852 matches
-
ca un pat cu baldachin, poate, dar am cerut o cafea Mocca În schimb. — Tu, Fritz? Schemm se foi pe sofaua mare: — Doar un pahar cu apă, mulțumesc, zise el umil. Six trase de șnurul clopoțelului, iar apoi alese un trabuc gros, negru, din cutia de pe birou. Mă invită să iau loc și m-am afundat și eu În cealaltă canapea, față În față cu Schemm. Six luă un fitil și-l apropie de flacără, apoi Își aprinse trabucul și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
alese un trabuc gros, negru, din cutia de pe birou. Mă invită să iau loc și m-am afundat și eu În cealaltă canapea, față În față cu Schemm. Six luă un fitil și-l apropie de flacără, apoi Își aprinse trabucul și se așeză lângă bărbatul În gri. Ușa bibliotecii se deschise În spatele lui și un tânăr de vreo treizeci și cinci de ani intră În cameră. O pereche de ochelari fără rame, purtați Într-o manieră studiată pe vârful unui nas lat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Înmormântării, mâine la prima oră. Vreau să te ocupi tu de asta cât sunt eu plecat. — Prea bine, Herr Six. Cu asta, ne ură noapte bună și plecă. Și acum, Herr Gunther, zise Six după ce se Închise ușa. Vorbea cu trabucul Black Wisdom Înfipt În colțul gurii, Încât semăna cu un crainic de bâlci, iar vocea lui suna ca a unui copil care are o bomboană În gură: — Trebuie să-mi cer scuze pentru că v-am adus aici la această oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
din Grădina Goethe a hotelului. Mi-am Înăbușit un căscat. Nu era tocmai o fotografie bună și avusesem parte de suficiente nunți pentru o zi. I-am dat poza Înapoi. Un cuplu frumos, am remarcat, aprinzându-mi un alt Muratti. Trabucul negru al lui Six zăcea stins În scrumiera rotundă din bronz. — Grete a predat până În 1934, când și-a pierdut slujba, ca multe alte femei - victimă a discriminării generale a autorităților Împotriva femeilor care lucrează. Între timp, Paul a prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
moment, mă perie el, mă duc de Îndată să văd dacă Herr Neumaier e liber. Dispăru În spatele unei draperii și când reveni am fost Însoțit până la un mic birou de la capătul coridorului. Peter Neumaier ședea la biroul său, fumând un trabuc care mai degrabă Își avea locul În trusa cu scule a unui instalator. Era un tip brunet, cu ochi albaștri, exact ca mult iubitul nostru Führer, și era stăpânit de un stomac care-i țâșnea În față precum sertarul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
diamante. — Păi, ați venit unde trebuie. Avem câteva coliere cu diamante pe care vi le pot arăta. — Clientul meu știe exact ce anume vrea, i-am spus. Trebuie să fie un colier cu diamante creat de Cartier. Neumaier Își lăsă trabucul În scumieră și suflă un amestec de fum, nervi și amuzament. — Ei, cu siguranță că acest fapt Îngustează aria posibilităților. — Așa e cu oamenii bogați, Herr Neumaier. Par să știe Întotdeuna exact ce vor, nu credeți? — O, da, asta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
și amuzament. — Ei, cu siguranță că acest fapt Îngustează aria posibilităților. — Așa e cu oamenii bogați, Herr Neumaier. Par să știe Întotdeuna exact ce vor, nu credeți? — O, da, asta cu siguranță, Herr Gunther. Se aplecă Înainte și, luându-și trabucul, zise: — Un colier cum ați descris dumneavoastră nu e genul de bijuterie cu care te Întâlnești În fiecare zi. Și, desigur, valoarea lui e considerabilă. Era momentul să-l zgândăr, să simtă urzici În pantaloni: — Bineînțeles, clientul meu e gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
-o moartă, Neumaier, doar știm amândoi foarte bine că afacerile de care te ocupi dumneata sunt mai mult decât par a fi, nu constau doar În scenete Înduioșătoare care au loc la tejghea. Suflă fumul și se uită la capătul trabucului: — Insinuați cumva că aș cumpăra marfă furată, Herr Gunther? Căci dacă asta faceți... — Ciulește bine urechile, Neumaier, că n-am terminat Încă. Clientul meu dispune de o grămadă de parale. Bani gheață. Băgându-i sub nas fotografia cu colierul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
