne și folosindu-ne, să putem, cu rugăciunile sfinților, să fim și dincolo împreună trăitori și împreună viețuitori cu acești sfinți prin harul și iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la Sfântul sfințit Mucenic Ignatie, Purtătorul de Dumnezeu, care a fost arhiepiscop al Antiohiei celei
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
mistice, oculte, suprafirești, fragilitatea pioasă a ființei poetului - datorată, paradoxal, exercitării obiective a discernămîntului -, precum și omniprezența acuzatoare a instanței cerești conturează un tablou memorabil. De altfel, nemaiavînd un acces direct, viu la formele complementare cunoașterii științifice - magică, mito-simbolică, mistică -, insul trăitor în al treilea mileniu ratează constant o lectură adecvată a Poeziei în genere. Ortografierea cu majusculă a unor substantive încărcate de seva memoriei istorice și culturale pare, în cel mai bun caz, o extravaganță, atunci cînd nu este taxată, de
I. Heliade-Rădulescu - 200: Viziuni poetice by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/15245_a_16570]
-
devenit bavarez fără voie, povestește de una, întreabă de alta, cu voluptatea regăsită a șuetei, și nu se mai poate despărți de reșițenii lui, care, din vorbă-n vorbă, au ajuns la al șaselea butoi. Carol, din tată-n fiu trăitor la Anina, fost tehnician la Reșița, are o nepoțică, bavareză get-beget, pe care o cheamă Anina.
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]