1,017 matches
-
în opera lui Ion Pillat, București, 1980; Martin, Paranteze, 169-196; Adam, Planetariu, 83-111; Dumitru Șerban Drăgoi, Ion Pillat, București, 1984; Ornea, Actualitatea, 140-144; Anghelescu, Vedere, 245-285; Nicolae Manolescu, Despre poezie, București, 1987, 214-220; Grigurcu, Eminescu-Labiș, 168-188; Mircea Martin, Ion Pillat - tradiționalism și modernism, RL, 1990, 13; Scarlat, Ist. poeziei, IV, 19-36; Ion Vlad, Ion Pillat și natura formelor literare, TR, 1991, 13; Nicolae Mecu, „Tradiție” și „spirit mediteranean”, VR, 1991, 3; Mircea Martin, Ion Pillat și „arhetipurile de absență”, VR, 1991
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
sociale productive, rurale și urbane, dar mai ales de „țăranul social”, adică „țăranul sărac [...] care avea nevoie de reforme, de ridicare, de transformare”, prin „distrugerea totală a formelor vechi”. De aici decurge ostilitatea față de rămășițele economice feudale, de țărănismul și tradiționalismul conservator, de țăranul patriarhal „cu plete și chimir, care nu știe să citească și stă în poeticul bordei, cântând din trișcă”, dar și față de Neoiobăgia lui C. Dobrogeanu-Gherea, considerându-se că România „dacă nu poate fi scoasă din balcanism prin
POPORANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288959_a_290288]
-
la gazetele focșănene „Atacul”, „Milcovul”, „Pentru patrie” și apoi la „Prepoem”, „`Adonis”, „Curentul literar”, „Universul literar”, „Luceafărul”, „Argeș”, „Ateneu”. Prima carte, Fluturi de bronz, îi apare în 1937, fiind urmată în 1941 de Hronic (divertisment). Fără să poată ieși din tradiționalismul clasicizant antebelic, în Grădina cu cactuși (1969), după o tăcere de aproape trei decenii, P. cântă parcul, cu havuzul „ca o liră de cristal”, luna trecând printre ramuri, „banca” pe care „vingt ans après” stau alți îndrăgostiți, copilăria de școlar
POSTOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288987_a_290316]
-
Rotaru, O ist., II, 667-676; Al. Oprea, Cezar Petrescu sau Apetențele romantice ale unui prozator realist, ST, 1973, 19; Ilea, Mărturisirile, 151-161; Popa, Spații, 65-83; Micu, „Gândirea”, 681-705; Dan, Proza, 192-201; Steinhardt, Între viață, 21-23; George, Sfârșitul, III, 176-178; Ornea, Tradiționalism, 498-504; Ion Apetroaie, Cezar Petrescu. Un jurnal inedit, ATN, 1981, 18; Mircea Popa, Cezar Petrescu sau Romanul ca sociologie a mediilor, DFC, 120-171; Lăzărescu, Romanul, 177-178; Râpeanu, Scriitori, 151-160; Cosma, Romanul, I, 106-107; Craia, Fețele, 49-66; Cândroveanu, Lit. rom., 80-83
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
articole și recenzii la „Viața românească”, „Gazeta literară”, „Limbă și literatură”, „România literară” ș.a. Contribuția principală adusă de R. în domeniul istoriei literare se află în studiul din 1983 despre evoluția fabulei în literatura română - Măștile fabulei (istoric, izvoare, precursori, tradiționalism și inovație, perspective contemporane) - și în cel despre tipologiile feminine în proza din prima jumătate a secolului trecut - Portrete feminine în romanul românesc interbelic (1986). Acesta din urmă pleacă de la observația că personajul feminin joacă în istoria genului un rol
RADIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289086_a_290415]
-
la „Viața românească”, la „Sburătorul literar”, „Universul literar”, „Cuget românesc”, „Ideea europeană”, „Gândirea”, „Calendarul” și „Porunca vremii” (la ultimele două figurând și ca redactor), la „Buna Vestire” (unde a fost director), reviste ale căror programe se rânduiesc precumpănitor în sfera tradiționalismului de diverse nuanțe și origini teoretice, de la poporanism la ortodoxism și la naționalismul exacerbat al extremei drepte. Dar el va răspunde și apelului lansat în 1925, la reapariția „Neamului românesc literar”, către colaboratori de la „Sămănătorul”, „Floarea darurilor” și de la seria
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
Ionescu, Autori, actori, regizori, București, 1943, 92-103, 123-128; Eliade, Împotriva, 50-52; E. Legouis, Louis Cazamian, A History of English Literature, Londra, 1971, 703; Dan Grigorescu, Shakespeare în cultura română modernă, București, 1971, 206, 209-218; Crohmălniceanu, Literatura, I (1972), 375-376; Ornea, Tradiționalism, 117, passim; Nae Antonescu, Dragoș Protopopescu, RL, 1992, 32; Dragoș Protopopescu, DRI, IV, 259-270; Dicț. esențial, 697-698; Andi Bălu, O perspectivă românească asupra literaturii engleze, București, 2002. D.G.
PROTOPOPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
analitic și deplasându-le conturul retoric-intențional în afara limitelor impuse de categoria lor taxinomică. În sfârșit, E. Lovinescu - ale cărui impresii critice preponderent pozitive sugerate de lectura Ciclului morții vădesc mai curând prevalența spiritului de opoziție de la întrunirile cenaclului Sburătorul împotriva tradiționalismului decât o admirație genuină - este evident contrariat de „descripția analitică”, „obiectivitatea notației” și „prozaismul voit” al versurilor, cărora le reproșează, în subsidiar, tocmai instabilitatea generică, urmare „primejdioasă” a „înlăturării voluntare a oricărui aparat poetic”. Singurul critic de marcă al epocii
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
Cioculescu, Itinerar, III, 213-217, IV, 296-307; Camil Petrescu. Din laboratorul de creație al scriitorului, îngr. Al. Bojin și Florica Ichim, București, 1979; Mancaș, Teatrul, 111-122; Manolescu, Arca, I, 33-34, passim, II, 61-130, passim, III, 22-24, passim; Micu, Scriitori, 128-148; Ornea, Tradiționalism, 206-216, 218-221, 404-408; Paleologu, Ipoteze, 283-287; Marius Robescu, Autori și spectacole, București, 1980, 86-90; Șerban, Ispita, 79-86; Ungureanu, Imediata, I, 29-41; Irina Petraș, Proza lui Camil Petrescu, Cluj-Napoca, 1981; Piru, Ist. lit., 215-219; Scrisori către Camil Petrescu, I-II, îngr
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
afirmare națională în condițiile favorabile create prin revenirea la patria mamă. Încercarea de a pune în valoare specificul național și, în același timp, de racordare cu tendințele culturale și artistice manifeste în Europa motivează stilul eclectic al revistei, amestecul de tradiționalism și modernism, de ruralitate și urbanitate. Colaborează, mai cu seamă cu versuri, Mircea Streinul, N. Roșca, Traian Chelariu, actorul Mișu Fotino, Theodor D. Păunescu, Al. Mareș, Iulius Plumbeanu. C.A.
MUNCA INTELECTUALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288276_a_289605]
-
revista „Sburătorul” din același an. Publică prima plachetă, Păuni, în 1929. Colaborează la „Viața românească”, „Adevărul literar și artistic”, „Vremea”, „Universul literar”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Revista română”, „Azi” ș.a. În intervențiile publicistico-eseistice, s-a arătat deopotrivă de reticent față de excesele tradiționalismului (a combătut ortodoxismul) și față de modernismul extremist (nu a agreat avangarda propriu-zisă, dar i-a prețuit pe Mallarmé, Valéry, Ion Barbu). În 1931 demisionează din magistratură, părăsește Bucureștiul și se stabilește la Câmpulung pentru tot restul vieții. A profesat avocatura
MOSANDREI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288259_a_289588]
-
valorile culturale și literare universale, făcându-le cunoscute prin traduceri. Publicația păstrează constant acest echilibru între tradiție și modernitate, între autohton și universal, între etic și estetic, vădind un program bine conturat. În Cuvânt introductiv sunt definite conceptele tradiție și tradiționalism ca însemnând „păstrarea caracterului românesc al literaturii, înfățișarea momentului de atunci într-o limbă adecvată, sprijinindu-se, în drumul spre frumos, bine și adevăr, cât mai mult pe talentele ce există și se vor ivi în părțile oltenești”. Rubricile obișnuite
NAZUINŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288379_a_289708]
-
Către cetitori, 1/1906). Formulată de Iorga, doctrina sămănătoristă, ale cărei principii se regăsesc și aici, se întemeiază pe revalorificarea tradiției istorice, cultivarea specificului național și, ceea ce este caracteristic demersului său, raportarea naționalului la universal. Prin orientarea naționalist-democratică, prin autohtonismul, tradiționalismul și misionarismul său, N. r. reprezintă dreapta culturală ce a susținut ideea solidarității naționale a românilor, pregătind astfel Marea Unire din 1918. Publicația își păstrează orientarea culturală și politică până la încetarea apariției, în 1940 (când extrema dreaptă ajunsese la putere), și