un jambon fiert și m-am Întrebat dacă asta era explicația care stătea În spatele poreclei lui. Gura lui Dieter Helfferich Roșcovanul era plasată Într-un unghi pe care ar fi trebuit să-l aibă dacă ar fi mestecat dintr-un trabuc mare. Când vorbea, glasul Îi semăna cu al unui urs de mărime medie, mormăind din interiorul unei peșteri puțin adânci, și Întotdeauna pe punctul de a izbucni de mânie. Când rânjea, gura era o Încrucișare Între stilul maiaș timpuriu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
listă acest lucru ca fiind o posibilitate de luat În calcul. Așa că m-am simțit cam jenat când, având astfel de gânduri În minte, m-am pomenit că dau tocmai peste milionar, care stătea sub un brad Înalt fumând un trabuc și fredonând Încetișor. — A, tu erai, zise el cât se poate de netulburat la vederea mea apărând din senin pe proprietatea sa, cu arma În mână. Credeam că e Îngrijitorul. Presupun că vrei niște bani. Pentru un scurt moment, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
-l Împușc În tot atâtea săptămâni. De când am Început să lucrez pentru dumneata, Herr Six, a devenit aproape un obicei pentru mine, știi. Stătea În fața mea nesigur și reținut, cu mâinile puse pe după gât. Își drese vocea și azvârli mucul trabucului În șemineul stins. Când, În cele din urmă, vorbi, păru jenat, ca și cum era pe cale să dea afară un vechi servitor credincios care fusese prins furând: — Știi, mă bucur că ai venit, Îmi spuse el. Chiar voiam să-i vorbesc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Dieter Roșcovanul sau de... — Ba cum să nu, Six. E un infractor, exact ca și tine. În timpul grevelor oțelarilor, el a fost gangsterul pe care l-ai plătit ca să-i intimideze pe muncitorii tăi. Six râse și Își aprinse un trabuc: — Un gangster. Haida-de, Herr Gunther, imaginația dumitale o ia razna, zău așa. Acum, dacă nu te superi, ai fost plătit foarte generos, așa că, te rog, dacă pleci Îți voi fi foarte recunoscător. Sunt un om foarte ocupat și am o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
În peisaj. Pentru că nu aveai cum să fii sigur că nu Roșcovanul Însuși e cel care te trăsese În piept, căci probabil nici nu i-ai spus de diamante, așa cum nu ai spus despre ele nici poliției. Six Își scoase trabucul stins din colțul gurii și Îl puse, nefumat, În scrumieră. Începea să pară foarte Îmbătrânit. — Trebuie să Îți acord acest credit, i-am zis, raționamentul dumitale era perfect: găsești omul cu diamantele și astfel Îl găsești pe omul cu documentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
fața spre masa de autopsie, tremurând la gândul că voi vedea din nou zâmbetul fetei moarte. Peste câteva secunde ușile duble se deschiseră. Alături de o călugăriță cu un carnețel de notițe, apăru un bărbat înalt și vârstnic, care fuma un trabuc. Russ Millard, Harry Sears și Lee îi urmară. Millard clătină din cap. — Tu și Blanchard vă băgați peste tot, ca musca-n curul calului. Doctore, putem fuma și noi? Bătrânul scoase un bisturiu din buzunarul de la spate și-l șterse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe ambii sâni. Sânul drept este aproape separat de torace. Examinarea jumătății superioare a cavității abdominale nu indică sângerare. Intestinele, stomacul, ficatul și splina au fost îndepărtate. Doctorul inspiră puternic. Mi-am ridicat privirea și l-am văzut pufăind din trabuc. Călugărița stenografă nota în continuare, Millard și Sears se holbau la fața inexpresivă a cadavrului, în timp ce Lee se uita în pământ și-și ștergea sudoarea de pe frunte. Doctorul palpă ambii sâni și declară: — Lipsa hipertrofiei indică absența vreunei sarcini în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
sânge din rinichi, iar în câteva zile vom ști dacă a avut droguri sau alcool în organism. — Doctore, tipul ăsta știe ceva medicină sau anatomie? întrebă Lee. De ce a scos ce-avea înăuntru? Doctorul se uită atent la mucul de trabuc. — Habar n-am. Ar fi putut scoate cu ușurință organele din partea superioară. Ca să ajungă la cele de jos, și-a făcut drum cu un cuțit, de parcă tocmai alea l-ar fi interesat. Este posibil să aibă ceva pregătire medicală, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
un nume pentru fata asta? Sears încercă să răspundă, dar gura îi tremura incontrolabil. Millard îi puse o mână pe umăr și răspunse în locul lui: — Elizabeth Short. — Dumnezeu să te aibă în pază, Elizabeth! spuse doctorul, parcă salutând cerurile cu trabucul. Russell, când pui mâna pe nenorocitul care i-a făcut asta, trage-i un șut în coaie și zi-i că-i din partea lui Frederick D. Newbarr, doctor în medicină Acum plecați de-aici. Peste zece minute am o întâlnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