NEAMUL ROMANESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288392_a_289721]
-
N. Iorga va avea o atitudine consecventă de condamnare a ideologiilor extreme, fascismul și comunismul. Absența unui program estetic face ca literatura publicată să fie reprezentativă îndeosebi pentru mesajul și ideologia gazetei și mai puțin din punct de vedere artistic. Tradiționalismul, exagerat uneori, îl determină pe N. Iorga să respingă influențele moderne în literatură. Așa, de pildă, el polemizează cu „Bilete de papagal” și cu „Adevărul literar și artistic”, atacă poezia lui Tudor Arghezi pe care o consideră imorală, dăunătoare educației
NEAMUL ROMANESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288392_a_289721]
-
George, Sfârșitul, I, 150-157; M. N. Rusu, Petre Pandrea și rolul exponențial al criticii, F, 1974, 24; Cornel Ungureanu, O familie spirituală, F, 1974, 27; Piru, Reflexe, 311-312; Crohmălniceanu, Literatura, III, 384-391; Micu, „Gândirea”, 119-130; Simion, Scriitori, II, 404-426; Ornea, Tradiționalism, passim; Piru, Ist. lit., 478; Iuliu Pârvan, „Atitudini și controverse”, TR, 1983, 14; Gh. Socol, „Atitudini și controverse”, „Revista de filosofie”, 1983, 4; Dobrescu, Foiletoane, III, 237-241; Ilie Bădescu, Petre Pandrea. Agonie și iubire, LCF, 1985, 1; Iorgulescu, Prezent, 261-264
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
253-276; Papu, Clasicii, 183-188; Tudor-Anton, Ipostaze, 188-215; Vlad, Lectura, 164-169; George, Sfârșitul, II, 208-213; Dorina Mercheș, Hortensia Papadat-Bengescu. Bibliografie, Iași, 1978; Protopopescu, Romanul, 105-143; Ungheanu, Lecturi, 117-128; Sorescu, Interpretări, 155-225; Al. Oprea, Fața nevăzută a literaturii, București, 1980, 127-150; Ornea, Tradiționalism, 536-549; Steinhardt, Incertitudini, 140-143; Viola Vancea, Hortensia Papadat-Bengescu. Universul citadin, București, 1980; Alte 13 „Rotonda 13”, pref. Edgar Papu, București, 1981, 198-219; Manolescu, Arca, II, 21-60; Piru, Ist. lit., 328-332; Crețu, Constructori, 91-140, passim; Mariana Vartic, Hortensia Papadat-Bengescu: Individual și
PAPADAT-BENGESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
părții întunecat-subterane a eului) din care izvorăște. Adept al estetismului, de la care reține ideea perfecțiunii formale, ca și pe aceea a metafizicii fondului, P. a dovedit, în același timp, o evoluată înțelegere a spiritului național în artă și a dialecticii tradiționalism - modernism, anticipând disputele teoretice ale deceniilor următoare (Momentul național în artă, 1900, Arta națională, 1901). Înainte de Lucian Blaga, a scris despre locul misterului în poezie și despre rolul inconștientului în evoluția formei interne în artă. Simbolismul începe în literatura română
PETICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288770_a_290099]
-
pensie, și izbutește în cele din urmă să editeze broșura Din Țara lui April (1970), conținând versuri pentru copii, și o antologie de autor, Scrisori de primăvară (1972). Originea rurală și formația de normalist îl îndrumau pe tânărul P. spre tradiționalismul clasic, cu năzuința de a broda tabloul idilizat al „cătunului bătrân” într-o comuniune totală cu natura și cerul. Întrucâtva caracteristic în Scrisori de primăvară este tonul luminos, optimist, trimițând la George Coșbuc, urmat pe alocuri și în versificație. Curând
PIETRARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288811_a_290140]
-
nici măcar ca pastișă corozivă. La fel de gratuite sunt exercițiile de ingeniozitate din Întâmplări de necrezut ori sentimentalismul din Planeta fără memorie (1978), inutilă complicare a unei explozii erotice de la șaisprezece ani. Odată cu Impas, O. își derutează iarăși cititorul, și anume prin tradiționalism. Cuplul erotic devine acum unul dramatic maturizat, peste împlinirea lui plutește fatalitatea, altfel decât se întâmpla în jocul suav-cinic din Puștoaica, de pildă. Bogdan și Doina se reîntâlnesc după zece ani, fiecare divorțat, privat de bucuria de a trăi lângă
OMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288534_a_289863]
-
ORIENTĂRI, revistă apărută la Moinești, lunar, între februarie 1932 și martie 1938, sub egida Asociației Culturale „Orientări”. Director: Const. R. Crișan; redactori: I. I. Alexandrescu, B. Jordan, Octav Sargețiu. Inițial, programul enunțat de directorul publicației se menține între limitele unui tradiționalism estetic tolerant: „Suntem tradiționaliști, nu însă miopi și obtuzi față de frumos, oricum ni s-ar înfățișa ca atare”. Treptat, criteriile estetice sunt tot mai neglijate în favoarea ideologicului. Orientarea se radicalizează mai ales prin articolele cu subiecte politice, glisând între cele
ORIENTARI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288572_a_289901]
-
ori pe lună”. Încă din primul număr este inițiată o anchetă cu tema Renașterea culturală a Europei, la care răspund personalități din lumea întreagă: Heinrich Mann, Upton Sinclair, Kasimir Edschmid, F. T. Marinetti. Poezia aparține mai multor registre estetice, de la tradiționalism la modernism. Colaborează cu versuri Leon Feraru (Trecutul mort), G. Bacovia (Serenada muncitorului), Camil Baltazar, Agatha Grigorescu-Bacovia, Mihail Celarianu, Sergiu Dan, C. Pajură (C. Papacostea), Emil Dorian. Publică proză Ion Călugăru (Mortul în concediu), I. Peltz (Stradă de război), G.M.
OMUL LIBER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288535_a_289864]
-
apariția O. coincizând cu reluarea activității Societății Scriitorilor Bucovineni. Rubrici mai importante: „Cronica literară”, „Gânduri”, „Însemnări”, „Reviste”, „Mozaic”. Înscriindu-se în perimetrul specificului literaturii bucovinene tinere, poezia îmbină exultanța de sorginte trăiristă, vitalismul și elanurile mistice cu cel mai cuminte tradiționalism. Semnează versuri Nicolae Tăutu, George Ionașcu, Dragoș Vicol, Neculai Roșca, Victor Săhleanu ș.a. Sunt prezenți cu proză Mircea Streinul, Mihail Ghiga ș.a. În numărul 4/1939 se lansează ancheta Scriitorii ținutului Suceava ne vorbesc, la care răspund Mircea Streinul, George
ORIZONT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288581_a_289910]
-
Viitorul” ș.a. În 1909 publică primul volum de versuri, În umbra iubirii, urmat de Poezii (1911), Himera (1914), Cireșul înflorit (1916). A murit foarte tânăr, de tuberculoză. În poezia lui O. se identifică tatonările specifice unui moment de trecere de la tradiționalism la un așa-zis modernism ponderat, rezonanțe eminesciene, macedonskiene și, posibil, bacoviene întâlnindu-se într-o creație poetică abundentă, specifică vârstei adolescentine, dar cu mari inegalități valorice. Astfel, în prima carte se întâlnesc felurite motive literare: țara cu palmieri și
ORESTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288570_a_289899]
-
inspirație religioasă, comună în epocă, este văzută ca o cale către adevărurile ultime, către misterul care întemeiază lumea: „Cu palmele întoarse către cer, / Acoperindu-și chipu-nfricoșat sub haină, / Ilie cugetă la marele mister: / În taina-nfăptuită, însuși e o taină...”. Tradiționalismul unor astfel de versuri este contabalansat de importante accente moderniste, în care experiența poeticilor simboliste, cu exotismul și risipa lor de imagini, joacă un rol central. Poetul îl va fi citit cu admirație pe Ion Minulescu: „Văzduhu-i plin de vrajă
NICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
tinerei generații basarabene ivite către mijlocul anilor ’30 ai secolului trecut. Această poziție este doar în mică măsură consolidată prin debutul editorial. Strânsă în plachetă, lirica sa își relevă mai pregnant stângăciile și reușitele parțiale în încercarea de a îmbina tradiționalismul și modernismul. Folosirea timidă a unor formule noi, aritmice ori poliritmice, adeseori în combinație cu rima și ritmul popular, precum și alăturarea vocabulelor regionaliste, neaoșe sau de-a dreptul nepoetice, cu neologismele, câteodată alese doar de dragul sonorității, dau o impresie de
NICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288428_a_289757]