zâmbetul ei ușor nesigur, și cu sfârcurile care apăreau ca o invitație. Glumea prea mult cu Manlio în seara asta. Era ginecologul ei, îi facea testul Papanicolau, îi pusese spirala. Uitase toate astea. El, fără îndoială, nu le uitase. Cu trabucul între dinți și cu ochii roșii ca jăraticul. Și cu marioneta acolo, la mijloc, trăgând din țigara mentolată. M-am dus să-mi iau alt pahar de vin, am atins ușor satinul roșu al Elsei. Manlio ridică paharul în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Manlio este în fața mea. Vorbește despre orice. Despre bărci, despre Martine, care se află din nou în clinică pentru dezintoxicare, de o sutură abdominală întinsă ca un funduleț de copil care apoi s-a infectat, s-a umflat. Are un trabuc în mână, iar mâna este prea aproape de fața mea. Și tu ce mai faci? — Trabucul, Manlio ... — Ah, da, scuză-mă, și îndepărtează puțin trabucul. — Trebuie să-ți vorbesc. Mă privește și pufnește, răsuflarea îi este urât mirositoare. — Ai o față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nou în clinică pentru dezintoxicare, de o sutură abdominală întinsă ca un funduleț de copil care apoi s-a infectat, s-a umflat. Are un trabuc în mână, iar mâna este prea aproape de fața mea. Și tu ce mai faci? — Trabucul, Manlio ... — Ah, da, scuză-mă, și îndepărtează puțin trabucul. — Trebuie să-ți vorbesc. Mă privește și pufnește, răsuflarea îi este urât mirositoare. — Ai o față de zombi, ce s-a întâmplat? — Au sosit pastele. La masă nu ascult pe nimeni, mănânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
întinsă ca un funduleț de copil care apoi s-a infectat, s-a umflat. Are un trabuc în mână, iar mâna este prea aproape de fața mea. Și tu ce mai faci? — Trabucul, Manlio ... — Ah, da, scuză-mă, și îndepărtează puțin trabucul. — Trebuie să-ți vorbesc. Mă privește și pufnește, răsuflarea îi este urât mirositoare. — Ai o față de zombi, ce s-a întâmplat? — Au sosit pastele. La masă nu ascult pe nimeni, mănânc, mă uit în farfurie și înfig furculița, beau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Manliò. Accentul pus pe ultima vocală din numele său îl înnebunește de bucurie. Și cine știe, în avion, în mijlocul unui cer intercontinental, cu ochelarii de dormit pe nas, poate îl face să plângă. Și-a vârât celularul în buzunar. Ține trabucul stins între buzele negre. Te adoră, te-a considerat întotdeauna fiica lui ideală. — Mă duc la aeroport s-o iau pe Elsa. Ne vedem mai târziu. Nu băteam la ușă, desprindeam cheia de pe guma americană și intram. O găseam întinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nu cea pe care am văzut-o când am ieșit pe poarta casei, nu cea a portăresei! Nălucire întâmplătoare? Dar care nălucire nu e așa? Care e logica vedeniilor? Cea a succesiunii figurilor pe care le alcătuiesc norii fumului de trabuc. Hazardul! Hazardul este ritmul intim al lumii, hazardul e sufletul poeziei. O, hazardata mea Eugenia! Viața mea, calmă, rutinieră, umilă, este o odă pindarică țesută din miile de nimicuri ale cotidianului. Cotidianul! Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
sub o mină severă și imparțială, se ambala într-o litanie de vorbe - că „n-ar avea nevoie“ și că „o mai dovedise“ -, și, cu toate astea, își pierdea siguranța de sine cu fiecare pas. Holul era rece, mirosea ca trabucul tatălui său, și W. se opri o clipă pe preșul din fața ușii de la biroul fratelui său, se uită la resturile de zăpadă sticloasă și murdară care se topeau în fibrele de cocos și bătu. Tatăl lui ședea la masa destinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
căzuse leșinat, după ce scăpase dintre genunchi o gâscă pe care o crestase cu briciul de vreo douăzeci de ori, fără să-i izbutească operația rituală. În fața popotei improvizate la primăria satului, maiorul surâse. Eveniment rar! Mușca din capătul stins al trabucului și bătea pe umăr pe medicul căpitan, căruia, cu o zi înainte îi aruncase în obraz vorbele cele mai grele. Prin fereastra larg deschisă, veneau pe aripi de soare, sonate cântate pe un pian vechi de către tânărul locotenent, putătorul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]